
Președinte - Iohannis. Șef SRI - Hellvig. Șefa DNA - Kovesi. Șef ISU - Arafat. Ce nume mai potrivit ar fi putut avea premierul acestei țări decît Shhaideh Sevil? Probabil Liviu Dragnea, dacă o lege nedreaptă nu l-ar fi împiedicat să ocupe funcția de premier, cum mitocănește a ținut să precizeze în primul speech după anunțarea numelui propus. N-am nici cea mai mică problemă cu respectiva doamnă. Salut chiar nominalizarea primului premier femeie în România și cred că desemnarea unui premier musulman, în cazul în care ea se va face, va fi, după uimirea inițială, bine primită la nivelul Europei și nu numai. Este un lucru care nu poate face decît bine din perspectiva imaginii externe a țării. Sînt sigur însă că nu acesta a fost primul aspect urmărit de Liviu Dragnea cînd a făcut această alegere. Pînă în momentul anunțării propunerii pariasem pe un singur lucru: viitorul candidat era de sex feminin, oscilînd între primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, și primarul Bucureștiului, Gabriela Firea. Ce n-am luat însă în calcul, cînd făceam acele pronosticuri, era imaginea extrem de bună a celor două atît în rîndul electoratului, cît și în sînul partidului. Imagine de care Liviu Dragnea se pare că nu avea nevoie. Avea nevoie în schimb de cineva cvasinecunoscut care să nu devină în timp un pol de putere care să-i uzurpe din prerogativele asumate, de lider unic.
Prezentînd-o ca varianta de rezervă de premier în loc să-i transfere, profitînd de moment, ceva din autoritatea personală, mi se pare impardonabil: pe lîngă faptul că a comis o impolitețe grobiană, demnă de mustața sa, le-a transmis tuturor mesajul: eu sînt TĂTUCA!
O fi bine? O fi rău? Nu știu. Au trecut exact 27 de ani de cînd un tătuc, care s-a crezut veșnic, fugea cu elicopterul. Ne regăsim, 27 de ani mai tîrziu, cu un parlament roșu, cu o majoritate de 60%, condus de un om care, deși condamnat penal definitiv, a fost ales în fruntea Camerei Deputaților, numărul 3 în stat, deși nu o să accepte niciodată să fie altcineva decît numărul1!