
15 mai este un moment atât de așteptat de cei care au stat închiși în case aceastã perioadã încât nu vãd cum ar mai fi putut fi decalat odatã anunțat. Personal, consider cã este mult prea devreme. Spun asta cu riscul de a-mi atrage antipatia multora. Am publicat ieri în ziar infografice cu date matematice cu țãrile care au reușit sã învingã criza și sã treacã de punctul critic și grafice cu situația țãrilor care mai au de așteptat. Printre cele din urmã, bineînțeles, se aflã și România, alãturi de țãri precum Marea Britanie sau SUA, țãri unde situația este chiar gravã, departe de a fi stabilã. Graficul acela în formã de dinți de fierãstrãu aferent țãrii noastre, în care numãrul cazurilor în loc sã scadã constant, cum au crescut, face salturi neregulate crescând sau scãzând zilnic, ar trebui sã fie un semnal de alarmã pentru noi toți, pentru specialiști, dar și pentru guvernanți.
Mare parte din mãsurile care vor fi luate și dupã încetarea stãrii de urgențã și începerea celei de alertã sunt aceleași, ba în unele cazuri chiar vor fi ușor mai restrictive. Exceptând renunțarea la obligativitatea completãrii declarației la ieșirea din casã, proiectul de lege trimis ieri de Guvern Parlamentului prevede posibilitatea adoptãrii cam tuturor mãsurilor care au fost folosite în perioada de crizã.
Nu știm cum va arãta forma finalã a legii, dar sper ca mãcar în acest caz politicienii sã lase deoparte interesele electorale, punând pe primul loc interesul cetãțeanului, aducând eventuale modificãri strict în beneficiul stãrii de sãnãtate a acestuia. Altfel, fãrã aceste prevederi adoptate și, bineînțeles aplicate, riscãm, în sãptãmânile viitoare, ulterioare relaxãrii, un veritabil tsunami de infectãri care va depãși cu mult posibilitatea sistemului nostru medical deja supraîncercat. Traficul din ultimele zile, aglomerația din piețe, dar și numãrul mare al persoanelor ieșite la plimbare, la soare, pe strãzi, denotã o relaxare totalã care poate fi extrem de pãguboasã. Pentru mulți dintre cei care au împânzit strãzile și locurile publice, starea de urgențã pare sã se fi încheiat de câteva zile, iar cea de alertã nici nu o mai așteaptã.
Revenind la cele spuse la început, nu suntem nici pe departe de rezolvarea situației medicale. Încheiem doar un interval de frustrãri acumulate și ne punem speranța în libertãțile zilelor care vor veni. Oricât de greu ne va fi, cred cã fiecare dintre noi va trebui sã-și restrângã aceste libertãți și sã se protejeze cât mai mult posibil, spre beneficiul și sãnãtatea sa și a familiei sale. Altfel, doar Dumnezeu ne va mai putea ajuta.