
În naivitatea mea, personal mi-am pus mari speranțe în anunțata modificare a programei școlare pentru clasele V-VIII în România. Am sperat că, după reformare, elevii vor avea ore mai puține, că ghiozdanele îngrozitor de grele vor înceta să mai fie pline cu veritabile cărămizi de maculatură ce generează deformări de coloană la majoritatea elevilor. Am sperat că vor apărea materii noi care să-i apropie de realitatea de zi cu zi pe elevii acestor timpuri.
Nici vorbă. Surpriza a venit în momentul în care actualul ministru, Adrian Curaj, ne-a adus la cunoștință faptul că, în urma reformei, elevii ar putea ajunge să stea cîte 7 ore în bănci, că la clasa a V-a va dispărea o oră de limba română, dar în schimb se va suplimenta istoria cu una, iar studiul latinei se va muta din clasa a VIII-a în a VII-a.
Cam asta ar fi în mare, dacă nu am lua în calcul și includerea în noul plan școlar a unei discipline numită Educație Socială cu componentele ei: în clasa a V-a, Gîndire critică și drepturile copilului, în a VI-a, Educație interculturală, în a VII-a, Educație pentru cetățenie democratică, iar în clasa a VIII-a, Educație economico-financiară.
Probabil că diferența se va face doar dacă materia va fi corelată cu realitățile momentului, ajutînd elevii în dobîndirea de cunoștințe și deprinderi necesare acestor timpuri. Dacă manualele vor fi redactate în aceeași limbă de placaj, fiind pline de termeni prețioși, dar goi de conținut, nu se vor obține decît alte ore în care elevii vor irosi timp cu care puteau face altceva mai bun.
Eu personal n-am înțeles cum va rămîne cu problema predării educației sexuale în școli, tema care a împărțit clar în două tabere, aproximativ egale, masa părinților. Nu-i singura problemă rămasă în aer în urma adoptării noului plan-cadru.
Nimeni nu a putut lămuri ce vor face copiii din școlile fără internet și fără calculatoare la orele de informatică și TIC, ore care cred că ar putea reprezenta un cîștig pentru elevii care vor avea astfel acces în fiecare an școlar la calculator, internet și la serviciile unui profesor calificat. Care, fie vorba între noi, nu știu de unde pot fi găsiți într-un număr suficient de mare pentru acoperirea necesarului. Dar asta, probabil, rămîne în sarcina directorului de școală, ca multe alte lucruri reformatoare.