
Românii sînt oameni primitori. Destui dintre ei nu au nicio problemã ca România sã primeascã azilanþi. Dacã se poate însã sã nu fie trimiºi în oraºul lor. Nu au nicio problemã cu modul în care sînt pregãtite instituþiile statului sã facã faþã unui posibil val de migranþi. Cea mai mare încredere o au în armatã, urmatã de jandarmerie ºi de servicii. Mã tem cã nu sînt instituþiile cele mai importante în cazul gãzduirii solicitanþilor de azil. Acestea sînt cele care ar putea stopa o eventualã invazie. Pentru gestionarea azilanþilor
ar trebui dezvoltate în primul rînd serviciile sociale necesare gestionãrii unor astfel de activitãþi cu care þara noastrã nu s-a confruntat la scarã mare. Oricît de sãrac ar fi bugetul alocat unor astfel de instituþii, nu cred cã raþia de hranã pentru o zi poate sã rãmînã 3 lei, iar cea pentru cazare 1,8 lei. Îi invit pe cei care le-au stabilit sau nu le-au actualizat sã ne facã o demonstraþie cum pot trãi mîncînd de 3 lei pe zi. Nu cred cã trebuie pornit de la premisa cã toþi aceºti transfugi au buzunarele doldora de bani ºi nu au nevoie de nimic, ci doar de un loc mai sigur unde sã stea. Destui dintre ei nu mai au nimic, pierzînd ºi tot ce au avut în lungul ºi periculosul drum fãcut pînã aici.
Mã gîndesc cu groazã ce ºansã de integrare ar avea aceºti oameni într-o þarã în care absolvenþii de facultãþi de elitã europene nu reuºesc, spre exemplu, sã se înscrie la un master în România pînã nu vin cu patalamaua de echivalare.
Oare ce hîrtii ar putea produce aceºti oameni pentru a-ºi putea înscrie copiii la ºcoalã ºi cine le-ar putea preda astfel încît sã reuºeascã într-un timp dat sã depãºeascã bariera limbii?
Problemele sînt nenumãrate ºi nimeni nu pare preocupat de ele. Oricum, cifra de 1.785 de persoane pe care oficialitãþile române s-au angajat sã le gãzduiascã mi se pare infimã. Seamãnã cu cea avansatã de guvernul Islandei de 50 de persoane, dat fiind faptul cã islandezii sînt 300.000 cu totul. Dacã decizia autoritãþilor islandeze a determinat o reacþie uriaºã a islandezilor, 10.000 dintre ei oferindu-se sã primeascã emigranþi în casele lor, la noi lucrurile stau cu totul altfel: nu avem nimic împotrivã, dar sã nu fie cazaþi pe lîngã noi!