Nuieluşa fermecată a lui Moş Nicolae

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 04.12.2010

• Crenguţa de alun pe care o primim în această zi are puteri magice şi aduce noroc în casă

Indiferent dacă ghetuţele sînt de copil sau numărul 43, duminică seară sînt pregătite pentru inspecţia Moşului. El va trece pe la fiecare şi va lăsa cîte un mic dar. Dar numai dacă am fost cuminţi. Cei neascultători se vor alege doar cu o nuieluşă. În caz că găsim şi cadouri şi nuieluşe, înseamnă să nu uităm că oricînd Moş Nicolae îşi poate retrage generozitatea, fiindcă el ştie tot ce facem. Legenda are efect asupra copiilor care, mai de teama de a nu-l supăra pe Moş, mai de dragul de a nu pierde cadourile, se străduiesc să fie cuminţi. Dar de unde şi pînă unde o nuieluşă în ghetuţe? Ce proprietăţi magice are această baghetă fermecată pe care nu şi-o doreşte nimeni, dar care nu lipseşte niciodată de la sărbătoarea lui Moş Nicolae?

Toiagul Sfîntului

Moş Nicolae sau Sînicoară, cum mai este el numit în Ardeal, aduce daruri copiilor cuminţi şi îi pedepseşte pe cei obraznici, lăsîndu-le în ghetuţe o nuieluşă. Acest sfînt e şi darnic, dar şi justiţiar. Nuieluşa a apărut în imaginaţia populară de la faptul că Sfîntul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cîrjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect şi împărţea dreptatea. Toiagul lui a devenit simbolul sărbătorii, dar s-a transformat într-o nuieluşă de alun. Iar Sfîntul Nicolae este ocrotitorul copiilor. El ştie tot ce facem, şi bune şi rele. Moşul vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie în casele oamenilor, răsplătindu-i pe copiii cuminţi cu dulciuri. Celor neascultători le lasă o nuieluşă, care să le amintească de o eventuală pedeapsă. Ion Creangă pomeneşte de Calul Bălan şi de „Moş Nicolae“, reteveiul cu care erau pedepsiţi copiii care nu învăţau. Expresia populară „S-a dat Sfîntul Nicolae jos din cui“ vine din vremea cînd părinţii mai foloseau nuiaua. Uneori, era de ajuns s-o arate cu degetul ca obraznicul să ştie ce-l aşteaptă. Dar azi Moş Nicolae nu mai e o sperietoare, ci un personaj imaginar aşteptat cu drag de copiii mici şi mari, fiindcă aduce surprize plăcute. Iar nuieluşa a devenit un accesoriu sărbătoresc, un simbol al zilei de Sfîntul Nicolae şi care, fiindcă ne apropiem de sfîrşitul anului, ne îndeamnă să facem bilanţul faptelor bune.

Detectoare de apă şi comori

În tradiţia românească, nuieluşele de alun aveau funcţii magice. Oamenii detectau cu aceste nuiele locurile în care erau îngropate comori şi le neutralizau efectele negative, în caz că erau blestemate. Arta radiesteziei, cunoscută din vechime, se bazează şi ea pe puterile deosebite ale crengii de alun. Existau fîntînari, oameni care descopereau sursele de apă de la mare adîncime folosind o nuieluşă de alun bifurcată. Băţul de alun este folosit şi azi pe la sate, ca instrument de detectare a apei subterane, datorită elasticităţii sale şi a conţinutului ridicat de apă. Celor care le cunosc tainele li se spune alunari. Alchimiştii aveau şi ei astfel de beţişoare cu proprietăţi miraculoase, împodobite cu şerpi. Era de ajuns să atingă cu vîrful baghetei de alun cine ştie ce recipient şi lichidul din el se transforma în poţiune magică. Nuieluşa de alun a avut multe întrebuinţări în folclorul internaţional. La noi, se spune că diavolii se tem de puterea nuielelor de alun şi nu pot intra în casele în care, la intrare, e rezemată de perete o astfel de nuia.

Bagheta zînelor şi a magicienilor

Nuiaua de alun din credinţa populară românească îşi are corespondentul în bagheta magică universală. Pentru a o prepara, magul o tăia dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, pronunţînd anumite formule, o cojea şi punea la cele două capete două mici capişoane: unul de aur, altul de argint, pe care erau gravate anumite simboluri. Cu nuiaua de alun, se rosteau formule magice lovind obiectele sau fiinţele ce trebuiau să fie fermecate sau desfermecate, nuiaua fiind folosită ca instrument magic, atît în sensul pozitiv, cît şi în cel negativ. Bagheta a fost preluată de iluzionişti, ca instrument indispensabil în realizarea numerelor de magie. Copiii îşi pot cumpăra o trusă completă de magie, din care face parte şi o baghetă magică. Zînele din basme, fie ele bune sau rele, sînt dotate obligatoriu cu o astfel de baghetă capabilă să facă minuni. Pînă şi coada de mătură a vrăjitoarei se pare că porneşte tot de la o creangă de alun. Steagul căluşarilor a fost dintotdeauna confecţionat dintr-o ramură de alun, iar pentru a fi investit cu putere magică, era descîntat de o vrăjitoare.

Creanga de alun în superstiţii

Pe la sate, se credea că acela care poartă cu sine o creangă de alun le va opri pe vrăjitoare să fure laptele vacilor, putea să ucidă şerpi şi avea puterea de a împiedica dracii să intre în casă. În general, în mai toate culturile vechi, se considera că şerpii se tem doar de două lucruri: de soare care îi orbeşte, şi de creanga de alun, care îi omora. Vrăjitoarele rele puteau să îmbolnăvească un om doar dăruindu-i o nuieluşă de alun descîntată. Oamenii de la ţară credeau că pot vindeca alcoolismul cu ceai din flori de alun, cu frunzele acestui arbore vindecau muşcătura de şarpe, iar cu alunele se dregeau cei ce sufereau de friguri. Amuleta purtată într-o alună proteja de duhuri necurate şi farmece. În Banat şi Oltenia, copiii puneau crenguţe de alun pe mormintele din cimitir pentru ca morţii să se odihnească în pace. Cu crengile de alun, femeile făceau vrăji de dragoste şi opreau furtunile. Purtată de femei, creanga de alun le sporea fertilitatea. Un vechi obicei din Normandia era ca vaca să fie lovită de trei ori cu o nuia de alun pentru a da lapte. În general, crenguţa de alun a fost investită cu puteri deosebite, mai mari decît ale oricărui arbore. Nu era casă să nu aibă aninată pe perete o nuieluşă de alun, pentru noroc. Nuiaua lui Moş Nicolae e şi ea o baghetă fermecată, care ne aduce magia sărbătorilor de iarnă.

De ce s-a supărat Moş Nicolae?

• Băţul Sfîntului Nicolae este o preluare a unui fapt din istoria creştinismului. Sfîntul Nicolae, episcop al Mirelor Lichei, a fost unul dintre cei 318 părinţi episcopi care, la Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325, au combătut erezia lui Arie, care nega esenţa divină a Mîntuitorului. Se spune că, în focul disputei, Sfîntul Nicolae, altfel, de o blîndeţe ieşită din comun, l-ar fi pălmuit pe eretic. Gestul său a dăinuit în poveştile creştinilor ca simbol al pedepsei. La început, Moş Nicolae aducea şi crenguţe argintii, care urmau să înflorească. De aici a pornit obiceiul de a aduce nuieluşe copiilor răi şi neascultători.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: