Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii
Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut și să anulăm evenimentele nedorite? Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de știință demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alții au încercat să găsească principiul de funcționare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului. Ca și în cazul altor secrete științifice, se pare că planurile unui aparat care privește în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcționat și a reușit să-i fotografieze pe Iisus și Napoleon pe vremea cînd erau în viață.
Un călugăr și 12 savanți
Mașinăria captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spațiu cilindric. Așa se poate descrie pe scurt invenția călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit și cu care a privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist și profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneția. Dar absolvise și facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele științifice. Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti și părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a șocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanți. Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuși că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau și laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, și Wernher von Braun (foto medalion), specialist în rachete. Ceea ce au realizat acești oameni de știință avea să inflameze Biserica Catolică și să atragă interesul experților de la NASA.
O mașinărie care vede trecutul
Nu se știe exact cum s-a ajuns la prima experiență reușită. S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depășire a piedicilor de pînă atunci, a spus călugărul, evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: Nimeni. A fost o creație colectivă. Nici despre construcția cronovizorului nu se știu prea multe, doar că era compus din trei părți. Mai întîi, o mulțime de antene capabile să capteze lumina și sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat și dirijat de undele luminoase și sonore. Captatorul putea fi setat pe o anume locație, o dată anume și chiar pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor și imaginilor. Principiul care stă la baza acestei mașini este foarte simplu și cineva l-ar putea reproduce cu intenții rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile și audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar. Măreția acestei invenții a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole, a spus Padre Ernetti.
Martori la crucificarea lui Iisus
Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfățișa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul. Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice. Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinței populare, și aceasta era o practică frecventă, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiți să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. Am văzut tot. Agonia din grădina Ghețimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul. Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanță, nu atît în fața unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.
Am reglat mașina pe discursul lui Mussolini
Mai întîi am verificat dacă ceea ce am văzut e autentic. Așa că am început cu o scenă recentă, pe care o știam cu toții și despre care aveam o documentație bogată. Am reglat mașina pe discursul lui Mussolini. Apoi am ajuns la discursul lui Napoleon la proclamarea Italiei ca republică. Am călătorit și mai mult în trecut, pînă în Roma antică, într-o piață de legume din timpul Împăratului Traian. Apoi am văzut un discurs al lui Cicero, i-a mărturisit Ernetti prietenului său, părintele Francois Brune. Călugărul a notat chiar diferențele de pronunție din discursul lui Cicero față de cele din limba latină predată astăzi în școli. Următoarea călătorie a fost în anul 169 î.H. unde a văzut o piesă de teatru de Quintus Ennius. E vorba de o tragedie din care astăzi s-au mai păstrat doar 21 de fragmente. Ai fi în stare să reproduci ceea ce ai auzit?, l-a întrebat părintele Brune. Da, tot ceea ce noi am văzut și am auzit, text, cor, muzică, pot reuni pentru a obține piesa de teatru completă?, a spus Ernetti.
Realitate sau farsă?
Singura imagine ajunsă în presă din întreaga muncă a lui Ernetti a fost chipul lui Iisus. Dar Alfonso De Silva a mărturisit că fotografia poate fi cumpărată dintr-un magazin din localitatea Collevalenza și reprezintă imaginea lui Iisus sculptată în lemn de către artistul spaniol Cullot Valera. Scriitorul Peter Krassa e de părere că una este imaginea în oglindă a celeilalte. Dar această sculptură fusese realizată după viziunea unei călugărițe care purta stigmatele crucificării. Sculptura și fotografia arată la fel deoarece ambele sînt reprezentări adevărate ale feței lui Hristos, au replicat susținătorii lui Ernetti. Lumea a început să se îndoiască de cronovizor și de sinceritatea călugărului care nu se zbătea să convingă. Padre Ernetti fusese deja contactat de reprezentanții Vaticanului care i-au interzis să mai împuie capul credincioșilor cu lucruri diavolești. Savanții care colaboraseră la proiect s-au retras și ei. În realitate, s-au făcut presiuni serioase asupra călugărului care altfel era extrem de liniștit și respectat pentru cercetările sale în domeniul muzicii arhaice. Au fost zvonuri că fabricate au fost nu descoperirile lui, ci acuzațiile care i s-au adus.
Un secret bine păzit
Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneția, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Ușa ar putea fi deschisă și unui dictator. Am sfîrșit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această mașină, ar fi spus Ernetti, în 1993. Alți cercetători sînt sceptici în privința existenței acestui dispozitiv. Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune și Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepția lui Wernher von Braun și Enrico Fermi, care acum sînt morți, se plîngea Peter Krassa. În Le nouveau mystere du Vatican, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra și cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia și cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalități ale științei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent. Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul știe. Cei mai mulți se îndoiesc că o față bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile și de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporții.
9 filme din trecut
Conform spuselor lui Ernetti, cît timp cronovizorul a fost funcțional, au fost văzute live următoarele scene istorice:
- Discursul lui Mussolini
- Discursul lui Napoleon cînd a proclamat Republica Italia
- O piață de zarzavaturi de pe vremea Împăratului Traian
- Discursul lui Cicero
- Tragedia Thyeste a poetului roman Quintus Ennius în 169 î. H.
- Cina cea de Taină în anul 36 (imagini captate între 12-14 ianuarie 1956)
- Răstignirea și aparițiile lui Iisus după moarte
- Distrugerea Sodommei și Gomorei
- Primirea celor 10 porunci de către Moise
Crononauți fără voie
Peste 80% din previziunile științifice ale lui Jules Verne și H.G. Wells au fost realizate. Printre cele rămase încă de domeniul literaturii SF este și mașina timpului. Dacă este posibilă călătoria în timp, principiul ei n-a fost descoperit, iar dacă omul poate face astfel de salturi, e numai un accident. Cercetătorul danez Pox Heglund a adunat 274 de cazuri în care persoane dispărute cu zeci de ani în urmă au apărut în zilele noastre, convinse că nu au trecut decît cîteva ore. În 1992, niște pescari norvegieni au reușit să scoată din apă 13 persoane care purtau veste de salvare cu inscripția Titanic. Pentru astfel de întîmplări, în care oamenii au fost plimbați prin vîrtejul timpului, nu există explicații oficiale.
Paleoacustica
Unii oameni de știință consideră că sunetele emise în trecut se conservă în mediul înconjurător, explicînd astfel de ce Ernetti și Gemelli au înregistrat pe bandă o voce necunoscută. S-a dat acestei ramuri a științei și un nume: paleoacustică. Explicația înglobării sunetelor în lucruri materiale s-a construit prin analogie cu procedeul fabricării vaselor de lut. În timpul mișcării spiralate, lutul ar putea reține vibrația specifică, întocmai ca un fonograf primitiv. De aici, ideea de a asculta vasele antice. Ideea a fost lansată de Richard G. Woodbridge în 1965, dar nimeni n-a reușit să prezinte un mesaj audio coerent.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
