Noaptea vrăjilor şi a farmecelor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 29.11.2010

• În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor protecţia contra relelor, bunăstarea şi chiar dragostea

Conform tradiţiei, noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie) este cea în care duhuri precum strigoii, moroii şi pricolicii capătă puteri mai mari decît în cursul anului. Este noaptea în care ţăranii evită să iasă pe uliţele satelor, iar băieţii şi fetele se strîng şi păzesc usturoiul. La sosirea Sfîntului Andrei în Dacia, strămoşii noştri au acceptat creştinismul, se spune, cu uşurinţă. Însă nu au renunţat total la vechile credinţe şi ritualuri. Au continuat să le cultive, înglobîndu-le în noua religie. Deşi mult mai palide decît altădată şi cu sensuri din ce în ce mai neclare, ele rezistă şi azi. Astfel, străvechi ritualuri geto-dacice, „păgîne“, încă mai însoţesc sărbătorile creştine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu este noaptea de Sfîntul Andrei. Este o noapte ambivalentă. Pe de o parte, este o noapte cum nu se poate mai potrivită pentru vrăji şi farmece, fetele superstiţioase crezînd că acum au şansa să-şi cunoască ursitul. Dar, pe de altă parte, există credinţa că e momentul să se ia măsuri de precauţie pentru a preîntîmpina atacurile duhurilor rele, care ies din întunecimile lor, pentru a-i tulbura pe cei vii.

Vrăji de dragoste

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului“. Tot în noaptea Sfîntului Andrei, fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămîne pe fundul străchinii apă, fie şi cîteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămîne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viziteze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grîu şi dacă visează că-i ia cineva grîul, se va mărita.
Unele fete îşi pregătesc turta, pentru ea aducînd apă cu gura. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină şi sare) sînt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele îşi mănîncă turtiţele preparate, convinse fiind că ursiţii vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pîine dospită, punînd în mijlocul lui cîte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămînă. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fîntînă, aprind acolo o lumînare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Cînd faţa apei este luminată bine, fata zice:

„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!“

Atunci, apa din fîntînă se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbîntate în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descîntă.

Farmece de aflat ursitul

Pentru „atragerea“ ursitului este mult folosită şi metoda „făcutului cu ulcica“. La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă să pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită să-l atragă irezistibil pe cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

În ajun şi ziua, nu se lucrează în casă

Există superstiţia că în această noapte, lupul îşi poate îndoi gîtul, „îşi vede coada“, devine mai sprinten şi prada sa nu mai poate scăpa nicicum. Tot acum, spiritele morţilor favorizează divinaţia şi toate actele magice. Este un timp nefast, în care strigoii ies din cimitire şi pocesc oamenii, le sug sîngele, leagă sau iau potenţa bărbaţilor, „strică“ taurii, fură sporul vitelor, se joacă cu urşii şi lupii. În ajun şi ziua, este interzis să se lucreze în casă. Se spune că Sf. Andrei împarte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături, tot din cauza lupilor, nici să dai gunoiul afară din casă, să nu dai cu împrumut nimic şi nici măcar să nu dai de pomană. Cine lucrează de Sf. Andrei se îmbolnăveşte de Ignat. Pentru a fi feriţi de moroi şi strigoi, gospodarii ungeau uşile şi ferestrele cu usturoi.

Obiceiuri pentru protecţie

Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte lupii pot să vorbească. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă.

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit - luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care se gîndeşte să o semene în grădină, gospodina casei „botează“ cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă în noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea. În seara Sfîntului Andrei, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grîu în cîte o strachină sau glastră cu pămînt. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos căruia i-o răsări grîul mai bine şi o creşte mai frumos.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: