
Poate nu este încă totul pierdut. Poate cei 3 milioane de elevi români mai au o șansă. Poate de această dată schimbarea programei școlare va fi de substanță, nu va fi doar una din cele peste 60 de modificări făcute din 90 încoace de către cei care s-au perindat pe la cîrma Ministerului Educației, și se va face în principal în beneficiul elevilor. Propunerile celor 6 experți făcute Ministerului Învățămîntului sînt de bun simț și ar trebui completate printr-o dezbatere profundă și cît mai amănunțită cu toate părțile implicate.
Este clar pentru oricine că numărul de discipline este aiuritor de mare. La fel de clar este că, oricît de importantă ar considera fiecare profesor că îi este materia, trebuie scoasă esența aplicabilă a fiecăreia și comasarea în materii gen Științe ale mediului, educației sau vieții care ar putea îngloba elemente practice din chimie, fizică și științele naturii sau discipline sociale. Nu au inventat asta cei 6 experți. Sînt forme de învățare aplicate de ani buni în țările cu tradiție.
Comasarea matematicii cu informatica, suplimentarea numărului orelor de sport pe săptămînă la minimum 3, introducerea unor materii de educație financiară încă de la vîrstele fragede, schimbarea modului în care se predau anumite materii prin creșterea atractivității lor sînt lucruri normale și care nu au cum să facă rău. Nici includerea unor materii care să dezvolte abilități practice de adaptare la viață, gen lecții de gătit sau chiar cursuri de prim-ajutor, nu au cum să nu crească calitatea educației.
Sigur că acest lucru va însemna o provocare și pentru profesori. La fel de sigur este și faptul că unii dintre ei nu vor fi în stare să facă această schimbare.
N-ar fi rău ca un astfel de moment să însemne totodată și evaluarea riguroasă a celor puși să ducă la îndeplinire actul educației și acest lucru să conducă la primenirea corpului profesoral prin aplicarea unor criterii firești, gen experiență, profesionalism, ingeniozitate în modul de prezentare a materiei, dar și de stimulare a participării elevilor în dezbaterile pe marginea subiectelor incluse în materie. Schimbarea manualelor prin prezentări atît atractive, cît și sintetice, folosind cuvinte accesibile vîrstei cărora li se adresează, ar trebui să fie lucruri extrem de normale, care nici nu ar trebui supuse discuției, dar ar trebui obligatoriu făcute.
Va dura probabil pînă cînd vor apărea școli care să aibă inclusiv sala de mese, bucătării dotate pentru o masă caldă și spații în care să fie făcute temele sub supraveghere. Atunci, că și afară, copiii vor putea fi luați acasă după ora 16.00 sau 17.00, cum este normal. Vor avea temele făcute și se vor putea distra, juca sau face orice vor dori. Știu că sună ideal, dar cred că Vreau o școală că afară! ar putea deveni o realitate de care să
beneficieze copiii noștri. Totul este ca voința de a se face acest lucru să reziste în fața inerției sistemului.
Altfel, ar fi chiar păcat...