
Orice lucru scris despre un subiect de interes merită analizat în prealabil pe toate părțile astfel încît să rezulte o prezentare cît mai obiectivă. Ieri
scriam despre o cerere de majorare a impozitelor pentru proprietățile părăsite, adresată Parlamentului, care să descurajeze proprietarii să țină clădiri, unele de patrimoniu, în stări deplorabile și la dispoziția oamenilor străzii și să stimuleze reintroducerea lor în circuitul firesc.
Nu sînt un adept al creșterii taxelor, ba chiar cred că reducerea lor ar face bine inclusiv statului dacă subțierea bugetului aflat la dispoziție l-ar ajuta să-și scuture schema de personal supraponderală sau l-ar face mai chibzuit cu cheltuielile. În schimb, introducerea unei astfel de taxe mi s-a părut că ar putea fi un instrument folositor în lupta cu nepăsarea, o pîrghie extrem de clară pusă în mîna autorităților locale astfel încît cei care nu pot sau nu vor să administreze astfel de clădiri să ajungă singuri să caute soluții în loc să le țină abandonate. N-am tratat însă problema clădirilor care au fost luate cu japca de autoritățile comuniste și care, unele dintre ele, n-au ajuns nici pînă astăzi în posesia moștenitorilor legali ai foștilor proprietari. Drept pentru care am ales astăzi să fac ceva ce n-am mai făcut: să dau posibilitatea cuiva care a trăit pe propria piele o astfel de dramă să v-o relateze și să vă întrebe ce ați fi făcut în locul ei. Cu voia dvs., dau cuvîntul doamnei Maria Popescu:
Bună ziua,
Referitor la cele relatate despre casa din strada 13 Decembrie nr. 5, aș dori să vă comunic cum se văd lucrurile din perspectiva unui proprietar aflat într-o situație destul de similară. Aș fi curioasă să văd care ar fi reacțiile «organelor» în drept, dar mai ales ale scumpilor noștri parlamentari făcători de legi. Aș fi dorit să pun cele de mai jos într-un comentariu la articol, dar cum nu pot decît dacă am cont de Facebook, am ales să vă scriu acest email.
Să analizăm deci pe scurt o situație similară:
Statul îți fură casa bunicilor tăi din București în 1950, prin Decret.
Statul închiriază casa pe care ți-a furat-o și încasează bine mersi chiria.
După 40 de ani și-o revoluție, statul recunoaște c-a furat casa, dar încasează în continuare chiria, nestingherit.
După nenumărate demersuri, cheltuieli, acte depuse, cereri, expertize, audiențe, plîngeri, sesizări etc. care durează din 1991 pînă în 2012 (DOUĂZECI ȘI UNU DE ANI), statul în sfîrșit îți dă înapoi casa furată. În ce privește chiria pe care-a luat-o timp de 62 de ani, citez din Dispoziția de punere în posesie emisă de Primarul General al Capitalei: «chiria rămîne bine încasată de stat CA POSESOR DE BUNĂ CREDINȚĂ» (!!!) Între timp, jumătate din moștenitorii casei s-au dus într-o lume mai bună fără a-și vedea bunul recuperat, iar tu te-ai pensionat. Ce bine, ai timp să te ocupi pe mai departe de casa ta, nu-i așa?
În casa ta stau fără acordul tău niște indivizi oacheși care te amenință cu bătaia, pun cîinii pe tine și amenință că dau foc la casă dacă mai vii pe acolo să le spui că asta-i casa ta și că vrei să locuiești în ea, că-i a ta.
Faci plîngere la Poliție și ceri ajutorul. Afli că Poliția - plătită din impozitele date de tine - nu poate să dea afară indivizii care au năvălit în casa ta. Trebuie să-i dai în judecată. Ca să-i dai în judecată, trebuie să afli cine sînt. Cum nu poți să te duci și să-i legitimezi pe balaoacheșii care stau cu japca în casa ta, te duci la Evidența Populației și le soliciți să-ți spună cine are buletin cu adresă în casa ta. Răspuns: Evidența Populației - plătită din impozitele de la tine - nu-ți poate spune cine stă împotriva voinței tale în casa ta, deoarece Legea Pentru Protecția Datelor Personale o împiedică. Trebuie să-ți angajezi avocat care să facă demersurile necesare la Tribunal.
Cauți un avocat care să nu-ți ceară jumătate din casă ca onorariu sau «3.500 euro plus TVA pentru început».
Dacă ai mare noroc, găsești în cele din urmă un avocat profesionist și cu bun simț care obține de la Tribunal și Poliție lista cu cei care stau ilegal în casa ta și au buletin acolo.
Dacă ai mare noroc, măcar cîțiva din cei care stau în casa ta au buletin cu adresa acolo, așa că-i poți da în judecată. Dai indivizii cu buletin în judecată și după o mulțime de cheltuieli și 3 ani de procese, obții hotărîre de evacuare, asta după ce le plătești contravaloarea «îmbunătățirilor» aduse casei tale, făcute fără acordul tău și împotriva voinței tale expres exprimate. Îmbunătățirile constau în gresie și faianță puse cu furca în culori care-ți strepezesc dinții, zugrăveală de te doare capul cînd te uiți la ea etc. și însumează un total cu care ți-ai fi putut cumpăra liniștit o garsonieră.
Între timp trebuie să achiți la stat impozitul pe locuință, cam 1.800 lei pe an. Ce dacă statul te împiedică să-ți poți folosi casa ta, tu trebuie să achiți impozitul. Chiar dacă într-un an îl plătești pe tot în ianuarie și ei îl majorează în martie fără să te anunțe de asta, tu trebuie să achiți majorarea și penalitățile de întîrziere. Ce vorbești că legea nu se poate aplică retroactiv?! Uite că se poate; și dă banii, nu mai comenta! Și ce dacă sîntem în mileniul III și peste tot se pot face plăți prin transfer bancar, tu trebuie să vii de la Brașov la București ca să achiți impozitul - de pe card! Sau dacă nu, vii la Administrația Financiară ca să afli cît ai de plătit - că ei nu te-anunță - apoi te duci la un ghișeu CEC musai numai din București, (cel mai apropiat e la vreun km) achiți acolo și vii înapoi la Administrația Financiară a Sectorului 5 cu dovada plății, că ei nu sînt în stare să vadă în propriul cont ce bani le-au intrat și de la cine, trebuie să le spui personal.
Încerci să închizi lumina, gazul și apa din casa ta, dar furnizorii respectivi îți spun că degeaba ești tu proprietarul, că trebuie să ai hotărîre judecătorească de evacuare ca să poți închide utilitățile. Dar să stai liniștită, nu vei plăti tu ce consumă ăia care stau acum în casa ta, contractele sînt nominale și tu nu vei plăti după ei.
După 3 ani de procese, cheltuieli și nervi, fiind fericita posesoare a hotărîrii de executare silită, afli că trebuie să achiți onorariul Executorului Judecătoresc - în valoare de 6.000 lei plus TVA adică aproape 75 milioane de lei vechi, dar fii liniștită! Legea zice că balaoacheșii care stau în casa ta și nu vor să plece trebuie să-ți dea banii ăștia înapoi: îi dai frumos în judecată dacă nu vor și după cîțiva ani de alte procese și cheltuieli li se va face poprire pe salariul inexistent.
Are loc executarea silită, cu scandal, blesteme și urlete care te bagă în boală - la propriu - pentru două săptămîni; tensiunea ți-a luat-o razna, inima - care după o anumită vîrstă se numește cord - protestează energic și-i mulțumești lui Dumnezeu că n-ai făcut atac cerebral.
În sfîrșit ai seria și citirile de la contoarele de apă, gaz, lumină și te duci să reglementezi situația cu furnizorii de utilități și surpriză! Acum nu mai au nevoie de procesul- verbal de evacuare, l-ai adus degeaba și-ți spun că trebuie să achiți facturile restante, făcute de ăia care au stat în casa ta împotriva voinței tale. Își schimbă însă părerea cînd îi întrebi cum de-au făcut contracte cu respectivii fără acordul proprietarului - adică al tău - și uneori chiar și fără contract de închiriere. Atunci schimbă foaia și acceptă să-ți facă marea favoare de a-ți furniza utilități contra cost.
Între timp balaoacheșii te-au dat în judecată ca să mai amîne lucrurile și te-ai procopsit cu vreo 3-4 procese pe care sigur le vei lasă moștenire nepoților încă nenăscuți.
Tot între timp, TOATE economiile de-o viață a trei familii s-au dus pe apa Sîmbetei, iar fiul tău își vinde apartamentul ca să puteți da jos gresia și faianța portocaliu cu roz, zugrăveala mov pe care ai plătit-o cu bani grei și să faceți casă locuibilă.
Asta e varianta fericită.
Dar dacă ai ghinionul ca în casă ta să se fi aciuat niște boschetari fără buletin, după cum se pare că e cazul în cele relatate aici (în articolul Cuib de boschetari pe strada 13 Decembrie apărut în Monitorul Expres din 26 august 2015 - n.r.), ai pus-o! Nu poți solicita Poliției să-i dea afară, pentru că nu intră în competențele ei. Nu poți să afli cine sînt, pentru că legea nu-ți dă voie. Nu-i poți da în judecată pentru că nu știi pe cine să dai în judecată. Nu poți angaja o firmă de pază să-i dea afară pentru că e ilegal. Nu poți locui în ea și nu poți s-o vinzi pentru că n-o s-o ia nimeni în situația asta. Dacă nu e intabulată, nici un cadastrist nu se va încumeta să vină s-o măsoare. Nici măcar s-o donezi nu poți, dacă nu e intabulată. Vecinii nu au voie în mod legal să scape de un focar de infecție și scandaluri și nu au voie să-i deranjeze pe boschetarii aciuați acolo, e ilegal!
Dar tu, ca proprietar, vei plăti impozit, vei fi amendat pentru mizeria făcută de cei care-ți fac praf casa și pentru prejudiciile aduse vecinilor.
Concluzii:
1. Art 44 (1) Constituția României: Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sînt garantate.
2. Legea 155/2000 a Poliției Locale: Art 1 (1): Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor.
Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul, după cum zice Mircea Badea. Și toți banii, adaug eu.
Cu stimă,
Maria Popescu