Adrian Sîngeorzan, ginecolog la Maternitatea din Brașov în Epoca de Aur, povestește despre perioada cînd avortul se plătea cu închisoarea sau viața
El crede că medicina din România n-a progresat destul
Au acum 40-42 de ani, sînt oameni în toată firea, dar cu un destin aparte, pentru că multora le-a fost dat să vină pe lume la comanda lui Ceaușescu. Li se spune decreței, fiindcă s-au născut pentru împlinirea scopului aberant de creștere demografică, prin orice mijloace, în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Chiar și cu prețul vieții a 10.000 de femei. Sînt cam două milioane de astfel de români. Din 1966 pînă în 1990, Decretul 770 a terorizat și femeile din Brașov. La Maternitate, medicul consulta cazuri grave, pe muchia dintre viață și moarte, de față cu miliția și securitatea. Nimeni nu scăpa. Copiii trebuiau să se nască sau femeile trebuiau trimise la pușcărie. Între știința medicală și legi inumane, ginecologul Adrian Sângeorzan a trăit acei ani de oroare și teroare la Brașov. Comparînd cu sistemul din America, unde lucrează acum, are impresia că regimul comunist n-a fost altceva decît un avorton istoric. Îmi alesesem specialitatea asta pentru că era vorba despre viață, însă în România comunistă ajunsese să fie vorba mai mult despre moarte și minciună, spune Adrian Sângeorzan.
Comunismul a fost un avorton istoric
Medicul decreteilor din Brasov
Au acum 40-42 de ani, sînt oameni în toată firea, dar cu un destin aparte - a fost să vină pe lume la comanda lui Ceaușescu. Li se spune decreței, fiindcă s-au născut pentru împlinirea scopului aberant de creștere demografică prin orice mijloace. Chiar și cu prețul vieții a 10.000 de femei. Sînt cam două milioane de astfel de români. Din 1966 pînă în 1990, Decretul 770 le-a terorizat și pe femeile din Brașov. La Maternitate, medicul consulta de față cu miliția și securitatea. Nimeni nu scăpa, copiii trebuiau să se nască. Între știință medicală și legi inumane, ginecologul Adrian Sângeorzan a trăit acei ani de oroare la Brașov. Comparînd cu sistemul din America, unde lucrează acum, are impresia că regimul comunist n-a fost altceva decît un avorton istoric.
Medic în Valea Morții
Avea 24 de ani cînd a ajuns în Brașov, repartizat ca absolvent de medicină. Eram prima generație care nu a mai fost trimisă la țară. Ceaușeștii deciseseră dintr-o dată că nivelul de pregătire al doctorilor e prea scăzut și că de-acum vor face trei ani de stagiatură numai în orașe mari. Cînd m-au trimis la Spitalul Județean din Brașov, am fost sigur că l-am prins pe Dumnezeu de picior, mărturisește Adrian Sângeorzan. Din 1981, a lucrat la Maternitate. Istoria acelor ani a scris-o în volumul Între două lumi. Povestirile unui doctor de femei, o carte-mărturie, probabil singura istorie a epocii decretului trăită și povestită de un ginecolog. Secția de
avorturi septice o numeau Valea Morții. Adică cinci saloane cu cîte două femei într-un pat care așteptau controlul ginecologic. De medic, întotdeauna asistat de miliție, depindea verdictul: a fi sau a nu fi chiuretată, a fi sau a nu fi operată de avort septic, a scăpa sau nu cu viață după aceea, a fi sau a nu fi interogate de miliție, a fi sau a nu fi arestate, a fi sau nu în stare să mai aibă copii sau a rămâne sterile pe viață. Aproape oricare variantă era o tragedie. Îmi alesesem specialitatea asta pentru că era vorba despre viață, însă în România comunistă ajunsese să fie vorba mai mult despre moarte și minciună, spune Sângeorzan.
Medicină fără mănuși
A fi medic în Brașovul Epocii de Aur însemna a practica medicina ca acum 100 de ani, fără materialele necesare, înlocuind testele de sarcină cu teste pe broscoi, antibioticele cu comprese cu varză, anestezia generală cu cea locală, catgutul cu ață, mîncarea cu răbdarea. Urina femeilor presupus gravide, și toate erau gravide pînă la proba contrarie, se injecta în cloaca unui broscoi. Dacă acesta elibera spermă în urină, testul Galli-Mainini era pozitiv. Această metodă pare, pentru medicii de azi, desprinsă din cărțile de istorie. Animalele erau folosite pînă la epuizare. Și totuși, într-o bună zi s-au terminat. Un țigan a prins cîțiva și i-a adus spitalului. Altfel, îi mînca sau îi dădea pe bani la restaurantul partidului, ca delicatese. Medicii au rămas și fără mănuși. Resterilizate la nesfîrșit, se rupeau și ne trezeam cu degetele goale în burțile femeilor. S-au descurcat cum au putut, folosind mănuși de coafor. Cînd se lua lumina, operau și la lampa cu petrol.
Fiecare brașoveancă avea acasă o sondă
Contracepția dispăruse, iar avortul provocat devenise singura contracepție care le mai rămăsese femeilor. Cine avea bani și relații, amîndouă obligatorii, putea fi chiuretate pe viu, în vreun garaj sau pe o masă de bucătărie, uneori, chiar de un ginecolog. Cele mai multe învățaseră să-și provoace singure avorturi cu sonde vezicale introduse în uter și prin care își injectau cele mai bizare soluții: tinctură de iod, ceai de mușețel, muștar fiert, sodă, dero, ceai de leandru. O glumă macabră spunea că româncele sînt cele mai bogate femei. Fiecare are acasă o sondă. În cazul sarcinilor mari își rupeau membranele cu andrele de croșetat sau pixuri. Odată am găsit într-un uter vîrful rupt al unui termometru cu mercur și o tulpină de mușcată. Nu veneau la spital decît atunci cînd moartea le dădea tîrcoale. Uneori reușeam să le chiuretăm și atunci simțeam în ceafă respirația căpitanului de miliție. Conspiram și noi cum puteam, încercam să le protejăm și puneam în eprubetele de patologie doar cheaguri, aruncînd bucățile de sarcină în găleată. Fără dovezi nu puteau fi legal urmărite, povestește Sângeorzan.
Consulturi pe bandă rulantă
Ceea ce nu se reușise în zootehnie se încerca acum pe bietele femei. Sexul devenise o aventură periculoasă în România. Partidul nu făcea nimic să ne crească apetitul. Iarna mai ales cînd toate se agravau, pînă și cel mai sănătos libidou putea muri înghețat, spune ginecologul. În fiecare marți, era chemat la uzina 6 Martie Zărnești. Cînd intram în fabrică, un tip înarmat mă lua sub escorta lui pînă la cabinetul medical. Toată lumea știa că fabrica de biciclete e o mare uzină de armament. Acolo trebuia eu să fac săptămînal controlul ginecologic la mii de femei. Controlul era programat în pauza de prînz. Sângeorzan ajungea să consulte în numai două ore, între 40 și 60 de femei, de la 18 la 42 de ani. Maistrul care avea lista celor programate le încolona și le aducea la cabinetul medical. Refuzurile erau rare căci altfel nu-și primeau chenzina. Adevăratul motiv pentru care era organizată mascarada cu pretext uman era depistarea sarcinilor ascunse. Fiecare fabrică din oraș era supusă acestui triaj macabru. Una ieșea, alta intra. De pe peretele opus ne urmărea pe toți, cu privirea lui goală, marele supraveghetor. Poza lui Ceaușescu nu lipsea din nicio încăpere publică. El a fost cel care a spus la unul dintre congresele partidului, că fetusul din burta mamei este proprietate de stat.
26 de avorturi într-o zi
Cînd descoperea cîte vreo muncitoare gravidă, Sângeorzan dicta asistentei uter de mărime normală. Le păstra secretul sarcinii. Unele femei îl căutau la cabinetul cu plată, unde îl mai cadoriseau cu cîte un cuțit de vînătoare, fabricat pe sub mînă la uzina așa-zis de biciclete. Ajunsesem posesorul unui adevărat arsenal de cuțite, își amintește medicul. Avea un salariu modest din care abia își plătea chiria garsonierei. La început, i se repartizau doar țigănci, paciente de la care nu primea nimic, cel mult cîte un coș cu ciuperci sau cu fructe de pădure. Așa că, a fost bucuros să aibă 4 ore la cabinetul cu plată, unde mulți medici își riscau libertatea făcînd întreruperi de sarcini. Se plăteau sume uriașe și știam că unii din colegii mei o fac. Din cînd în cînd, cîte unul era prins și dispărea cu anii în spatele gratiilor. Miliția era pe urmele noastre și pînă la proba contrarie toți eram potențiali sabotori ai politicii demografice, spune Sângeorzan. După Revoluție, Maternitatea s-a umplut de brașovence fericite că puteau scăpa legal de sarcină. Într-o zi de februarie din 1990, în fostul meu spital din Brașov, am făcut cu mîna mea 26 de întreruperi de sarcină. Acesta este recordul meu la avorturi și nu sînt deloc mîndru de el, mărturisește cel ce azi este medic specialist în obstetrică și ginecologie în New York.
Medicii români mai greșesc
După 7 ani în care a practicat un simulacru de medicină în Brașov, a emigrat, în 1990 în SUA. Aici, medicul Sângeorzan face altfel de medicină. Una a secolului XXI. Multe paciente sînt din România. Unele pentru că vor ca bebelușii lor să aibă cetățenie americană, altele pentru că le e pur și simplu frică să nască în patrie. Pacientele fără asigurări, care au nevoie de tratamente și operații costisitoare pentru care spitalele de aici percep sume mari, pleacă în România. Una s-a întors fără uter, ovare, trompe și jumătate din vagin. I se scosese totul la 32 de ani pentru o leziune precanceroasă care putea fi tratată relativ simplu în cabinet. Cel care a operat-o e un reputat chirurg. Operația, una din cele mai dificile, fusese făcută magistral, doar atît că nu era necesară, povestește Sângeorzan, cu amărăciune, nemulțumit că unii colegi din România acceptă cu greu metodele moderne, rămînînd tributari cunoștințelor lor, deseori depășite. Cazul doctorului Ciomu l-a îngrozit. În România, dar și în alte locuri, oamenilor le e frică de neglijența și nepăsarea doctorilor și a personalului din spitale, crede Sângeorzan, care a fost chiar luna trecută în Brașov.
În America, pregătirea e pe brînci
Am vizitat cîteva spitale din țară în ultimii ani și aș fi vrut să fi văzut același progres ca în lumea restaurantelor sau a cazinourilor, spune el cu regret. Pot să spun, acum după ce am văzut și restul lumii, că nu mi-a fost niciodată rușine că m-am format în România, nici ca medic, nici ca om. Mi-e rușine doar de faptul că regimul comunist, calamitatea noastră, a reușit să ne aducă într-o stare de abrutizare de care nu mai eram conștienți. A făcut patru ani de rezidență în New York. A înțeles că trăiește în altă lume. În București, după 2 ani de rezidență, făcusem ca mîna întîi doar 2-3 cezariene și tot atîtea operații ginecologice. A trebuit să plec la Brașov ca să pot avea acces la sala de operații. Mulți terminau rezidența fără a fi adevărați specialiști. În America, un rezident face 100 de cezariene pe an și dacă nu e în stare să fie pe picioarele lui repede, nu e promovat. În spitalele din România, cel mai important era să fim dimineața la raportul de gardă. În America, rezidenții trăiesc mai mult în spitale, muncesc între 80 și 120 de ore pe săptămînă, explică ginecologul.
Mi-e frică să ajung pacient în România
Cît despre medicii care vin din România în SUA, Sângeorzan se întreabă de ce pleacă din țară? Acum se poate cîștiga bine și acolo. Am înțeles că pentru noua generație multe porți rămîn închise, iar formarea lor ca specialiști e la fel de problematică. Din păcate n-am auzit încă niciun doctor specialist format aici, să vrea să se întoarcă. Sistemele sînt diferite. Și chiar și pacienții. În America, aproape toate femeile au inclusă în agenda lor cel puțin o vizită la șase luni la ginecolog. Chiar și asigurările le reamintesc despre asta. Se numește «regular check-up». Astăzi majoritatea afecțiunilor genitale pot fi depistate la timp și tratate eficient, inclusiv cancerul. Totuși, îmi place să mă întorc în țară, unde mă simt altfel decît oriunde în lumea asta. Nu sînt sigur dacă aș vrea să mai trăiesc în România, dar sînt sigur că nu mi-aș mai dori de loc să lucrez ca doctor acolo. Și mai ales într-un spital. Și mai sigur decît orice e că mi-ar fi frică să ajung pacient.
Născuți la comandă
Documentarul Născuți la comandă. Decrețeii, regizat de Florin Iepan și produs de Lucia Hossu-Longin, a fost finalizat în 2004, fiind rezultatul unei munci de aproape șase ani, prin colaborarea unor mari specialiști din industria de film documentar. În scenariu sînt incluse și amintirile lui Adrian Sângeorzan, povestite chiar de el. Premiera mondială a avut loc în noiembrie 2004, în Olanda, la cel mai mare festival internațional de film documentar din Europa, IDFA. În 2005, documentarul a cîștigat Premiul Publicului și Mențiunea Specială a Juriului la Festivalul Internațional de Film Documentar Zagreb Dox, din Croația.
Decretul nr. 770 din 01/10/1966
Art. 1. Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.
Art. 2. În mod cu totul excepțional, întreruperea cursului sarcinii va fi autorizată potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care:
a) sarcina pune viața femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;
b) unul dintre părinți suferă de o boala gravă, care se transmite ereditar sau care determină malformațiuni congenitale grave;
c) femeia însărcinată prezintă invalidități grave fizice, psihice sau senzoriale;
d) femeia este în vîrstă de peste 45 de ani;
e) femeia a născut patru copii și îi are în îngrijire;
f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
Art. 3. Întreruperea în cazurile prevăzute la art. 2 se poate efectua în primele trei luni ale sarcinii. În caz excepțional, cînd se constată o stare patologică gravă care pune în pericol viața femeii, întreruperea cursului sarcinii se poate face pînă la șase luni.
Decretul a fost semnat de Nicolae Ceaușescu și urmărea creșterea demografică a României cu 10 milioane de persoane, într-o perioadă de 24 de ani.
Legi absurde din România comunistă
- 1957: exista o taxă pe avort de 30 de lei (aproximativ doi dolari), din care jumătate revenea medicului. În perioada 1959-1965, s-a dublat numărul de avorturi, de la aproximativ 500.000 la peste un milion; 80% din sarcini erau întrerupte.
- În 1985 a fost interzisă vînzarea de anticoncepționale în farmacii.
- Decretul 411 din 1985 a urcat vîrsta-limită a avorturilor legale la 45 de ani și la cinci numărul de copii aflați în îngrijire pentru a cere legal un avort.
- Tot prin lege s-a stabilit că toți tinerii peste 25 de ani să fie penalizați cu 10% din salariu dacă nu erau căsătoriți, iar cuplurile erau amendate dacă nu aveau cel puțin un copil după doi ani de la căsătorie.
- Ceausescu a interzis și educația sexuală, iar cărțile despre reproducerea umană erau clasificate drept secrete de stat și folosite doar ca manuale medicale.
- Acces la contraceptive aveau doar nevestele membrilor de partid, sportivele, nevestele sportivilor și stewardesele.
- Primul guvern de după căderea regimului comunist a anulat Decretul 770 încă din prima zi a mandatului, 26 decembrie 1989.
Consecințele decretului
- 1967: numărul de nașteri s-a dublat, de la 14,3 la mia de locuitori, în 1966, la 27,4. În 1983 s-a ajuns la aceeași cifră a natalității ca în 1966, potrivit unui studiu.
- numărul de decese materne din cauza avorturilor a crescut de la 64, în 1966, la 192 în 1968.
- în 1989, rata nașterilor ajunsese la 16 la mia de locuitori, însă rata mortalității a crescut pînă la 170 de decese materne la suta de mii de nașteri, de zece ori mai mult decît cea mai mare rată înregistrată vreodată în Europa.
- un milion dintre cele 5,2 milioane de femei de vîrstă reproductivă din România ar putea fi acum sterile, conform unor specialiști.
- dintre copiii nedoriți, 29 la mie mureau înainte să fie înregistrați, alte cîteva mii ajungeau în centre de plasament și mulți sufereau de afecțiuni neurologice și psihologice.
- liberalizarea întreruperilor de sarcină a dus la cifra record de un milion de avorturi înregistrate în 1990.
- în 2004 s-a înregistrat cea mai scăzută rată a avorturilor din România postcomunistă, 0,8 sarcini întrerupte la o naștere, comparativ cu trei avorturi la o naștere în 1990.
Doctor de femei și de suflete
Adrian Sângeorzan s-a născut la 1 ianuarie 1954, la Bistrița. A terminat Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. În perioada 1978 - 1981, a făcut stagiatura la Spitalul Județean din Brașov. Între 1983 - 1990 a fost medic principal specialist la Maternitatea din Brașov. Din 1990 trăiește în SUA, e căsătorit cu scriitoarea Carmen Firan (foto), cu care are o fiică, Doris, de 26 de ani. Este specialist în obstetrică-ginecologie în New York, cu peste 25 de ani de experiență, dar și autor de versuri și proză. A publicat șapte cărți, dintre care, în 2003, Între două lumi. Povestirile unui doctor de femei (foto medalion) a primit Premiul Gib Mihăescu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
