
Oare parlamentarii constituie un grup social în accepþiunea viitoarei legi a lui Dragnea? Eu cred cã da, pentru cã aproape orice parlamentar poate fi pus în situaþie de inferioritate pe temeiul apartenenþei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trasãturi“. Nu vorbim aici nici de gen, nici de vîrstã, rasã, religie, origine etnicã, limba maternã, tradiþii culturale, orientare sexualã, socialã, dizabilitãþi, boalã cronicã necontagioasã sau infecþie HIV. Vorbim însã de ceva ce au în comun majoritatea: nesimþirea. Cum altfel ºi-ar fi putut adopta legea pensiilor nesimþite? Cum ºi-ar fi mãrit suma forfetarã sau suma alocatã pentru folosirea maºinii proprii? Destui dintre ei mai au ceva în comun: sînt cercetaþi penal ºi se comportã ca ºi cum nu i-ar deranja asta. Probabil ºi pentru cã nu au un instrument prin care sã-i punã cu botul pe labe pe cei care ºi-ar permite sã-i defãimeze, adicã sã le spunã în faþã cînd este cazul cã sînt nesimþiþi. Aºa, au timp sã ne acþioneze în judecatã. Chiar trei ani de la momentul cînd aflã cã au fost defãimaþi. Nu cred însã cã va creºte gradul de toleranþã faþã de aceastã categorie socialã – parlamentarii, oricîte emisiuni ar include televiziunea ºi radioul public sau oricît s-ar strãdui profesorii ºi oricîþi bani s-ar cheltui cu acel viitor departament minune din consiliul naþional de combatere a discriminãrii.
Lãsînd gluma la o parte, neprecizarea extrem de clarã a categoriilor care se doresc protejate de prevederile prezentei legi ºi lãsarea în cuprinsul ei a grupurilor sociale, gen politicieni, poate conduce la situaþii absolut aberante.
Existã Codul penal. Existã Legea de combatere a discriminãrii, ba chiar un department întreg care se ocupã cu asta. Nu este nevoie de o nouã
reglementare care poate deveni un instrument în mîna oricui s-ar putea simþi lezat. Asta, chiar dacã pînã acum ar fi trebuit sã-i crape obrazul de ruºine ºi sã ajungã sã nu mai aibã curajul sã iasã pe stradã.