
Cîtă minte îți trebuie să amendezi o inițiativă precum cea a codleanului Erwin Albu, cel care a uimit o țară întreagă prin a oferi doritorilor, la poarta gospodăriei proprii, surplusul muncii sale, fără să pretindă o sumă în schimb? Și care, din donațiile primite de la cei care s-au bucurat de legumele, fructele sau florile sale, vrea să cumpere biciclete pentru comunitate, dorindu-și să vadă cît mai mulți codleni pe bicicletă? Cum să-l notifici tu, reprezentant al autorității locale, că este pasibil de amendă pentru că nu are certificat de producător și să îi calculezi taxe pentru ocuparea domeniul public din fața propriei sale porți? Și asta pentru ce? Pentru că a reușit să promoveze spectaculos o comunitate de la care n-a mai auzit nimeni de multă vreme vești de vreun fel? Bine că nu i se calculează și nu i se impune și o taxă de publicitate pe care să o achite bugetului local... Nu cumva este amendat pentru faptul că, prin gestul său perfect normal și atît de simplu, a reușit să deranjeze mai-marii urbei, demonstrînd că poți face atît de multe pentru semenii tăi cu atît de puține mijloace? În locul primarului și al slujbașilor săi din Primăria Codlea, semnatari ai adresei rușinoase, m-aș duce la poarta codleanului întreprinzător și i-aș strînge mîna. Apoi, mi-aș cere public scuze pentru greșeala făcută cu notificarea privind amenda și l-aș întreba cu ce poate contribui primăria la demersul său și cum poate fi el extins astfel încît să poată beneficia cît mai mulți concetățeni de această idee generoasă. Asta ar face un primar într-o lume normală. O lume cum ar trebui să fie și a noastră. Compusă din lucruri simple și adevărate ca acesta.