Exerciţiu de imaginaţie cu industria braşoveană

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 24.09.2010

• Monitorul Expres vă propune să vă închipuiţi cum ar fi arătat Braşovul şi viaţa noastră dacă marile întreprinderi ar fi fost astăzi la fel de productive ca în vremurile bune

Se demolează Hidromecanica! Halele întreprinderii cu care ne făleam odinioară au ajuns moloz în cupa excavatoarelor. Braşovenii trec cu o strîngere de inimă pe lîngă locul unde cîndva şi-au cîştigat pîinea şi oftează: „Dacă am fi avut industrie, alta era viaţa de astăzi!“. Mulţi regretă platformele industriale care, pe vremea cînd funcţionau la foc continuu, însemnau locuri de muncă, bani, prosperitate şi, de ce nu?, mîndria Braşovului. Rînd pe rînd, mastodonţii producători de tractoare, autocamioane, cuzineţi, rulmenţi s-au prăbuşit. Fabricile au fost vîndute la fier vechi şi în final rase de pe hartă. Braşovul a ajuns, din a doua putere industrială a României, un oraş fără niciun reper productiv. De fapt, nici nu ştim în ce direcţie am apucat-o. În această derută generată de dezintegrarea industriei braşovene, nu ne rămîne decît nostalgia. Monitorul Expres vă provoacă la un exerciţiu de imaginaţie. Ce-ar fi fost dacă Roman, Tractorul, Rulmentul, Hidromecanica, Fartec ar fi fost şi azi nişte întreprinderi înfloritoare? Cum ar fi arătat Braşovul şi viaţa noastră dacă am fi avut încă industrie productivă? Iată ce scenarii au imaginat cîţiva braşoveni.

Marile uzine au apus

În 2007, ceea ce a mai rămas din uzina Tractorul a fost vîndut unei societăţi imobiliare, după 82 de ani de funcţionare. Pe locul ei, va răsări într-un viitor incert, un megacomplex imobiliar. În anii de glorie, avea 24.000 de angajaţi. Între1976-1986, s-au produs 600.000 de tractoare şi s-au exportat 410.000. Roman SA, cu rădăcini încă din 1921, a purtat mai multe nume, fiind cunoscută mai ales ca Steagul Roşu. Din 2004, e controlată de omul de afaceri Ioan Neculaie. În anii de vîrf, pe poarta uzinei ieşeau anual 21.000 de autocamioane, mîndria a circa 25.000 de angajaţi. Azi, 1.500 de salariaţi fac cel mult 300 de autocamioane pe an. Din Rulmentul, înfiinţată în 1959, s-a vîndut anul acesta şi ultimul metru pătrat. Avea, în 1985, cam 10.000 de angajaţi care produceau 31.754.000 de rulmenţi, exportaţi în 70 de ţări. Pe ultima sută de metri, mai rămăseseră vreo 2.000 de muncitori. În locul uzinei, se va construi tot un complex imobiliar. Hidromecanica, una dintre cele mai vechi întreprinderi din România (1880), a supravieţuit pînă anul acesta. A avut cîndva 6.000 de angajaţi, rămăsese cu cîteva sute. Pe valorosul teren se va ridica un hipermarket.

Un oraş fără şomeri şi bogătaşi

Dintr-un judeţ puternic industrializat în 1989 nu a mai rămas aproape nimic. Dar ce-ar fi fost dacă, printr-o minune, istoria nu ar fi evoluat aşa, ci s-ar fi găsit soluţii care să menţină prospere aceste uzine? Ce am pierdut prin dispariţia industriei? „În primul rînd, populaţia nu ar fi scăzut atît de dramatic. Tinerii ar fi fost tot aici. La fel, şi pensionarii. Nu s-ar fi apucat de comerţ, veniturile muncitorilor erau bune, nu le-ar fi convenit să renunţe la uzină pentru mici afaceri. Automat, şomajul ar fi fost inexistent“, crede Ion Popescu, directorul Direcţie Judeţene de Statistică Braşov. Într-un scenariu aproape halucinant, viaţa noastră cu fabricile încă funcţionale ar fi fost cu mult mai bună. În cea mai mare parte, muncitorii ar fi rămas în specializările lor, nu s-ar fi întors la agricultură, n-ar mai fi emigrat cu miile în turism, comerţ şi orice alt domeniu necunoscut. Popescu estimează că aproximativ 170.000 de braşoveni ar fi lucrat numai în industrie. Azi, tot judeţul are 155.000 de angajaţi în toate domeniile. Bineînţeles, mişcarea sindicală ar fi fost mult mai puternică. Şi de aici, mai multe proteste. „N-ar fi existat oameni prea bogaţi, n-ar fi existat o polarizare atît de accentuată a averilor“, presupune Popescu.

Blocuri pînă în localităţile vecine

Dar unde ar fi locuit miile de muncitori? Cum ar fi arătat cartierele noastre? „S-ar fi construit mai multe cutii de chibrituri. N-am fi avut zone rezidenţiale de lux. Oraşul s-ar fi mărit, înglobînd localităţile limitrofe. Am fi fost uniţi prin blocuri. Fabricile n-ar fi putut să rămînă în mijlocul zonei urbane, fiind mari poluatori. Probabil că ar fi fost mutate mult în afara Braşovului“, spune statisticianul. Planurile urbanistice de perspectivă ar fi cerut înfiinţarea de noi cartiere şi foarte multe magazine. „Regret că aceste planuri au fost anulate fără să se pună nimic în loc. S-ar fi păstrat centrul istoric aşa cum era, azi e populat de sedii de instituţii. Facem un urbanism mai mult de formă, mai adăugăm cîte ceva la capete, dar, de fapt, nu ştim ce vrem să dezvoltăm“, crede arhitectul Gruia Hilohi care regretă dispariţia halelor, clădiri extrem de valoroase din punct de vedere arhitectural. În plus, industria dezvoltată ar fi dus la înflorirea arhitecturii, aşa cum „între cele două războaie mondiale, arhitectura a fost adusă de industriaşi“.

„Aş fi construit parcări supraetajate“

Cu ce s-ar fi deplasat aceşti oameni cu venituri bune? Numărul automobilelor personale ar fi fost poate mai mare ca în zilele noastre. Dar spaţiile de parcare? Oare ce ar fi făcut în acest sens Ioan Neculaie, preşedintele Roman SA, dacă s-ar fi întîmplat un miracol şi ar fi condus o uzină cu 20.000 de angajaţi? „Făceam loc, lărgeam spaţiul, construiam parcări supraetajate. Asta să fie problema, numai să văd eu că Roman produce şi vinde şi că oamenii sînt bine plătiţi. Ar fi extraordinar din absolut toate punctele de vedere“, îşi imaginează omul de afaceri. Ion Popescu este însă de părere că muncitorii, cu toată mulţumirea financiară, ar fi mers la serviciu tot cu tramvaiul, mijloc de transport în comun care s-ar fi păstrat în circulaţie. Dar, din cauza aglomerării urbane, „poliţia ar fi avut mai mult de lucru“, apreciază Popescu referitor la infracţionalitate, dar şi la problemele de trafic. Turismul cu care ne lăudam azi ar fi arătat cu totul altfel. „Poiana ar fi rămas Poiană, nu ceea ce este astăzi, un sat. Zona Bran-Moeciu ar fi arătat la fel, brănenii sînt tot brăneni“, crede Popescu, convins că Braşovul ar fi fost o destinaţie turistică de succes.

Bani destui pentru spitale şi şcoli

Cu un salariu bun, braşovenii ar fi avut şi o sănătate mai bună, permiţîndu-şi tratamente performante. Tehnicienii dentari ar fi avut clienţi, spitalele nu s-ar mai fi plîns de fonduri insuficiente. Policlinicile uzinelor ar fi tratat un număr mare de pacienţi, dotarea lor cu aparatură medicală ar fi fost performantă, prin finanţare directă de la aceste întreprinderi prospere, interesate de sănătatea propriilor muncitori. Tot aceste întreprinderi ar fi finanţat învăţămîntul tehnic şi profesional, după cum apreciază omul de afaceri Horia Salcă. „Anumite licee ar fi fost în grija marilor uzine, interesate să îşi formeze propriii specialişti“, crede el. Popescu, însă, consideră că, dacă am fi avut platformele industriale şi azi, n-am mai fi avut atît de mulţi studenţi.. În schimb, n-am fi desfiinţat licee, ci am fi construit cîteva în plus, cu tot cu cămine. „Nu ar mai fi fost nici aceeaşi clasă politică sau ar fi rămas doar puţini dintre politicienii de azi“. De fapt, am fi avut mai puţină politică în prim-plan, pentru că salariaţii din industrie ar fi fost interesaţi mai mult de problemele sociale şi divertisment.

O altfel de presă

„A dispărut domeniul social, au rămas doar subiectele politice. Azi, facem ştiri din turism şi mica afacere, nu mai există subiecte cu adevărat grele. Într-un Braşov industrial, jurnaliştii s-ar fi ocupat de protestele de stradă şi de subiecte pentru oameni obişnuiţi. Dar ar fi făcut şi reportaje de laudă, pentru că, dacă merită, o fabrică trebuie şi lăudată. În plus, precis am fi avut cel puţin un ziar sindical“, spune Mariana Sebeni, realizatorul emisiunii „Subiecte grele“ de la RTT şi corespondent Radio România Actualităţi. Am fi avut o altfel de presă? Braşovenii, mare parte din ei angajaţi în industrie, şi-ar fi dorit altfel de emisiuni de televiziune? „Mă văd făcînd tot o emisiune culturală, dar altfel. O emisiune în care oamenii de rînd să-şi poată valorifica aptitudinile artistice, aşa cum se întîmpla pe vremuri în «Cîntarea României», fără de care multe valori ar fi rămas nedescoperite. Cultura nu e doar pentru elite şi profesionişti, aş fi încercat să scot la lumină aceste valori de la baza piramidei sociale“, mărturiseşte Ovidiu Grădinaru, realizatorul emisiunii „Agenda Culturală“, convins că, în ziare, braşovenii ar fi vrut să citească mai puţină politică şi mai multe întîmplări din viaţa lor. În plus, oamenii unui Braşov ipotetic industrial, azi, în 2010, ar fi activat încă pe la cluburile muncitoreşti, în cercuri artistice şi sportive. „O industrie capitalistă sănătoasă, cu cifre de afaceri mari, s-ar fi implicat pînă şi în finanţarea echipelor de fotbal“, crede Salcă.

„Ar fi fost prea frumos“

Nu există domeniu în care să nu fi avut cu ce să ne lăudăm. „Platformele industriale s-ar fi implicat în lucrări de interes public, schimbările bune ar fi avut loc cu mai mare rapiditate, iar renumele oraşului ar fi ajuns pînă departe“, e concluzia lui Salcă, convins că Braşovul dezvoltat economic ar fi avut o poziţie privilegiată în România şi în lume. Golul rămas în urma uzinelor se va umple cu spaţii de locuit şi magazine, dar pentru cine? Foştii muncitori s-au întors în satele de unde au plecat odinioară pentru o viaţă mai bună. Alţii, au pornit în lumea largă şi trăiesc din servicii umile. Cei mai mulţi îngroaşă rîndurile şomerilor. La rîndul lor, familiile pe care le întreţineau din salariul de la uzină sînt în pragul sărăciei. Viaţa ne-a fost dată peste cap de cînd am pierdut marile uzine producătoare. De cînd am acceptat să le pierdem. „Poţi funcţiona şi fără o mînă, dar nu mai eşti acelaşi. Fabricile erau una cu Braşovul, dispariţia lor ne-a lăsat ciungi“, spune Sebeni. „Am fi fost cu siguranţă un Braşov mai fericit. Ar fi fost prea frumos“, oftează şi Popescu. Vă invităm şi pe dumneavoastră la acest exerciţiu de imaginaţie. Ce credeţi că am pierdut odată cu marea industrie? Ce-ar fi fost dacă ar fi fost aşa cum nu a fost să fie?

Ce s-a ales de industria braşoveană?

- Industria de Apărare Carfil, Metrom, Tohan Zărneşti, după ce marea parte a salariaţilor au fost concediaţi sau trimişi în şomaj tehnic din lipsă de comenzi, mai aşteaptă şi acum o minune care să le resusciteze.
- IAR Ghimbav, emblema industriei aeronautice din România, abia mai supravieţuieşte.
- Combinatul Nitramonia Făgăraş după ce, în urmă cu cinci ani, a încetat producţia din lipsă de comenzi, a început, în octombrie 2009, să producă din nou cu un nou properietar.
- Colgate Palmolive, singura fabrică din ţară care producea pastă de dinţi, s-a mutat cu totul în Bulgaria.
- Fabrica de ciocolată Poiana şi-a închis definitiv porţile anul trecut, după 110 ani de activitate.
- Fabricile de stofe şi cea de tricotaje, din lipsă de comenzi şi datorii mari la bugetul de stat, şi-au redus drastic activitatea.
- S.C. Electroprecizia S.A din Săcele produce în continuare motoare electrice şi echipament electric auto, dar din 6.500 de angajaţi a rămas cu atîţia cîţi încap într-o hală.
- Întreprinderea de Scule Rîşnov, Sere Codlea, Temelia, Colorom Codlea, Fartec, Rafinăria nu mai există.
- Romradiatoare, IUS Braşov, Uzina 2 mai există doar prin cîteva secţii.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: