
Oricât de mult s-ar strădui reprezentanții aleșilor județeni să ne prezinte în roz realizările mandatului lor în domeniul sănătății brașovene, în diverse conferințe de presă, în care sunt expuse reabilitări, renovări, proiecte și noi dotări, adevărul rămâne unul extrem de sumbru în acest domeniu vital: spitalele brașovene, majoritatea insalubre și precar dotate, sunt răsfirate în tot soiul de colțuri ale orașului și mare parte a clădirilor care le găzduiesc nu sunt nici măcar în proprietatea sau administrarea CJ. Ca să enumăr doar: clădirea Spitalului Astra este a Primăriei Brașov, cea a Spitalului Mârzescu și cea a fostei secții de Oncologie de pe str. Brâncoveanu, care zace închisă în mod suspect de ani buni, sunt în proprietatea statului român, nepărând să știe nimeni în acest moment de ce minister aparțin. CJ nu poate investi legal nimic în reabilitarea lor, nefiind proprietar sau administrator. În loc să negocieze cu reprezentanții Primăriei condițiile preluării clădirii ce găzduiește Spitalul Astra sau să susțină promovarea unor hotărâri liberale de guvern prin care să rezolve problema și să le fie atribuite în patrimoniu sau administrare, aleșii județeni decid, în schimb, rocade greu de înțeles.
Clădirile și terenul Spitalului TBC de la Stejeriș au intrat de ani buni în proprietatea controversatului om de afaceri Dan Tartagă sau cuiva apropiat lui. La fel, Spitalul de Neuropsihiatrie de pe Eminescu a ajuns în patrimoniul fostei soții a aceluiași om de afaceri, aceasta având chiar tupeul cererii dublării chiriei în perioada pandemiei. În mod firesc ar fi trebuit să se găsească soluții logice de evitare a plății chiriilor aberante cerute de aceștia. Mutarea pacienților de la Stejeriș la secția de Pneumoftiziologie a aceluiași spital de la Sânpetru, atâta timp cât a găzduit, pe perioada pandemiei, pacienți cu astfel de afecțiuni, putea fi una din variante dacă nu a fost posibil la Mârzescu. Mai ales că, la secția din Sânpetru există în curs lucrări de reabilitare a clădirilor pentru care sunt accesați în jur de 8-10 milioane de lei prin POR, bani care ar putea fi chiar pierduți dacă se schimbă ceva din criteriile inițiale ale proiectului. Lipsiți parcă de logică sau viziune, consilierii județeni au decis, în locul mutării pacienților de la Stejeriș, desființarea secției de la Sânpetru, mutarea unor beneficiari înapoi la Stejeriș și a altora la o structură nou-înființată la DGASPC Brașov și împuternicirea managerului de la Stejeriș să prelungească contractul cu Tartagă pentru Stejeriș încă un an contra sumei de 6.000 de euro pe lună. Repet: totul în aceeași ședință. La secția de la Sânpetru urmând să ajungă pacienții cu probleme psihice și neurologice de la spitalul de pe Eminescu (!) Voi mai pricepeți ceva? Asta în condițiile în care aceste probleme privind proprietatea clădirilor nu sunt de azi, de ieri, ci de ani buni. În loc să se înceapă cu începutul, respectiv rezolvarea acestor probleme patrimoniale, aleșii județeni fac rocade cu pacienții, cu personalul, cu locațiile spitalelor, riscând nu numai pierderea banilor din proiect, neavând vreun aviz de la finanțator, dar și sănătatea pacienților rotiți între locații care n-au nicio legătură cu normele de siguranță a lor.
Cu toate aceste probleme patrimoniale majore vechi ale sănătății brașovene și a răsfirării total ineficiente a secțiilor în tot orașul, nu am văzut până în prezent niciun fel de proiect coerent menit să rezolve aceste probleme și nici vreo poziție fermă din partea conducerii CJ de susținere a proiectului, promovat de doctorul Dan Grigorescu și susținut declarativ de Primăria Brașov, în privința construirii Spitalului Clinic Regional, singurul proiect fezabil care poate rezolva aceste probleme și care, din motive necunoscute, pare să bată pasul pe loc deși constituie cred, în acest moment, o prioritate zero pentru comunitatea brașoveană. Poate la fel de important ca și proiectul Aeroportului.