
Ce ați fãcut în ultimii 22 ani? Noi, ziar! De fapt, Monitorul! Zi de zi. Cu suișuri și coborâșuri. Cu satisfacții și cu chin. Ce-i un ziar? Un produs de hârtie imprimat, în culori sau nu, cu poze și texte, livrat la prima orã a zilei în care apare. Banal, nu? Teoretic, oricine poate face așa ceva. Și au și încercat diverși posesori de bani. Doar cã ceva nu a funcționat. De ce? Pentru cã nu este doar un produs tipãrit. E un efort colectiv. Este un cumul de bucãți de suflet pe care fiecare membru al echipei îl pune în fiecare zi, dãruindu-l celor care îl vor. Și aici nu vorbim doar de jurnaliștii care aleargã dupã știri. Nu vorbim doar de Dan Lambuțchi, plecat mult prea iute dintre noi. Nici de redactorii, nu puțini la numãr, care au colaborat cu noi. Doamne, ce listã de jurnaliști aș putea prezenta dacã m-aș apuca o scriu. Cami Csiki, Claudiu Loghin, Geta Terciu, Ruxi Pop, Andrei Bodiu, Rãzvan Popa, Lidia și Radu Mailat, Manu, Harald,Simona Cucuian,Dumitru Crudu, Marius Dragomir, Simona Urian, Creangã, Raluca Benga, Andrei Paul, Mihalache Vasile, Mihai Ignat, Simona Suciu, Mihaelele ( Parghel, Cojo, Chico), Cami Onciu, Alina Andrei samd. Rareș Coltofean, Dan Crãciun, Violeta, Melania sau Adi Marica cei mai tari pe sport. Nu-i vorba de copiii pe care i-am selectat riguros, i-am școlit, apoi crescut în spiritul Monitorul, învațându-i ce-i bine și ce-i rãu. E vorba de fiecare rotițã.
Nu doar jurnaliștii. E vorba de nenea Șanta, șoferul care avea mereu un cuvânt bun pentru toți. E vorba de Hajni, Edit, Alecu, Titiana, Alina, Zsuzsa, Hajni, Anca, Oana, Mihai, Diana, Nina, Bogdan, sau Rãzvan de la tehno, care duceau nu știu câte pagini în fiecare searã. E vorba de Ciortuz, cu ciortuzele lui, care fãceau promovare la chioșcuri. E vorba de Dana sau Oti, care buchiseau fiecare cifrã ce era de încasat sau plãtit. Sau Vio de pe secretariat, mereu cu un cuvânt bun pentru cei ce sunau. Sau Dan Ilieș, acoperind trasee dimineața, când lipsea vreun curier. Alghi, Oltița, Nico editând și completând dând linia ziarului. Creând conținut. Marius, Bogdan, Magda completând cu foto și chiar cu site. Doina, plimbându-se între bãnci și hãituindu-i pe cei care mai au de predat bani. Doamna Z sau nea Emil decani de virsta.Vasi sau Alexandra oameni de baza la difuzare. Simona, Meli, Dana,Miha, Bella sau Liana, învãțând și fãcând publicitatea din mers. Hary sau Luci, mereu prezenți la apel, indiferent de orã sau zi. Petre, exasperat de reparatul mașinilor și mereu stresat. Tipografii prezenți noapte de noapte. Curierii și difuzorii volanți. Sunt mulți și nimeni nu ar trebui uitat. Ce-i important de reținut este faptul cã în fiecare dimineațã, odatã cu ziarul tipãrit sau știrea publicatã online, primiți și bucãți din sufletul acestor oameni. Și nu-i puțin. Unii din ei, dupã un timp, au plecat, alegând alt drum. E dreptul lor. Dar au rãmas legați de un loc cum nu cred cã vor mai gãsi. Alții, rãmași pe metereze, luptã și acum. Alții vor veni. Pentru cã Monitorul este un fel de a fi. Este o stare și un bine sau rãu necesar. Care dacã n-ar fi fost ar fi trebuit inventat.
22 ani de speranțã și chin. Zi de zi. Care fãrã voi n-ar fi fost. Și pentru care vã mulțumim! Noi, echipa Monitorul, astãzi Expres !