
Astăzi, fiind ziua scadenței depunerii declarațiilor lunare, ministrul de Finanțe va afla realitatea crudă a nivelului prăbușirii încasărilor de taxe și va avea, cred, dimensiunea dezastrului economic în care ne aflăm. Poate acest lucru îl va determina să atragă atenția premierului și membrilor Guvernului că lucrurile nu au cum să funcționeze în continuare așa, existând riscul blocării plății salariilor bugetarilor și a pensiilor, dacă nu se vor găsi cumva iar bani de împrumutat rapid. Bâlbele de până acum, cum ar fi cea în care au fost anunțate măsuri de introducere a șomajului tehnic la bugetari, și asupra cărora s-a revenit, o să îi coste nu numai pe cei care ne conduc, ci pe noi toți, existând riscul intrării în faliment a economiei întregii țări. Neajustarea rapidă a cheltuielilor bugetare prin tăierea, fără milă, acolo unde este cazul și este posibil, a pensiilor speciale de lux, a disponibilizării salariaților parazit din tot soiul de instituții și agenții, inventate strict pentru sinecuri politice, reprezintă o pierdere uriașă zilnică. Nefolosirea acestor bani, după modelul nemțesc, pentru stimularea rapidă a sectorului privat, care încă mai respiră, nu va face decât să determine producerea unui colaps general de care nu suntem departe și pe care sigur nu și-l dorește nimeni.
Creditele acelea cu dobândă subvenționată de stat sunt o gură de oxigen care poate salva din comă o parte a societăților viabile. Asta dacă devin operaționale și nu mai durează cine știe cât înscrierea doritorilor în celebra de acum platformă online care sper că va rezista, de această dată, șocului accesării simultane de către zeci de mii de disperați care, în acest moment, se văd în imposibilitatea de a-și acoperi instrumentele de plată, de a-și achita furnizorii și chiar obligațiile către stat. Este un moment în care este nevoie de măsuri curajoase, aparent sinucigașe, în primă fază, de reducere urgentă a taxelor pe forța de muncă, pentru a putea păstra, măcar parțial, joburile care mai pot fi păstrate. Acest lucru poate fi făcut rapid, dacă există voință puternică, adevărată, și dacă este lăsat deoparte interesul electoral care ar trebui să fie ultimul lucru care contează în acest moment. Jocurile politicianiste nu-și au locul acum. Nu va câștiga nimeni. Vom pierde toți.
Demararea urgentă a investițiilor mari și accesarea maximului posibil din fondurile europene disponibile este o altă prioritate zero.
Sunt necesare măsuri ultrarapide de relansare a consumului. Poate ideea distribuirii unor bonuri de masă către toți cetățenii nu este tocmai rea pentru a asigura, măcar pentru o vreme, coșul zilnic. Asta în cazul în care nu se găsește formula virării unei sume decente, în contul fiecărui cetățean, după modelul american, măsură care, pe lângă relansarea consumului necesar funcționării economiei, să asigure minima subzistență a unor sute de mii de oameni pe care această criză riscă să îi lase pe drumuri și să-i transforme în veritabili muritori de foame.
Culmea este că suntem mulți cei care susținem acest tip de măsuri. Cu toate acestea, cei puși să ia decizii par legați la ochi și se izbesc de toți pereții, învârtindu-se parcă în cerc, timp în care apa urcă în cabina vasului care stă să se scufunde, ajungându-ne deja undeva la bărbie. Oricât am încerca să stăm pe vârfuri, nu aceasta este soluția de viitor și, pe lângă asta, nu suntem cu toții la fel de înalți, oricât am vrea.