
V-aþi întrebat vreodatã cum ajung în Parlament cei care ne reprezintã? Simplu: luînd voturi de la cei ca mine, ca tine, ca el, ca vecinu’ de la ºase. Dar cum ajung ei pe buletinul de vot? Pãi, îi pune partidul pe listã. Partidul sau cei care conduc partidul. Pãi, ºi de ce tocmai pe aceia ºi nu pe alþii? Pentru cã meritã! Dacã ar fi sã luãm de bun ce spune preºedintele interimar PSD, Marius Dunca, criteriile ar fi fost, în cazul listei pãstorite de domnia sa, „gradul de implicare a candidaþilor în ultimele campanii electorale“, dar ºi ce au fãcut ei în societate ºi „modul în care se regãsesc în ei braºovenii“. Astfel, am fi tentaþi sã credem cã fostul prefect Mihai Mohaci a alunecat pe poziþia a zecea a listei doar pentru cã braºovenii nu s-au prea regãsit în persoana sa, ºi nu pentru cã l-a precedat pe Dunca în funcþia de preºedinte interimar al organizaþiei judeþene, aceasta fiind doar o coincidenþã nefericitã. Faptul cã Radu Bãdiþã abia s-a întors la PSD-ul mamã, dupã un periplu lunguþ ca preºedinte UNPR mai apoi la PC ºi cine mai ºtie ce...., nu l-a împiedicat sã ajungã pe locul opt pe listã, întrucît „este specialist în energie“(!!). Iar Marian Rasaliu ocupã a treia poziþie la Senat, întrucît „este un foarte bun organizator ºi petrece mult timp în teritoriu.“ Beton!
E vremea listelor. E vremea în care doar cei ce ºtiu sã-ºi joace cãrþile cu greii partidului atît aici, cît ºi la Bucureºti, au o ºansã. E vremea cînd se numãrã bãnuþii ce trebuie puºi în joc, se fac bugete ºi se ascut sãbiile. Pînã la depunerea listelor definitive, candidaþii, chiar anunþaþi, se preling cu spatele la perete. Pot fi înjunghiaþi oricînd de vreun coleg de pe-o poziþie inferioarã.
În rîndul celorlalte partide bãtãlia este ºi mai aprigã. Se fac ºi se desfac alianþe. Se fac promisiuni, rugãminþi, implorãri. Se cautã polii de putere care decid în chestiune. Zilele acestea sînt decisive, iar disperarea se poate citi pe chipurile ºi în declaraþiile lor.
Un singur lucru uitã protagoniºtii acestui joc grotesc: cã principalul criteriu ar trebui sã fie cît de potrivit ºi mai ales cît de sigur este acel candidat pentru a-l reprezenta pe cel care-i dã votul. Într-o perioadã în care parlamentarii nu reuºesc sã realizeze nici mãcar cvorumul necesar votãrii unor legi importante, cum este cea a Aeroportului la Braºov sau a conversiei creditelor în franci elveþieni, eu cred cã votanþii vor fi mult mai atenþi cînd vor pune ºtampila pe o listã împãnatã cu numele unor listaci care se vor doar ei acolo ºi pe care braºovenii nu i-ar trimite, poate, nici sã le umple sifoanele.