Braşoveanul din Andorra

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 27.05.2009

• Mihai Bâră, unul dintre cei mai mari schiori români şi un pictor apreciat, a fost pînă acum 5 ani singurul român stabilit în Andorra

Braşovenii au ajuns în toate colţurile lumii. Pînă şi în Andorra, o ţărişoară pe care mulţi nu o găsesc pe hartă, dar care e căutată de milioane de turişti, amatori de sporturi de iarnă. Ei bine, în Andorra trăieşte o singură familie de braşoveni. Şi nu sînt fiştecine.
Cristina este medic cardiolog la Spitalul de Urgenţă, iar Mihai, directorul sportiv al unui mare complex turistic. Cea mică, Ana, cîştigă titlu după titlu la schi. Fostul campion al României la schi, astăzi un nume apreciat în sportul mondial, îşi împarte existenţa între pîrtiile din Pirinei şi atelierul de pictură. Mihai este în egală măsură un pictor care alunecă pe zăpadă şi un schior îndrăgostit de şevalet.

Cel mai tînăr antrenor român

Povestea lui Mihai Bâră începe pe muntele Postăvarul, acolo unde mama lui, vicecampioană mondială universitară la schi, l-a învăţat să alunece pe schiuri. Avea doar 3 ani. Şi-a moştenit părinţii, ambii schiori de talie internaţională, şi a ajuns campion naţional. În aceeaşi măsură, braşoveanul a avut înclinaţie spre lumea artistică. A absolvit Liceul de Artă, iar cînd a venit vremea admiterii la facultate s-a întrebat ce drum să aleagă: sportul sau pictura? A intra primul la IEFS, după care a devenit antrenorul clubului Dinamo. Cît a stat în România, a urcat toate treptele carierei sportive. A fost antrenor al lotului naţional de juniori. La 27 de ani, pregătea naţionala de seniori, cu care România a obţinut cele mai bune rezultate din toate timpurile. Mihai deţine şi azi titlul de cel mai tînăr antrenor român din toate sporturile. La Olimpiada de la Albertville, un prieten polonez i-a propus să accepte postul de antrenor-şef la cel mai bun club din Pirinei.
Şi aşa, acum 17 ani, destinul lui avea să fie legat de Andorra, o ţară de 11 ori mai mică decît judeţul Braşov.

Un schior care pictează lumina

Prins în competiţii sportive, Mihai a uitat pentru o vreme de pictură. În Andorra însă, pe lîngă coordonarea activităţilor de schi locale şi internaţionale, o treabă nu tocmai pentru oricine, a revenit la vechea lui dragoste: arta. În micul lui atelier, a realizat peste 500 de tablouri, care au trecut prin zeci de săli de expoziţii şi care au ajuns în colecţii particulare din toată Europa şi cele două Americi. Şi la Braşov. Criticii spun că este un „drămuitor al luminii“ pentru că în picturile lui, lumina este pretutindeni, de la simpla scînteie la cascade de strălucire. „Lucrez în acrilic, pe pînză, cu adaosuri de materiale“, explică artistul neoexpresionist ale cărui tablouri de mari dimeniuni acoperă un perete. Vă veţi întreba cum e posibil ca acelaşi om să atingă performanţe de excepţie în două domenii atît de diferite? Cum poate să fie în acelaşi timp as în slalom şi în pictură? „Am îmblînzit de mic două pasiuni. Alunecarea e o senzaţie care nu are egal, dar pictura e de la Dumnezeu. Pictez pentru că e o nevoie a mea, schiez din acelaşi motiv. Nu pot renunţa la nicio latură“, mărturiseşte artistul schior sau schiorul artist.

Proiect pentru Poiana Braşov

Acum, Mihai trăieşte în Andorra şi este extrem de apreciat în ceea ce face. Practic, prin mîna lui trec sute de copii care învaţă să schieze. Nu există competiţie sportivă să nu-i aranjeze rostul şi nu există galerie de artă sau post de televiziune să nu-i fi găzduit creaţiile. Şi totuşi, gîndul lui e la Braşov, oraşul în care şi-a descoperit harul pentru artă şi calităţile de sportiv. „Pentru mine, Braşovul e un loc de vis, în care revin de 3-4 ori pe an. Poiana Braşov e o comoară a sporturilor de iarnă, are ceva aparte, dar ţipă după ajutor“, spune el, convins că „e momentul să cîntărim nişte proiecte“.
Are chiar el un astfel de proiect, menit să dezvolte staţiunea şi să o readucă în circuitul internaţional al competiţiilor. „Marele păcat al statului român este că n-a ştiut să se adapteze timpului. Avem nevoie de pîrtii serioase, de mijloace mecanice performante. De 30 de ani, nu mai avem trambuline în Braşov. Pîrtia Lupului, de care marii campioni ruşi erau uluiţi acum 40 de ani, azi nu mai există. Ideea mea funcţionează în peste 200 de staţiuni din lume, sper să reuşesc s-o aduc şi în Poiană“, mărturiseşte Mihai, hotărît să reclădească faima oraşului în care s-a născut.

Singurul român din Andorra

Cînd vine vorba de schi, Mihai vede prăpastia dintre sportul românesc şi cel vestic. „Acum 50 de ani, occidentalii practicau un schi romantic, acum fac din sport o industrie. Elita mondială schiază 10-11 luni pe an. Vara, se antrenează pe gheţarii Europei. Românii schiază doar 4 luni, cu chiu, cu vai. Şi-apoi, nu există o continuitate între generaţii. Copiii n-au acces la pregătire, cluburi bune, competiţii, ca în Occident. Ministerul român nu are atîta putere cît să pregătească pentru performanţă“, explică el. În Andorra, conduce un complex format din trei staţiuni de schi, cu 110 km de pîrtii, cel mai mare şi cel mai de calitate domeniu schiabil din Pirinei. Din 2003, formează monitori şi antrenori. Vorbeşte 6 limbi, inclusiv catalana. Şi totuşi, nu e cetăţean andorrez. „Mă consider român. Şi mă zgîrie pe suflet cînd aud ce se întîmplă în Italia. Din 1992 pînă în 2004, am fost primul şi singurul român stabilit în Andorra şi, din fericire, nu a trebuit să lupt cu prejudecăţi, să conving lumea că nu sîntem sălbatici“, spune braşoveanul. Şi în prezent, pe românii din Andorra îi poţi număra pe degete. O numărătoare care începe cu Mihai Bâră, braşoveanul care îi învaţă pe occidentali să schieze ca-n Carpaţi şi să privească în picturile lui dealurile înverzite de acasă.

„Un fel de Transfăgărăşean“

• Principatul Andorrei este situat între Spania şi Franţa. Capitala este Andorra La Vella. Este o ţărişoară muntoasă, dezvoltată datorită turismului şi sporturilor de iarnă. Aproximativ 9 milioane de turişti vin anual în ţara cu 72.000 de locuitori, cam cîţi are cartierul Astra. Cel mai jos punct e situat la 800 de metri deasupra mării, cel mai înalt, la 2.500 m. Şase piscuri au 2.900 de metri. Într-o suprafaţă de 500 kmp, sînt 5 staţiuni de schi amenajate la cele mai înalte standarde. „Andorra e un paradis fiscal. De 500 de ani, aici nu sînt taxe. Acum 45 de ani, toţi cei care aveau o proprietate s-au trezit peste noapte multimilionari. Azi, circa 30 de familii au întreaga ţară. Se simte şi aici criza, dar pămîntul e la preţ de Barcelona. Singura cultură agricolă este cea de tutun. Trăiesc aici şi spanioli, portughezi şi francezi. Cetăţenia se obţine după 25 de ani. Statul e condus de doi principi, cu funcţii onorifice. În realitate, conduce guvernul. Şi la ei e acelaşi circ electoral ca în România. Acum o lună au fost alegeri, au ieşit socialiştii. În Andorra, iarna e un paradis. E un fel de Transfăgărăşean toată ţara“, povesteşte Mihai.

O familie de aşi

• Mihai provine dintr-o familie cu tradiţie în schiul românesc. Tatăl lui, Mihai Bâră, are astăzi 80 de ani. În 1947 a devenit campion naţional la juniori, în 1948, campion militar la probele alpine. A participat la două olimpiade, a cîştigat 17 titluri de campion naţional, iar în competiţiile internaţionale a ieşit învingător la 21 de probe. Cel mai de seamă titlu al lui este cel de campion mondial universitar în 1951. Maestru emerit al sporturilor, liderul generaţiei sale, predeleanul a intrat în istoria schiului românesc, devenind primul campion mondial al României. Soţia sa, Magdalena Bâră, a ajuns la numai 16 ani campionă la senioare. A cucerit 24 de titluri naţionale şi două medalii de argint la olimpiade. I se spunea regina schiului alpin românesc.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: