
România este o þarã aparte. România este unicã. Exceptîndu-l pe Berlusconi, în nicio altã þarã europeanã nu cred cã vreun prim-ministru trimis în judecatã ar mai fi stat 5 minute pe funcþie. Nu cred cã mai este vreo þarã în care individul aflat în aceastã situaþie nu vrea sã plece ºi sã nu poatã fi demis în mod legal. Sîntem þara în care parlamentarul Fenechiu a plecat în puºcãrie direct din Parlament. Nici în visele cele mai negre, însã nu m-am gîndit cã un prim-ministru ar putea fi trimis în judecatã pentru corupþie, evaziune etc. ºi cã el va rãmîne în funcþie, ba chiar va sfida pe toatã lumea. Chiar va spune cã „singurã problema a þãrii este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carierã, inventînd ºi imaginînd fapte ºi situaþii neadevãrate din urmã cu 10 ani“. În stilul acesta, îl vãd în stare pe Victor Ponta, chiar dacã devine tot mai mic, cu fiecare zi care trece, sã nu elibereze biroul de la Palatul Victoria decît în cazul în care ar fi condamnat ºi sentinþa ar rãmîne definitivã, ba chiar ºi atunci n-ar fi exclus sã se lege de scaun în momentul în care ar veni sã-l ducã în arest. Cum la noi se poate orice, ca sã ducem exagerarea pînã la capãt, eu vãd posibilã chiar o condamnare la locul de muncã, atîta timp cît legea o permite... N-am crezut cã voi ajunge vreodatã sã-mi fie atît de ruºine cînd am fost întrebat ce se întîmplã la noi. Nici n-aveam cum. N-am gãsit cuvinte care sã mã ajute sã explic ce se întîmplã.
ªi asta, deºi am luat-o cu începutul: mînz, brînzã, viezure, bulz, izmã, pizmã....