
Orice am spune, ne-am săturat cu toții de stat în casă. Am depășit etapa cu recuperat timpul pe care nu l-am avut pentru familie. Am încercat, rând pe rând, jocurile pe care le știam, ca să-i ținem pe cei mici ocupați. Dacă la început abia se oferea câte unul din membrii familiei să riște să iasă la cumpărături, acum fiecare întreabă: nu mai este nimic de cumpărat? Și imediat pleacă, chit că e vorba de sare sau scobitori. Asta, ca să nu mai vorbim de gunoi. În vremuri normale, dusul gunoiului era o corvoadă. Astăzi? Nu cred că apucă să fie mai mult de un sfert de găleată plină pentru a deveni un pretext perfect de a face o tură, măcar până la ghenă, și a ieși dintre cei 4 pereți. Bineînțeles, asta o poate face doar cel mai iute de mână, și de picior, în cazul în care, prin rotație, nu se instituie un program de dus gunoiul.
Poate această stare de pierdere a răbdării este și motivul pentru care străzile și magazinele sunt în aceste zile un veritabil furnicar de oameni. Nu mai vorbim de piețe, unde am văzut sâmbătă cum polițiștii locali și jandarmii au fost nevoiți să blocheze accesul în piață, fapt ce a generat veritabile cozi la fiecare intrare. Și nu era ora 11.00, când lucrurile se amplifică de fiecare dată, aceasta fiind ora la care începe intervalul permis persoanelor în vârstă.
La fel, la primele ore ale dimineții când, deși bisericile erau închise, numeroși brașoveni, destui fără măști, s-au înghesuit să ia rămurelele sfințite tradiționale, unele rupte din copacii din jurul bisericii, pe care să le ducă acasă.
În continuare sunt nenumărate persoane, chiar în locurile aglomerate, care nu poartă măști, expunându-se pericolului și expunându-i și pe ceilalți. Nu înțeleg de ce nu iau o hotărâre în privința obligativității acoperirii feței autoritățile locale, dacă cele centrale continuă să se codească. În lipsa unei astfel de decizii și cu mii de persoane foșgăind prin magazine, piețe și străzi riscăm o explozie a numărului infectărilor care, zău dacă știu cum va putea fi gestionată în condițiile în care se găsește sistemul medical actual. Și bineînțeles riscăm inutil o prelungire a stării de obligativitate a statului în casă.
E primăvară. E frumos. E timpul în care anii trecuți am fi fost la grătar. O să mergem la un moment dat. Nimeni nu mai are răbdare, dar trebuie să găsim resurse să rezistăm și să ne protejăm, înainte ca lucrurile să scape de sub control. Zic și eu.