Casa Sfatului împlineşte 590 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 22.12.2010

• Pe 23 decembrie 1420, breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bîrsei au hotărît construirea unei camere pentru „acordarea dreptăţii“
• Vreme de şase secole, clădirea s-a extins şi a trecut prin asedii, inundaţii, incendii, a fost zguduită de cutremure şi a fost lovită de trăsnet, dar a rămas în picioare

Se împlinesc mîine 590 de ani de la documentul care menţionează pentru prima oară Casa Sfatului. Pe 23 decembrie 1420, breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bîrsei hotărăsc construirea unei camere pentru „acordarea dreptăţii“ pe locul actualei Case a Sfatului. Vreme de şase secole, clădirea s-a extins şi a trecut prin asedii, inundaţii, incendii, a fost zguduită de cutremure şi a fost lovită de trăsnet, dar a rămas în picioare. Casa Sfatului străjuieşte centrul vechi al Braşovului şi azi, zidurile ei adăpostesc Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. Deşi documentul din 1420 este actul de naştere al Casei Sfatului, viitoarea primărie a Braşovului, clădirea exista cu mult înainte, ca spaţiu comercial. Abia o sută de ani mai tîrziu, în 1520, avem însă o descriere a interiorului, care însemna o singură cameră, cu sobă, patru mese cu bănci şi dulap pentru acte. Tot în documentul din 1520 se spune că turnul avea ferestre, iar în loc de geamuri, piele îmbibată cu ulei. Turnul avea şi un ceas, al doilea ceas din Braşov, după cel de la Biserica Neagră. În vîrful turnului, într-o bilă metalică, era închisă o cronică a oraşului, cu menţionarea judelui primar Lucas Hirscher.

La început, a fost o singură încăpere

Documentul din 23 decembrie 1420 menţionează un acord încheiat între breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bîrsei, din care făceau parte magistratul oraşului Braşov, juzii tîrgurilor Feldioara, Codlea, Rîşnov, Prejmer şi reprezentanţii celorlalte 9 comune ale Ţării Bîrsei. Breasla blănarilor, la fel ca înaintaşii lor, permit Adunării să construiască deasupra bolţii de vînzare a breslei, o cameră pentru „acoradrea dreptăţii“ şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc. În schimb, Adunarea se angajează să construiască acoperişul şi să-l întreţină pe propria cheltuială. Acesta este actul de naştere al Casei Sfatului, viitoarea primărie a Braşovului, deşi clădirea exista cu mult înainte, ca spaţiu comercial. Executarea contractului va fi amînată pentru că, în primăvara lui 1421, Braşovul e asediat de trupele otomane şi distrus, în parte, iar magistratul oraşului este arestat. Următoarea menţionare documentară va apărea abia în 1503, cînd Casa Sfatului se numea Praetorium şi era proprietatea oraşului. În 1515, judele primar primeşte 50 de florini pentru construirea turnului. În 1520, avem o descriere a interiorului, care însemna o singură cameră, cu sobă, patru mese cu bănci şi dulap pentru acte. „Probabil că încăperea era destul de mare, pentru că, în zilele carnavalului de iarnă, calfele breslei cojocarilor au prezentat aici Dansul Săbiilor“, precizează Stelian Coşuleţ, şeful secţiei de istorie a Muzeului.

„Capsula timpului“ din turn

Tot în documentul din 1520, se spune că turnul avea ferestre, iar în loc de geamuri, piele îmbibată cu ulei. Turnul avea şi un ceas, a cărui reparaţie a costat 3 florini. Acesta era al doilea ceas din Braşov, după cel de la Biserica Neagră. În 1521, este atestată încă o încăpere, carcera în care aşteptau cei care urmau să fie judecaţi. Peste încă doi ani, ceasul a fost înzestrat cu o cuvă de cupru, de fapt, un gong, pentru anunţarea orelor. Are loc şi supraînălţarea turnului cu ajutorul a 30 de meşteri zidari, socotelile oraşului menţionînd că, în 1523 şi 1524, au fost aduse 75.000 de cărămizi, o bună parte din ele fiind cumpărate de la călugării dominicani care-şi aveau aşezămîntul monahal la actuala Catedrală Romano-Catolică „Sfinţii Petru şi Pavel“ de pe Mureşenilor. În 1528, noul acoperiş avea formă de piramidă cu patru turnuleţe la colţuri şi a fost conceput şi meşterit de dulgherul Antonius. În vîrful turnului, într-o bilă metalică, este închisă o cronică a oraşului, cu menţionarea judelui primar Lucas Hirscher. Notarul Grungrass povesteşte şi despre marea inundaţie din 24 august 1526, cînd peştii erau adunaţi cu sacii din Biserica Neagră.

Cutremure, trăsnete, inundaţii şi un mare incendiu

Începînd cu 1542, Casa Sfatului găzduieşte spectacolele de teatru ale elevilor şcolii lui Honterus, pentru sfatul orăşenesc. Scrierea din „capsula timpului“ a fost descoperită 80 de ani mai tîrziu, cînd a fost lovită de trăsnet pe 5 iulie 1608. Incendiul a fost stins cu un amestec de vin, oţet, lapte şi apă, după cum relatează un martor ocular. Pe 16 septembrie 1608, ceasul e reparat şi turnul e zugrăvit. La jumătatea turnului, era coridorul trompetiştilor. Paznicul turnului anunţa scurgerea timpului, suflînd din trompetă din oră în oră. În 1646, are loc o nouă extindere, sub judele primar Michael Hermann, care renovează şi adaugă o nouă încăpere. În 1661, în glob se introduce o altă cronică, semnată de preotul Petrus Mederus. Pe 17 iunie şi 2 iulie 1662, au loc două cutremure devastatoare. Se prăbuşeşte turnul şi este grav avariată sala mare. Peste trei ani, este refăcută cu 6.000 florini. Pe 21 aprilie 1689, arde o mare parte din oraş în timpul marelui incendiu ce a cuprins şi Biserica Neagră. Sînt cuprinse de „flăcări mistuitoare“ camera Praetorium şi acoperişul. „Martorii vor susţine că incendiul nu a fost întîmplător, că a fost provocat de armata habsburgică, fiindcă braşovenii n-au vrut să predea oraşul. Oamenii erau surprinşi că a luat foc Casa Sfatului care era atît de izolată în centrul pieţei“, explică Stelian Coşuleţ. Tot atunci au ars importante documente care făceau parte din arhiva oraşului. Însă documentele încheiate de-a lungul timpului cu principii Ţării Româneşti şi Moldovei s-au salvat, fiindcă erau într-o cameră care n-a ars, boltită cu cărămidă.

Gongul ceasului enerva papagalii

Timp de doi ani, Casa Sfatului a arătat ca o ruină. În mai 1691, s-a făcut un acoperiş provizoriu, iar începînd cu decembrie se ţin aici din nou şedinţele magistratului, după vechiul obicei. Acoperişul de scîndură şi şindrilă a rezistat opt decenii. În secolul XVIII, este adus un ceas nou, cumpărat cu 200 de florini, bani strînşi din amenzi. Bătăile lui au început să supere administraţia militară austriacă, mai bine zis îl supărau pe papagalul comandantului Langlet, aşa că s-a renunţat la bătaia gongului. Dar şi pe succesorul lui, baronul Scramm, l-a deranjat acest ceas. În 1734, el a ordonat ca tot gunoiul din Piaţa Sfatului să fie depozitat lîngă zidurile Casei Sfatului, astfel că deşeurile ajungeau pînă sub geamurile camerei de consiliu. În 1741, breasla cojocarilor a reintrat în posesia bolţii de la parter, iar în 1742, armarii şi-au construit şi ei o boltă pentru prezentarea şi vînzarea mărfurilor. Între 1764-1770, Hermann reorganizează arhiva, o studiază şi scrie, timp de cinci ani, lucrarea „Braşovul vechi şi nou“. După aceşti ani, se trece la modificări masive ale clădirii. Armata de ocupaţie cere spaţii pentru pază, pentru că garnizoana ei era dărăpănată. În iulie 1772, austro-ungarii dărîmă bolta cojocarilor pentru simplul motiv că era în faţa cartierului lor general, azi sediu al Băncii Naţionale. Breasla obţine totuşi o cameră de pe latura sudică.

„Aici s-au dezbătut trebile Braşovului“

În 1774, Johann Wentzel toarnă un clopot nou, se clădesc coiful nou al turnului şi balconul. Vechiul coif avusese iniţial formă de bulb, apoi de piramidă, iar cele patru turnuleţe simbolizau dreptul de viaţă şi de moarte al magistratului asupra supuşilor. În anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucţie a Casei Sfatului, în stil baroc, clădirea arăta aşa cum o cunoaştem astăzi. Tot atunci, pe loggia din faţă, se adaugă celebra stemă a Braşovului, trunchiul de copac ale cărui rădăcini cresc dintr-o coroană. Începînd cu 1870, imobilul e iluminat cu gaz, iar patru ani mai tîrziu, aici e instalat cîntarul oraşului. Între 1901-1910 se construieşte coiful actual al turnului. Dar tot acum apare propunerea de a fi demolată întreaga clădire pentru a fi înlocuită cu alta, modernă. Dacă n-ar fi fost o campanie de presă incisivă care milita pentru menţinerea clădirii, astăzi n-am mai fi avut acest valoros monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 - 1910, cînd acoperişul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiş, cu ţigle colorate. Din anul 1950, Casa Sfatului devine sediu al Muzeului Regional Braşov. Astăzi găzduieşte secţia de istorie a Muzeului Judeţean. „Priviţi Sfatul, singura clădire monumentală din centrul Braşovului“, spune cu admiraţie Sextil Puşcariu, adăugînd că „multe veacuri aici s-au dezbătut trebile Braşovului şi ale Ţării Bîrsei“. Casa Sfatului a rămas emblema oraşului, la fel ca acum 590 de ani. Este edificiul de unde nu se mai răspîndeşte dreptatea, ci istoria.

• „Ceasul din vîrful turnului, la care a lucrat în anul 1528 maestrul «făcător de ore» Georgius din Sighişoara opt săptămîni şi patru zile, a bătut de nenumărate ori cu glasul său metalic. Arătătoarele ornicului de la Sfat aveau forma unei mîini cu indexul întins spre cifra cadranului. Specialitatea acestui ceas era independenţa lui faţă de celelalte ceasuri (de la Biserica Neagră şi de la cea catolică), care arătau totdeauna altă oră.
• Zidul turnului se termina cu un mare glob de metal, căruia i se zicea «băşica Sfatului».
• În tinereţea mea, la parterul Sfatului erau cîteva «boltite», între care şi a unui cojocar vestit pentnu blănile lui şi pentru carnea de miel gras ce o vindea. Mai era acolo o zarafie, în care schimbau bani cei ce plecau în Ţară, o mică hală de peşti aduşi de la Galaţi şi un ascuţitor de cuţite cu nume cehesc. În partea spre vest era garajul pompierilor.
• Paznicul Sfatului făcea regulat rondul pe galeria de la mijlocul turnului, şi cînd zărea flăcări sau fum, bătea clopotul în dungă. O bătaie repetată la intervale însemna «foc în Braşovechi», două bătăi era Blumăna, trei, Şcheii, patru, Cetatea, iar cînd se urmau cinci bătăi ardea la Stupini. Ornicul avea altă bătaie decît clopotul de alarmă.
• O credinţă veche era răspîndită în Braşov: dacă junilor le reuşeşte să înconjure de trei ori Sfatul, ei vor fi stăpînii oraşului.“ (fragmente din Sextil Puşcariu -
„Braşovul de altădată“)

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: