
Oricît de tentanți ar fi cei 70% în plus la leafă, ei ar trebui uitați înainte de a fi ceruți! Știu că pare o nebunie, dar acei bani nu există, oricît de mult și i-ar dori cei care-i pretind. Vă amintiți momentul în care parlamentarii noștri au votat cu toții, cu două mîini, dublarea salariilor profesorilor pentru ca ulterior această măsură să nu se aplice întrucît nu aveau din ce să-i plătească? Este exact aceeași situație. Nici pentru 70% nu există banii necesari. Practic, se vînd iluzii atît profesorilor, cît și celorlalți care vor îndrăzni să viseze la astfel de majorări. Un guvern care ar face așa ceva ar fi ori iresponsabil ori rău intenționat. Cînd spun rău intenționat mă gîndesc la faptul că nu-i exclusă adoptarea în scop electoral a unei astfel de măsuri, iar blocajul și eventuala revenire la salariile inițiale să fie lăsat celor ce vor succede la guvernare.
Nu eu, ci specialiști în economie transmit avertismente înspăimîntătoare despre coșmarul care s-ar putea abate asupra României în cazul în care sînt luate simultan măsuri de reducere a taxelor și se acceptă toate majorările care sînt cerute.
Nu spun că profesorii nu merită salarii mai mari, în special cei debutanți, însă acest lucru trebuie făcut progresiv, corelat cu asigurarea surselor de finanțare.
La un moment dat, drumurile mele s-au intersectat în conducerea Monitorului cu cele ale familiei Crișan, investitorii care au avut la un moment dat Hidromecanica și au cumpărat marca Monitorul de Brașov. Aflînd nivelul salariilor din redacție, într-o ședință cu toți angajații, și-au propus să anunțe majorări de 100% ale acestora.
Asta fără să-mi explice și sursele din care se vor plăti aceste majorări. Aflîndu-mă la conducerea executivă, cu greu, și cu inima neîmpăcată am reușit să-i conving să amînăm majorările respective și să creștem într-o primă fază ,,doar cu 50% pentru a vedea cum funcționează.
Cum ideea cu majoratul cu 100% transpirase într-un fel, vă puteți imagina cîtă popularitate mi-a adus intervenția care i-a privat pe colegii mei, dar și pe mine de sume importante de bani. Destui dintre ei n-au înțeles nici pînă astăzi de ce nu am fost de accord cu dublarea lefii lor. Bineînțeles că nici măcar sursele suplimentare pentru banii promiși nu au apărut, iar eu am rămas să plătesc salariile majorate ajungînd în scurt timp la sincope și întîrzieri nedorite și, în final, la blocaj total și intrarea în insolvență a respectivei societăți. Principalul motiv l-au constituit hangaralele aferente sumelor oferite în plus fără nicio fundamentare economică.
Pentru a putea merge mai departe a fost nevoie de un restart, de o diminuare atît a numărului de persoane, cît și a sumelor plătite corelate cu veniturile și cu bugetul real al ziarului. Și a fost al naibii de dureros