Braşoveni care au înălţat tricolorul

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 01.12.2010

• Mulţi cetăţeni ai Braşovului au dus cu mîndrie steagul ţării şi l-au umplut de faimă în arenele sportive, pe scenele lumii, la olimpiade de informatică, pe cei mai înalţi munţi şi chiar în Cosmos

Astăzi, de ziua noastră naţională, fiecare român ar trebui să trăiască sentimentul apartenenţei la acest neam. Pentru unii, patriotismul e o emoţie puternică, luminoasă. Pentru alţii, însă dragostea de ţară se pierde în amărăciunea necazurilor în care trăim. Românii, fie ei înstăriţi sau modeşti, veseli sau pesimişti, din ţarp sau diapora, plini de speranţă sau dezamăgiţi, fiecare român ştie că 1 Decembrie este şi ziua ţării şi-a unui neam cu o istorie zbuciumată, un tricolor şi un „Deşteaptă-te, române!“ cu care se identifică. Şi braşovenii au arborat drapelul naţional la ferestre, participă la ceremonii şi spectacole dedicate acestei sărbători. O parte din braşobeni sînt însă ambasadori permanenţi ai României, români care reprezintă şi slujesc ţara prin rezultate excepţionale de nivel mondial. Fie că poartă tricolorul la cingătoare sau pe uniforma militară, că fac să răsune în săli de sport imnul naţional, că merg în Cosmos sau în teatrele de operaţii militare, la olimpiade de informatică sau la saloane de invenţii, braşovenii duc cu cinste numele şi renumele României, aducîndu-ne şi nouă, tuturor, bucuria de a fi români ca ei.

„Nu eşti român adevărat dacă nu îţi iubeşti imnul şi drapelul“

Printre cele mai emoţionante clipe din viaţa unui sportiv român sînt şi acelea în care cîştigă o mare competiţie. Şi noi, cei de acasă, sîntem fericiţi, dar ce emoţii copleşitoare trebuie să trăiască aceşti campioni! Sportivii braşoveni au îmbrăcat treningurile cu tricolor, au cîştigat medalii de aur, ne-au dăruit momente unice la olimpiade şi campionate mondiale, luptînd sub culorile naţionalei. În anul 2000, scrimerul braşovean Mihai Covaliu (foto) ne-a adus lacrimi de fericire atunci cînd a urcat pe prima treaptă a podiumului la Olimpiada de la Sidney. „Toată sala asculta şi stătea drepţi, steagul României urca pe cel mai înalt catarg, deasupra tuturor steagurilor lumii. În asemenea momente e ca şi cum ai gusta un elixir. Pe loc, nu am avut timp să conştientizez, dar acum înţeleg că e extraordinar să ştii că România e respectată datorită ţie“, mărturiseşte sportivul care a repetat experienţa medaliei de aur de patru ori. Nicolae Pescaru (foto medalion) a făcut parte din lotul României la Mondialul din ’70. Deşi nici el, nici Dobrin n-au intrat în teren, şi-au susţinut colegii strigînd din tribună: „Hai România!“. A jucat multe meciuri internaţionale, la juniori şi seniori. De fiecare dată, a cîntat cu însufleţire „Trei culori cunosc pe lume“, fostul nostru imn naţional. „Nu contează regimul, imnul ţării tale e sfînt. Nu eşti român adevărat dacă nu îţi iubeşti imnul şi drapelul“, spune fotbalistul care ştia toate versurile. „De-aş avea bani de cîte ori mi s-a cîntat imnul, aş fi bogat acum“, glumeşte el.

Tricolorul, din Afganistan pînă în SUA

În bazele militare din Afganistan, în fiecare zi e Ziua României. Pentru că aici drapelul flutură tot timpul, arborat ca însemn naţional al militarilor români. Faptul că există un tricolor în Afganistan e o dovadă a faptului că soldaţii noştri sînt la nivelul camarazilor americani, britanici şi afgani. „În fiecare dimineaţă, drapelul de luptă e ridicat pe catarg, se intonează imnul naţional şi le acordăm respectul cuvenit. Este o mîndrie deosebită pentru militarii români. Sîntem mîndri să reprezentăm aşa cum se cuvine România şi instituţia militară“, spune col. dr. Costel Ionescu (foto), comandantul celor 800 de români din Batalionul 33 Manevră Curtea de Argeş, subordonat Brigăzii 2 Vînători de Munte „Sarmizegetusa“ Braşov. Şi elevii de performanţă trăiesc şi ne aduc momente de mîndrie naţională. Echipa Colegiului de Informatică „Grigore Moisil“ a cîştigat anul trecut de două ori medalia de aur, la juniori şi la seniori, în cadrul American Computer Science League, din Pennsylvania. Programatorii au purtat tricouri cu tricolorul şi au trecut prin mari clipe de emoţie atunci cînd numele României a fost rostit pentru cele mai înalte distincţii. „Am fost foarte fericiţi să reprezentăm ţara într-un fel în care alţii n-o pot face. În general, informaticienii români sînt foarte apreciaţi în lume. Se spune că ridicăm prestigiul României“, crede Bogdan Popescu, elev în clasa a X-a, unul dintre cei nouă campioni mondiali ai informaticii.

România, ca o pîine rumenă de casă

Un copil de numai 15 ani, în ianuarie 2010, a pus steagul românesc pe cel mai înalt vulcan din Australia, muntele Giluwe din Papua Noua Guinee, devenind astfel primul român care a a călcat prin aceste locuri. Crina Coco Popescu (foto) este, de altfel, cel mai tînăr alpinist din lume, a intrat în Cartea Recordurilor pentru escalade la care nici adulţii nu s-ar încumeta. Membră a Clubului de Alpinism „Altitudine“ din Rîşnov, Coco a înfipt tricolorul pe zeci de vîrfuri muntoase de pe toate continentele. Cum e să aduci simbolul naţional al României la cele mai înalte altitudini de pe Terra? „În ziua de vîrf, iau cu mine în rucsac doar ceva mîncare, apă, steagul României şi aparatul de fotografiat. Sînt momente emoţionante. În acele clipe, mă gîndesc că am făcut o treabă bună şi mă bucur că pot împărtăşi performanţa mea tuturor românilor, mă simt mai aproape de ei“, mărturiseşte alpinista care se pregăteşte să plece în decembrie în expediţia „Antarctica 2010-2011“, încheind astfel turul celor mai înalţi vulcani de pe Pămînt. Dar tricolorul şi numele României au ajuns şi mai sus, în spaţiul cosmic. Pe 14 mai 1981, braşoveanul Dumitru Prunariu (foto) a plecat în cosmos la bordul navetei Soiuz-40, zborul lui rămînînd cea mai mare izbîndă românească în domeniul astronauticii. Unicul român care a trăit experienţa cosmosului a dus în imponderabilitate şi tricolorul românesc. Este şi singurul român care a văzut România de pe orbită:
„Pe la ora 19,30-20,00 treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mărimea unei pîini rumene de casă“.

Ca ţara în bucate

Atunci cînd cîntă şi dansează pe scenele lumii, membrii ansamblului folcloric „Măgura-Codlea“ poartă cu ei tricolorul românesc. Fetele îl pun la mijloc, în chip de cingătoare, iar băieţii, pe piept. „De ce-l purtăm pe noi? Pentru că aşa e tradiţia, e un lucru sfînt şi trebuie purtat cu mîndrenie. Numai la noi, în Braşov, se poartă tricolorul la costum naţional, mai ales în Ţara Făgăraşului. O să vedeţi că în alte zone, tricolorul nu face parte din portul tradiţional“, explică Angela Drăguşin, maestrul coregraf al grupului care a devenit uşor de recunoscut printre ansamblurile din toată lumea tocmai datorită acestor trei culori aninate în dreptul inimii. Gastronomia promovează şi ea prestigiul României, prin maeştri ai bucatelor care cuceresc jurii internaţionale cu mîncărurile tradiţionale româneşti. Cornelia Ghişoi (foto), singura femeie din această parte a Europei căreia Asociaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor i-a acordat titlul de „Lady Chef“, şi-a pus steagul tricolor la geam încă de ieri, aşa cum face în fiecare an.
„Purtăm tricolorul la uniformă, la fiecare stand de expoziţie există şi un mic drapel care însoţeşte preparatele culinare. E o mîndrie să reprezentăm România. Obişnuim să dăruim colegilor din alte ţări insigne cu România în trei culori. La următoarele concursuri, cînd vedem că le poartă, este o bucurie foarte mare pentru noi. Arta culinară este un amabasador al României în toată lumea“, spune maestrul bucătar. În felul nostru, fiecare am fost măcar o dată în viaţă ambasadori ai României. Sau ne-am dorit, măcar odată, să fi făcut ceva bun pentru România.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: