Revoluţia, filmul cu 23 de milioane de actori

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: »Camelia ONCIU, 21.12.2010

• Revoluţia Română a fost prima revoluţie din lume transmisă în direct la televiziune
• Filmul Revoluţiei Române, cea mai lungă transmisiune în direct a TVR din toate timpurile, cu cea mai mare audienţă, a început în 22 decembrie 1989, în studioul 4, la ora 12,15

84 de braşoveni şi-au pierdut viaţa în ultimele zile ale lui decembrie ‘89, pe străzile Braşovului. Primii braşoveni au murit împuşcaţi în noaptea de 22 spre 23 decembrie, în faţa actualei prefecturi. Majoritatea veniseră acolo să apere oraşul de terorişti, aşa cum li se ceruse într-un apel disperat transmis din studioul 4 al televiziunii. Revoluţia Română a fost prima revoluţie din lume transmisă în direct la televiziune. Pentru unii, imaginile arătate pe micile ecrane, majoritatea în alb-negru, sînt singurele amintiri din sîngerosul decembrie ’89. Românii îşi amintesc cum s-a schimbat istoria, minut cu minut, ca pe un mic ecran. Marile trusturi internaţionale de presă au realizat de atunci zeci de documentare despre revolta din stradă din 1989 şi despre culisese schimbării regimului. Au apărut dezvăluiri, s-au întocmit dosare, au început procese. Unele nu s-au încheiat nici după 20 de ani. Criminalii nu au fost condamnaţi. Revoluţia continuă să nască zeci de scenarii. Evenimentul a fost în ultimii 20 de ani şi subiect de inspiraţie şi pentru mulţi cineaşti. Dar cel mai realist film despre decembrie 1989 s-a turnat live, în peste 70 de ore de emisie, la Televiziunea Română. Puţini au fost regizorii, mulţi scenariştii, povestitorii, figuranţii şi sufleuri. Cei mai mulţi sînt însă martorii-spectatori. Cei care trebuiau să jure că au văzut revoluţia. Că au participat la ea.

Televizorul, dirijorul orchestrei

Filmul Revoluţiei Române, cea mai lungă transmisiune în direct a TVR din toate timpurile, cu cea mai mare audienţă, a început în 22 decembrie 1989, în studioul 4, la ora 12,15. Elicopterul cu Ceauşeştii se ridicase de pe sediul Comitetului Central, lumea exalta de bucurie şi ardea tablourile dictatorului. Deodată, pe post au apărut Ion Caramitru şi Mircea Dinescu, în mijlocul unui grup de revoluţionari. Făcînd semnul victoriei, cei doi au dat semnalul bucuriei într-o Românie confuză şi speriată încă. „Dictatorul a fugit! Am învins!“ a strigat euforic Dinescu şi, din acel moment, românii au înţeles că nu mai e joacă, ne îndreptam fie spre victoria totală, fie spre cele mai crunte represalii din partea regimului autoritar. În toate oraşele au început să se adune oameni, să se îmbrăţişeze, să cînte „Deşteaptă-te române!“. De unde ştiau românii să facă aceleaşi gesturi, să scandeze aceleaşi lozinci, să atace sediile partidului, să rupă stema drapelului? De la televizor, de unde se transmiteau pentru prima oară discursuri libere, spontane, în care se afirmau acuzaţii la adresa lui Ceauşescu, cum n-am fi crezut vreodată că vom auzi pe postul naţional. Braşovenii au scos televizoarele pe geam, cei care protestau în stradă au urmărit şi ei transmisiunea de la Bucureşti. Televiziunea urmărea îndeaproape Revoluţia. Sau invers, Revoluţia mergea după indicaţiile de la televizor.

„Stimaţi telespectatori, Ion Iliescu, ...un mare patriot“

Primii moderatori ai Revoluţiei televizate au fost Teodor Brateş, redactor TVR, crainicii Petre Popescu şi Florin Mitu şi căpitanul de armată Mihai Lupoi. Brateş a fost cel care l-a introdus pe Iliescu, cu cuvintele: „Stimaţi telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui, aici în studio, pe Ion Iliescu. Domnul Iliescu este fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot“. Iată ce ne-a spus atunci viitorul preşedinte al României, cuvinte pe care azi le înţelegem altfel. „Stimaţi tovarăşi, cetăţeni, Pericolul cel mare care ne paşte acum este ca să se declanşeze anarhie. Deja sînt semnalări că grupuri de cetăţeni dezordonaţi, dezorganizaţi devastează magazinele, sparg vitrine. Ăsta nu e un semn bun pentru transformările care au loc azi în ţară. Trebuie ca poporul să acţioneze ca o forţă, să se vadă că aici se face ordine. Cu participarea activă a poporului, şi nu a unor conducători care s-au autointitulat conducători, aleşi ai poporului, comunişti. N-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român“. În urma acestui apel la ordine, s-a declanşat haosul.

„Nimeni nu va trage un glonţ. Vă garantez acest lucru!“

La televizor se făceau apeluri contradictorii. Armatei i se cerea să intre în cazărmi, dar şi să apere instituţiile. Cetăţenii trebuiau să fie calmi, dar şi să iasă în stradă. Brateş făcea anunţurile venite pe bucăţi de hîrtie: „De la Sibiu, ni se comunică acum că armata nu mai are muniţie şi trupele de securitate continuă să atace. Toate unităţile militare din jur să se ducă să dea ajutor acestor oameni care apără onoarea naţională, ca să nu mai continue măcelul“. Un miliţian anunţă că a ajuns în studio fără epoleţi, smulşi de „oamenii setoşi de libertate“. „Miliţia este alături de popor!“ stîrneşte un ropot de aplauze. Se anunţă că, în Sibiu, lunetiştii trag asupra salvărilor. Apare şi generalul Guşă care anunţă că tocmai s-a întors de la Timişoara, unde lucrurile s-au liniştit. „De două zile am dat ordin ca unităţile să intre în cazărmi. Am reuşit să împiedicăm un măcel în masă“, a spus el. Şeful miliţiei dă şi el dispoziţii contradictorii: „Miliţia stă în unităţi. Începînd cu agenţii de circulaţie, să se îndrepte de urgenţă încoace cîteva eşaloane pentru a asigura deplasarea maselor de aici“. Dar peste toţi, generalul Guşă promite că „Nimeni nu va trage un glonţ. Vă garantez acest lucru. Aveţi toată încrederea în armată. Mai tîrziu vom vedea cine a greşit şi cine nu“.

Securişti răi, securişti buni

Brateş citeşte din nou un mesaj neverificat, prezentîndu-l ca pe o realitate: „Aflăm că mulţi securişti s-au dezbrăcat de hainele lor şi se dedau la jafuri, ca să compromită poporul“. Apoi îl prezintă pe Alexandru Bârlădeanu „care imediat după Congresul al IX-lea, a ţinut sus steagul luptei pentru libertate. Pentru adevăratul socialism“. Academicianul s-a adresat membrilor PCR, arătînd că acest partid a dovedit că „s-a predat în mîinile tiranului“. „A fost acaparat, nu s-a predat“, apără o voce onoarea comuniştilor. Alt zvon citit de Mitu: „Securiştii au aruncat în aer depozitul de sînge“. Psihoza creşte: „Elementele acestea duşmănoase, securiştii, au otrăvit apa la Sibiu, la Timişoara. Apa trebuie fiartă înainte de a fi consumată“. De parcă ar fi fost vorba de distrugerea bacteriilor! Pe ecran apare scris: „Apa este otrăvită“. Intră un securist, lt. col. Stan Gheorghe: „Am luat cunoştinţă cu deplină satisfacţie de derularea favorabilă naţiunii române a evenimentelor care s-au desfăşurat în ultimele zile. Am primit cu satisfacţie apariţia domnilor pe care i-am stimat dintotdeauna. Să ştiţi, colegii mei, că nu trebuie să vă fie frică. Fac apel la voi să nu folosiţi armele. Să depuneţi armele. Nu e nevoie de masacru“. Dar vărsarea de sînge n-a putut fi oprită.

„Ceauşeştii au fost prinşi“

În sfîrşit prima ştire despre Ceauşescu: „Maşina în care se află tiranul, 2-DB-305, neagră, trebuie urmărită. Nu trebuie lăsat să părăsească ţara. Sînt paşapoarte false la care ăştia se pricep“. Un tînăr revoluţionar care a format baricada de la Inter şi grupul „Dreptatea socială“, probabil prima asociaţie din noua Românie, formulează primele modificări legislative. Brateş dă o veste mare: „Ceauşeştii au fost prinşi,. Sînt la Târgovişte arestaţi“ Mulţimea a izbucnit: „Uraaa!“ Scriitorul Ion Grigorescu îi urează dictatorului „să i se dea 200 de grame de salam arătîndu-şi buletinul, să stea la cozi pînă îi îngheaţă oasele“. Au încercat să ia cuvîntul şi demnitari din PCR, dar Brateş a stabilit: „Să nu le dăm cuvîntul la acest microfon“. În studioul 5 apar primii preoţi care, cu crucea în mînă, îndeamnă „să lăsăm mînia şi răzbunarea şi să dăm dovadă de bunătate“. Un sibian venit în Bucureşti ia cuvîntul: „Dragi sibieni, împiedicaţi securitatea să mai tragă. S-au îmbrăcat cu haine de MFA care trag în MFA“. Brateş bagă lumea şi mai tare în sperieţi: „Elemente ceauşiste din fosta miliţie încearcă să se apropie de capitală ca să organizeze o contralovitură“. Iar Mitu ia de bună o ştire de la o doamnă Drăghici: „Fostul prinţ moştenitor Nicu Ceauşescu a năvălit înarmat în comună încercînd să ia ostatici, a fost prins şi e deţinut de localnici într-o staţiune de cercetări“. Dinescu îl introduce pe Petre Mihai Băcanu „care acum o jumătate de oră a ieşit din beciurile securităţii“. Ziaristul spune: „Acum două ore cînd am ieşit din închisoare, primul gest pe care l-am făcut a fost să sărut pămîntul românesc“.

„Se pare că Ceauşescu a reuşit să scape“

Cazimir Ionescu cere un minut de reculegere pentru cei călcaţi de tancuri şi îşi şterge o lacrimă. În apelul lui, spune: „Organizaţi în fiecare oraş, în fiecare sat comitete cetăţeneşti care să menţină ordinea şi care să asigure trecerea paşnică de la dictatura feudală a ceauşiştilor la un regim democratic, popular. Apăraţi obiectivele industriale şi toate instituţiile. Este în curs organizarea unui guvern provizoriu care va conduce ţara numai pînă la alegerile libere“. Apoi cheamă oamenii să iasă la luptă „O coloană blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervoarele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş. Odată cu asta, oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta ţării. Cerem armatei să intervină, cerem poporului să se deplaseze de urgenţă“. Din nou o ştire terifiantă: „Am auzit că au pus şi bombe aici, în televiziune, şi noi toţi cei de faţă o să sărim în aer“. Pînă una, alta, informaţia cu Ceauşescu nu e adevărată. „Se pare că a reuşit să scape cu un autoturism 1-DB-4012, Dacie albă. Se îndreaptă spre rafinăria Târgovişte“.

Bere şi vin în loc de apă otrăvită

Brateş insistă pe ştirile cu apa otrăvită, deşi nu se raportase niciun caz: „Să nu se bea apă. Fiţi atenţi la copii, să nu-i ucidem noi“. Apoi, apar în scenă teroriştii, introduşi tot de Brateş: „Detaşamente de antiterorişti, de fapt, terorişti, criminali, se îndreaptă spre clădirea radioteleviziunii. Formaţi detaşamente de autoapărare pe cartiere, pe instituţii, pe unităţi“. Un şef din alimentaţie dă şi el un ordin: „Centrala vinurilor şi a băuturilor, pînă cînd se vor face analizele la apă, să bage cantităţi mari de apă minerală, răcoritoare, bere şi vinuri slabe. Să nu se consume apă sub nicio formă“. După care, dacă tot e de băut, Brateş decide să se întrerupă emisiunea, să se mai odihnească aparatele supraîncinse. Nu înainte de a se auzi o voce care anunţă că 2.000 de terorişti se îndreaptă spre televiziune. „Să iasă populaţia în stradă!“ „Veniţi aici!“, „Să ne apere cineva!“. Dar Brateş trebuie să lase lucrurile în suspans, aşa că întrerupe emisiunea asigurînd telespectatorii că „televiziunea este încă în mîna poporului“.

Ţara arde, manifestanţii rămîn pe loc

După o oră, în care românii au stat cu televizoarele deschise, se reia emisiunea cu mesaje de adeziune şi primele ştiri externe. Iliescu promite de la balconul CC: „Ceauşescu va fi arestat, supus judecăţii publice“. Membrii consiliului FSN se retrag să încropească prima platformă-program, timp în care vorbitorii insistă ca lumea să nu plece din Piaţa Revoluţiei, fiindcă totul urma să se termine „în cîteva minute“. Mulţimea cîntă „Ole, Ceauşescu nu mai e!“. Apoi se aude: „Se trage!“, „Nu se trage!“. O voce de femeie întreabă: „Se trage?“. „Daaaa!“ „Atunci noi trebuie să stăm liniştiţi. Să nu ne despărţim. Rămîneţi pe loc“. Apoi a început să ardă biblioteca universitară, s-au auzit primele focuri de armă. Mulţimea rămîne pe loc, cum i se spusese. Emisiunea se întrerupe pentru „puţină muzică“. Oamenii sînt ţinuţi pe loc în faţa gloanţelor cu „Aveţi încredere, victoria va fi a noastră!“, iar un militar strigă: „Oamenii să iasă în piaţă cu toţii. Militarii să înceteze focul. A fost doar un mic incident şi n-a murit niciun om. Ieşiţi, trebuie să ne reorganizăm. Vă vorbeşte un militar al armatei române. Nu trebuie să-mi spun numele“. Mai tîrziu, este adus Nicu Ceauşescu în studio. Apoi Iliescu anunţă că întreaga putere în stat e preluată de Consiliul FSN. Ceea ce a urmat cunoaştem cu toţii. Românii au crezut în îndemnurile celor de la televizor, mii de oameni au murit de gloanţele „teroriştilor“. La Braşov, 230 de oameni au fost răniţi, iar 84 au murit. Cei mai mulţi morţi au fost înregistraţi în toată ţara după 22 decembrie. Numărul total al victimelor căzute după fuga lui Nicolae Ceauşescu este de 957 de morţi şi peste 2.500 de răniţi. Din ianuarie 90, cînd primii telespectatori ai revoluţiei s-au dezmeticit în Piaţa Universităţii s-au auzit primele scandări „Aţi minţit poporul, cu televizorul“. După 21 de ani, însuşi Ion Iliescu declară, tot la televizor, că în decembrie 89 n-a fost revoluţie, ci ,,a fost vorba de revolta populară împotriva dictatorului“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: