Ciudate creaturi ale Terrei

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 04.09.2010

• Unele specii de animale au stîrnit groaza atunci cînd au fost descoperite, altele au rămas şi azi nişte legende
• Pînă şi omul a apărut în ipostaza unei creaturi cu însuşiri neobişnuite

Din cele mai vechi timpuri, lumea noastră a fost populată cu creaturi misterioase. Animale ciudate au apărut din adîncul padurilor, pe drumuri neumblate sau chiar pe străzile marilor oraşe. Uneori sînt fotografiate, alteori rămîn doar amintirile martorilor înfricoşaţi. În unele cazuri, bizarele fiinţe ajung în laboratoarele cercetătorilor, care, prin studii serioase, risipesc misterul şi miezul legendelor. Deşi specii dispar cu miile, cu tot atîtea se îmbogăţeşte anual atlasul zoologic al lumii. Care sînt aceste vietăţi necunoscute şi cît timp vor continua să alimenteze legendele cu monştri, înainte de a li se elucida originile?

Motanul zburător

În ultimii 20 de ani, America a fost copleşită de o sumedenie de creaturi: giganţi de 3 metri cu un singur ochi, oameni gri cu aripi şi ochi roşii. Se spune că Marvin Meade a împuşcat în 1967 un vîrcolac, iar guvernatorul statului Illinois l-a premiat cu 15 dolari. În 1959, motanul Thomas a făcut senzaţie. Nu era o pisică obişnuită. Avea două aripi lungi de 10 centimetri şi, cînd se enerva, le mişca agitat încercînd să-şi ia zborul. Mulţimea de gură-cască din Virginia de Vest plăteau cîte 10 cenţi sa-l vada. Pisicile înaripate nu sînt aşa de rare pe cît s-ar crede. În 1976, într-un orăşel canadian, o pisică neagră cu o pereche de aripi funcţionale a atacat animalele. Un martor povestea că „alerga cîţiva metri, apoi sărea în sus, plonjînd 15-20 m cu aripile desfăcute, la doi metri de pămînt“. Nu numai pisicile, dar se pare că şi şerpii pot zbura. Un astfel de şarpe a fost fotografiat de un pilot din elicopter, în timpul unui zbor de patrulare în Congo. Experţii care au analizat fotografia şi au declarat-o autentică. Pilotul spune că arătarea s-a ridicat în aer la 3 metri înalţime.

Monştrii adîncurilor

Marea a aruncat la mal numeroase animale ciudate care nu semănau cu nici un fel de peşte, dar aveau dimensiuni gigantice. În 1921, în portul New Jersey, a fost găsită o vietate de 15 tone cu colţi lungi de doi metri. Cel mai cunoscut şi cel mai vînat dintre monştri marini rămîne Nessie. Numeroase echipe de oameni de ştiinţă, chiar şi Jacques Yves Cousteau, au cercetat fundul lacului Loch Ness din Scoţia. Pozele au decepţionat prin lipsa lor de claritate. Totuşi, monstrul cu gît lung a fost detectat şi de sonarele vaselor care navighează pe lac. Monştri ai adîncurilor apar şi azi. Pe o plajă din Long Island, a fost găsit un şoarece cu cioc de dinozaur. Oamenii presupun că e rodul unui experiment genetic secret. Cel mai vechi monstru marin pare să fie sirena. Se povesteşte că, în vechime, au fost capturate multe astfel de fiinţe jumătate om, jumătate peşte, şi au fost expuse în piaţa publică. În 1917, echipajul vasului Leonidas pretinde că o sirenă cu păr lung şi negru a înotat pe lîngă navă timp de şase ore, putînd fi bine observată. În august 2009, în oraşul Kiryat Yam din Israel, localnicii s-au pus la pîndă înarmaţi cu aparate de fotografiat. Fusese semnalată prezenţa unei sirene, iar consiliul turistic al oraşului a anunţat un premiu de un milion de dolari primei persoane ca va fotografia fiinţa mitologică. Nimeni n-a intrat în posesia premiului.

Yeti, o legendă cu care ne-am obişnuit

Există o sumedenie de legende despre fiinţe umane neobişnuite. Pînă în secolul XIII, se spune că a existat o specie de oameni înalţi de 3 metri, cu două rînduri de dinţi pe acelaşi maxilar. În Anglia, a fost dezgropat un uriaş de 4,5 m înălţime, îmbrăcat în armură. Yeti, omul zăpezilor, e subiectul legendelor contemporane din toate părţile globului. În California i se spune „Big Foot“, iar triburile din Himalaya îi acceptă prezenţa ca pe a unui animal oarecare. În 1923, o expediţie pe Everest a văzut urmele lăsate de Yeti. În ultimii 50 de ani, aproape toate expediţiile au fotografiat urme ale giganticului hominid. Multe alte creaturi cu corpul acoperit de păr au fost sesizate în zonele montane. Bucăţi din blana lui Yeti sînt venerate în mănăstirile din Nepal. Cercetătorii au ajuns la concluzia că Yeti este foarte asemănător cu omul de Neanderthal. Are aproape 3 metri, corpul este acoperit cu păr des, roşcat. Martorii susţin că l-au văzut scobind cu băţul în pămînt în căutarea hranei, scoţînd ţipete asemănătoare celor de pasăre şi emanînd un miros neplăcut şi intens. O urmă în noroi descoperită în 1969 avea 10 cm lăţime şi 18 cm lungime.

Omul de Neanderthal trăieşte

În 1941, medicul V.S. Karopeian, ofiţer în armata sovietică, a fost chemat în Daghestan să consulte un prizonier prins în munţi, despre care se credea că este spion deghizat. Bolnavul era ţinut afară pentru că transpira foarte tare. „N-o să pot uita cum stătea în faţa mea, fără haine: era de sex masculin şi, fără îndoială, o fiinţă umană. Pieptul, faţa, spatele şi umerii erau acoperiţi cu blană de urs. Avea privirea unui animal. A refuzat mîncarea“, a declarat în raport medicul. O poveste care a făcut multă vîlvă este aceea a „Omului gheţurilor din Minnesota“. Corpul creaturii, care nu era nici om, nici maimuţă, a fost expus în anii ‘60 pe la bîlciurile din America. Oamenii de ştiinţă care au văzut-o spun că aceasta ar fi fost „veriga lipsă“ din evoluţia umană. Avea 1,78 m înalţime, era acoperită cu păr des şi lung. Unii experţi susţin că făptura a fost un Neanderthal contemporan, care probabil a fost împuşcat în războiul din Vietnam.

Oameni cu aripi

Cetăţenii din New Jersey au văzut în 1877 un om care zbura la circa 300 de metri altitudine, făcînd mişcări asemănătoare cu cele ale unei broaşte ţestoase care înoată. New York Times a relatat pe larg strania apariţie. În 1922, în Ohio, William Lemb a văzut un om de cel puţin 2 metri şi jumătate înalţime care a coborît din aer pe pămînt. Omul-molie din Virginia de Vest a fost zărit prima oară în 1966, într-un cimitir. Cinci oameni săpau un mormînt, cînd ceva asemănător unui om s-a ridicat dintr-un copac şi a zburat peste capetele lor. Ulterior, creatura a început să fie văzută şi în alte locuri, fiind comparată cu un fluture uriaş cu anvergura aripilor de 3 metri. Prezenţa lui a fost considerată prevestitoare de nenorociri. Se spune că Omul-molie şi-a făcut apariţia în 1986, înaintea dezastrului de la Cernobîl. Chiar dacă cercetătorii au reuşit să catalogheze ştiinţific peste un milion de specii de animale, suprizele oferite de Planeta Albastră par să nu se termine niciodată cînd vine vorba de vieţuitoare nemaivăzute. Chiar dacă nu sînt oameni cu înfăţişare sau proprietăţi neobişnuite, noile specii de animale stîrnesc groaza. De exemplu, recent descoperitul lemurian Aye-aye, originar din Madagascar, care seamănă cu un mic monstru. Peste cîteva zeci de ani, nu va mai fi o curiozitate nici măcar pentru un elev de gimnaziu.

Mii de specii noi, în fiecare an

• Aproximativ 1,8 milioane de specii au fost denumite şi clasificate în ultimii 300 de ani, de cînd suedezul Carolus Linnaeus a pus bazele sistemului modern de clasificare a celor circa 808 de specii de plante şi animale cunoscute atunci. Se estimează că, în realitate, există pe 10 milioane de specii, din care foarte multe, acum 100 de ani, erau considerate creaturi de legendă. Numai în 2010 au fost descoperite cîtema mii de specii noi şi tot atîtea au dispărut. Au existat vremuri cînd, venerabili oameni de ştiinţă au refuzat să accepte existenţa unor specii necunoscute pe Pamînt. Criptozoologia este o ştiinţă relativ tînără, care a fost definită în 1959 de către zoologul belgian Bernhard Heuvelmans, ca fiind ştiinţa care se ocupă cu studiul speciilor necunoscute.

Hibrizii de la zoo

- Ursul grolar este rezultatul încrucişării unui urs polar cu un urs grizzly. Primul exemplar a apărut în 2004, într-o grădină zoologică din Germania.
- Bardoul este puiul unui cal şi al unei măgăriţe.
- Balfinul a apărut în 1985, prin încrucişarea unei balene cu un delfin.
- Ligrul şi Tigeul sînt hibrizi obţinuţi în captivitate între leu şi tigroaică şi tigri cu leoaică.
- Leopeul este rezultatul împerecherii între un leopard mascul şi o leoaică. Cei mai mulţi leopei s-au născut în Japonia.
- Cama are drept părinţi o lamă şi o cămilă masculă.
- Zebroidul este rezultatul încrucişării dintre o zebră şi un cal.

Animale dispărute de pe teritoriul României

- Elanul. Dimitrie Cantemir face referire în Descriptio Moldaviae la plotuni, o specie de elani vînaţi la noi. Ziarul Scânteia din 14 ianuarie 1970 anunţa apariţia unui plotun în judeţul Suceava.
- Antilopa Saiga (foto), numită de moldoveni „oaie sălbatică“, a dispărut în secolul XVIII.
- Tarpanul sau Calul Sălbatic European îşi avea arealul de răspîndire, în secolul XVI, prin părţile Ţării Bârsei. Pe domeniile cetăţii Făgăraş a fost contruit un parc special pentru aceşti cai. După 1700, caii sălbatici din Ardeal au fost exterminaţi.
- Colunul sau Măgarul Sălbatic Mongol a trăit la noi în Evul Mediu. În prezent, doar în Mongolia mai sînt cîteva exemplare.
- Bobacul sau Marmota de stepă a făcut parte din fauna Cîmpiei Române. Din blănurile de bobac se confecţionau nişte haine numite baibarace.
- Brebul sau Castorul European a rămas în denumirea satelor Brebu, Brebeni, Coada Brebenelului, Brebenei, Brebena. Din dinţii acestui animal, ţăranii îşi făceau talismane.
- Bourul a ajuns stema şi simbolul Moldovei. Vînat abuziv, a dispărut întîi din Transilvania la începutul secolului XVI, apoi din Moldova. În Polonia, mai existau în anul 1601 numai 4 exemplare, iar în 1627, ultima femelă de bour din lume a fost ucisă într-o vînătoare.
- Zăganul sau Vulturul Bărbos avea o anvergură a aripilor de 280 cm.
- Dropia a dispărut în anii 1920-1950, ucise de braconieri. Ultimele păsări au fost văzute în 1981.
- Foca de Marea Neagră sau Foca Călugăriţă a trăit în apele noastre în antichitate. E pomenită şi pe timpul lui Ştefan cel Mare. Ultima relatare provine din 1983, din Tulcea.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: