
Copilul meu nu știe altceva decît telefonul mobil și Internetul! Asta face de cînd se trezește și pînă adoarme! Stă pe tot soiul de aplicații gen Snapchat cu prietenii și vorbesc! Nu unul singur, ci mulți dintre prietenii mei mi se plîng de această realitate tristă. Și nu găsesc soluții reale la problemă. Au încercat să le raționalizeze programul de stat pe Internet. Cînd n-a funcționat nici asta, le-au confiscat telefonul. Lucrurile au devenit și mai turbate. Ca să evite veritabilele urlete pe care odraslele le scoteau în momentul în care le era confiscat telefonul, s-a ajuns inclusiv la scoaterea din priză pe furiș a cutiei wireless ce asigură acoperirea Internet a casei. Nici acest lucru nu a funcționat. Confiscarea
sim-ului telefonului a fost pasul următor, invocîndu-se faptul că abonamentul este plătit de părinte. Tot ce s-a obținut a fost catalogarea părinților drept stupizi, conform caracterizării colegilor celor șmecheri care sînt lăsați, conform spuselor lor, să facă ce vor.
A pune în brațele copilului de cîțiva anișori o tabletă care-l va ține ocupat în fotoliu, cu jocuri care mai de care mai violente, pentru ca adulții să-și vadă de-ale lor este cea mai proastă soluție. La fel lăsatul ore în șir în fața îndobitocitorului televizor sau navigarea nelimitată pe Internet.
Pas cu pas, copiii ajung să se rupă de realitate. Alunecă imperceptibil și poate irecuperabil într-o realitate paralelă, virtuală. O realitate în care lucrurile sînt cu totul diferite de cea reală. Prioritățile devin altele. Deținerea unui iPhone 5C sau 5S sau a unui iPad sînt chestiuni considerate absolut normale, dacă vrei să fii cool.
Pentru majoritatea adolescenților de astăzi cititul unei cărți a ajuns să fie considerat o chestiune extrem de retrogradă. Nici măcar lectura în format electronic nu este considerată drept o activitate atractivă. N-au nicio șansă în fața facebookului, whatsapului, face time-ului, instagramului și celorlalte minuni fără de care viața lor nu are farmec.
Trist este faptul că, dacă nu reușești să te conectezi la wirelessul comunicațional al rețelei acestei generații, ai șanse mari să eșuezi nu numai ca profesor, dar chiar ca și părinte, întrebîndu-te unde ai greșit și care ar fi fost parola potrivită spre sufletul lor și care, din păcate, nu se află întotdeauna scrisă pe spatele cutiei.