Un brașovean s-a apucat de făcut arme și armuri medievale cu care defilează la festivaluri și se luptă în turniruri cavalerești
Pumnale, săbii, coifuri, topoare. Cu așa ceva își petrece timpul Bogdan. Nu antrenîndu-se cu aceste arme medievale, ci chiar fabricîndu-le. Dintr-o bucată de oțel, face în cîteva zile o mîndrețe de sabie, gata să taie capetele inamice. Din orice folie de tablă, meșterește armuri. Nu e chiar un nobil care luptă pentru gloria familiei și a regatului, e un simplu specialist în computere. Dar slujește cu tot devotamentul tradiția cavalerească de odinioară, cu spiritul și simbolurile Evului Mediu, pe care încearcă să le reproducă în micul său atelier din Rîșnov. Respectă cu strictețe detaliile armelor și armurilor originale, căci fiecare are o poveste, un rol și o anume tehnică de mînuit. Secrete pe care Bogdan le-a redescoperit, cîștigîndu-și pe drept titlul nobiliar de Cavaler al Cetăților Bârsei. Și de făuritor de arme.
De la computer, la strung
Bogdan Bălășcău este îndrăgostit de spiritul neînfricaților cavaleri care porneau la luptă în numele credinței creștine și al blazonului familiei. De abilitatea acestor maeștri ai armelor de a mînui spada. Dar și de eleganța curtenitoare cu care faimoșii nobili le fermecau pe domnițe. Tot ceea ce înseamnă lumea apusă a Evului Mediu îl pasionează. Se documentează mult și, deși știe istorie cît un medievalist, caută mereu alte și alte informații. Astfel, a descoperit că minunatele arme de atunci nu sînt chiar așa greu de făcut. Cel puțin în varianta artizanală. Așa că s-a apucat de făurit spade medievale. Cu ceea ce învățase de mic pe lîngă bunicul, s-a încumetat să intre în atelier și să meșterească la o bucată de oțel. Era prin februarie. Acum, Bogdan se poate lăuda cu un arsenal considerabil: un pumnal, o franciscă, trei spade, un ciocan de luptă, un pumnal, cîteva vîrfuri de săgeți. Și a trecut și la armură. Deocamdată, are doar un coif și jambiere lamelare, dar în curînd va termina tot echipamentul necesar unui cavaler medieval și va trece și la fabricarea de arcuri. Un adevărat fierar de secol XIV.
Un bunic maestru al forjei
Atelierul lui este în Rîșnov, la casa bunicilor. Aici am învățat lăcătușerie și fierărie de la maestrul meu, bunicul, care are și 10 medalii de inventator. El a făcut forja la care prelucrez fierul. E mică, dar extrem de eficientă și nu înghite cărbuni cu găleata, spune Bogdan. Bunicul Todor Nicolae are 76 de ani, iar 36 i-a lucrat la Uzina Electrică. Pasionat de meșteșugul fierăriei, și-a amenajat un atelier utilat cu tot ce e nevoie: strung, menghină, forjă. Așadar fierăria nu e ca-n Evul Mediu, ci e dotată cu scule electrice. Bogdan era un chiștoc de om, avea doar cinci ani, tot pe lîngă mine se învîrtea. Mi-era frică să nu bage mîna la roțile dințate sau la curele. Ca să pot lucra în liniște, se suia în sertar și se uita la mine, povestește bunicul. La început îmi dădea să îndrept cuie, ca să scape de mine. Cînd m-am plictisit, am început să fac lame cu care aruncam la țintă pe ușa atelierului. Abia anul acesta m-am apucat serios de fabricat arme și armuri medievale, după ce am intrat în Ordinul Cavalerilor Cetăților Bârsei. Și pot să spun că îmi place la nebunie. Sînt pasionat de tot ce sparge, rupe, taie, se înfige și, mai nou, și de metode de a mă proteja de propriile mele creații, mărturisește făuritorul de arme.
Jambiere metalice
Primele lui creații au fost jambierele lamelare. Adică armura de gambe. Niște bucăți de piele pe care sînt prinse lamele de inox cu grosime de 1 mm, cu două caneluri și o cochilie metalică pentru protecția gleznelor. Pielea este de 4 mm grosime și niturile sînt nichelate. În șase zile le-a dat gata. Citesc cărți de fierărie, din ele am ales acest model. Jambierele fac parte din armura timpurie cu bază de piele, răspîndită în toată Europa secolului XIII. Este o armură de luptă, explică el. Apărătoarele gambelor sînt o frumusețe. Lucesc de-ți iau ochii și, probabil, în luptă, ar opri orice spadă care ar încerca să reteze picioarele cavalerului. De la jambiere a trecut la arme. Prima a fost o franciscă. Adică un topor de luptă cu coadă de fag. Cavaleria era dotată cu spadă, lance și suliță, infanteria avea scut și topor de luptă, arma cea mai uzuală, spune Bogdan, amintindu-și că arma fabricată de el e eficace, colegul Andrei de Transilvania a reușit să spargă un scut cu această franciscă.
Un pumnal și trei spade
Nu i-a luat mult nici să facă un pumnal. A modelat lama de oțel la forjă, i-a echilibrat contragreutatea, totul, bineînțeles după detalii autentice. Apoi l-a șlefuit la perie de pîslă și pastă. Rezultatul final cîntărește 665 grame, dacă e să mă iau după un cîntar mai bătrîn ca mine cu care bunica își cîntărește făina pentru cozonaci. Are 32 cm pe lamă și cam 15 cm mînerul. E puțin mai mare decît un pumnal tradițional, după cum spune Bogdan despre arma din secolul XIII care însoțea întotdeauna un nobil, alături de spadă. Și așa a ajuns la cele mai dragi arme și cele mai nobile: spadele. Bogdan ține să precizeze că spada nu e același lucru cu sabia, deși multă lume le confundă. Sabia e curbată și are un singur tăiș, spada e dreaptă și ascuțită pe ambele părți. Deși ale lui nu taie, sînt doar pentru demonstrații. Au existat în Evul Mediu o mare varietate de spade, cea clasică avînd mînerul în formă de cruce. Putea fi mînuită cu una sau două mîini, după cum era construit mînerul. Astfel, erau spade pentru o mînă, pentru două mîini și spade de o mînă și jumătate, manevrabile în ambele feluri.
Spada cavalerilor teutoni
Una dintre spadele lui Bogdan, deși se numește spadă scurtă, are lama de 67 cm, lungimea totală fiind de 83 cm. Cîntărește un kilogram și jumătate și e pentru o mînă. Lama are secțiune romboidală și fuller central pe 2 treimi din lungime. Mînerul e învelit cu sfoară de cînepă, dar se mai folosește și piele cu ținte. A fost o armă a teutonilor, întemeietorii cetății Coronei. Are gardă simplă, saxonă. Se purta la paradă în teacă de lemn sau piele, iar la război în broasca prinsă pe curea. Spada era o armă de spart capul, nu de tăiat. Vikingii modelau lama din oțel damaschinat. Sudau pe forjă 9 lamele, iar spada lua diferite forme în funcție de împăturirea lor. Ultimul strat e cel mai rezistent. Eu n-am putut să folosesc această tehnică pentru că nu am cuptor de călire. Am subțiat lama cu o perie de șmirghel, descrie brașoveanul năucitoarele detalii din procesul de făurire a unei spade medievale. O întreagă inginerie este și cu garda, străbătută de lama subțiată (teng). În final, spada trebuie echilibrată astfel încît să rămînă în echilibru, dacă este susținută la o treime de capătul cu mîner.
Coif de 2 kilograme
Din recuzita unui nobil medieval, a reușit să facă și un coif. E din tablă neagră de 1,5 mm, cu nituri de 3 mm, model european. Tehnica s-ar putea numi ciocăneală la rece și constă în îmbinarea unor plăci de tablă, decupate după un tipar. De nituit, într-adevăr, e destul de anevoios, mi-a luat cel mai mult, e foarte migălos, dar merită. Pentru acest tip de coif, se face întîi rama, după forma și mărimea capului celui ce-l va purta. Cînd va fi gata, va avea și protecția nazală și evantaiul de zale, ca o glugă lungă, pe spate. Sub coif, un cavaler avea o căciuliță de material textil umplută cu păr de cal, apoi gluga de zale sau piele cu solzi, în funcție de secol. Pe interior, coiful e vătuit. Proteja nu împotriva loviturilor directe, care erau fatale și cu coif, ci a celor deviate. Coiful meu are 2 kilograme, originalele erau și mai grele, spune armurierul din Rîșnov.
Pregătiți să asedieze Cetățuia
Vă întrebați ce face un computerist cu toată această fierăraie. Iese cu ea pe stradă. Dar nu oricînd, ci cu prilejul Festivalului Medieval Turnirul Cavalerilor, ținut în fiecare an la Cetățuie. Festivalul, devenit deja tradițional pentru Brașov, va avea loc în acest an în perioada 1-3 mai și se anunță mai frumos, mai interesant și mai medieval ca oricînd. Bogdan și colegii lui din Ordinul Cavalerilor Cetăților Bârsei sînt în mare vervă cu pregătirile. Ei organizează, ei participă la demonstrații de lupte cu spade, judecăți și decapitări, turniruri, subjugarea cavalerilor, arderea vrăjitoarelor, jonglerii cu foc. În fiecare zi vor fi momente de teatru, dans și muzică medievală, iar momentul cel mai spectaculos, parada cavalerilor și domnițelor, e și cel mai aplaudat. Facem tot ce se poate ca publicul să se minuneze de un asediu al cetății cît mai realist, cu săgeți aprinse și spargerea porții cu berbece. Iar la sfîrșitul celor trei zile, va avea loc arderea pe rug a vrăjitoarei, dezvăluie cîteva din surprizele de anul acesta Andrei Prian, maestrul de arme al ordinului, cel care are dreptul de a învesti cavaleri. În afară de cei 30 de membri ai Ordinului, la festival vom avea ocazia să vedem toată floarea cavalerimii transilvane, reprezentanți din 6 ordine importante.
Recuzită de 15 kilograme
Pînă la spectacol, cavalerii și domnițele își pregătesc recuzita. Mama unuia dintre ei coase de zor cămăși și rochii, iar băieții meșteresc la armuri. Bogdan va purta coiful proaspăt meșterit, o cămașă albă de in (pe cea din 30.000 de zale încă n-a terminat-o), peste care va veni tunica albă din doc cu o cruce teutonică neagră pe piept. Urmează brigandina, o armură din plăci și piele. Deasupra se pune gorjeul (protecție pentru gît din plăci și piele) de care se atîrnă umerarele și apărătoarele de brațe, cotierele, mînecarii și mănușile. Pantalonii sînt din piele. Peste ei vin jambierele și, eventual, armura pentru laba piciorului. Se încalță cu cizme, la care se atașează pintenii. Un cavaler veritabil are la el punguța cu galbeni și geanta cu înscrisuri domnești. Cei care poartă scut de tablă vor avea imprimat blazonul teuton (crucea cu raza inferioară în formă de săgeată). Armura completă a cavalerului avea vreo 40 de kilograme, cea a pedestrașului, 50 de kilograme. Numai gambesonul de zale are 20 de kilograme. Noi vom purta o costumație care nu va depăși 15 kilograme, cu tot cu arme, precizează Bogdan.
Foc continuu la forjă
Făuritorul de arme petrece tot mai mult timp în atelier. Cu ciocanul merge ușor, nu-și dă peste degete, dar la forjă nu scapă fără arsuri. În țară, mulți cavaleri își fabrică singuri recuzita. Cei din Hunedoara sînt cei mai buni. În Brașov, Cornel Caminski confecționează piese de armură și arme, dar nu lucrează la forjă. Mai există o societate care face așa ceva, dar cei de acolo nu cunosc nimic despre armele medievale. Practic execută după poză. O spadă se face cu suflet, mărturisește Bogdan care știe că fierul se bate bine cînd are 1.200 grade Celsius, adică atunci cînd e galben alburiu. Dacă ar avea și o nicovală de adîncit, treaba ar merge și mai bine. Are de gînd să se apuce și de arcuri englezești din lemn de tisă, iar coifurile le va perfecționa, cu vizieră. Desigur, există arme și armuri medievale de cumpărat. Dar nu e același lucru ca atunci cînd le faci cu mîna ta și pentru tine. Am început de nevoie, ca să-mi completez recuzita, dar acum lucrez din drag de făcut arme medievale. Pentru mine e relaxant, după o zi la computer, spune el. Cheltuie mai mult de jumătate din salariu pe materiale. Dar nu regretă o clipă. Dacă am fi cu 600 de ani în urmă, priceperea lui ar fi extrem de apreciată la curțile domnești. Iar fierăria lui, cea mai căutată din Țara Bârsei.
Cavalerii și domnițele Țării Bârsei
Ordinul Cavalerilor Cetăților Bîrsei (13 la număr, în secolul XIII, la colonizarea teutonilor), înființată în 2003, funcționează după ierarhia tipic medievală, cu cavaleri învestiți care formează Adunarea Țării Bârsei, scutieri și paji, iar domnițele sînt conduse de Marea Doamnă a Țării Bârsei. Șeful Ordinului și fondatorul acestuia este cavalerul maestru de arme Andrei Prian. Scopul organizației este de a promova reala istorie medievală a Transilvaniei, prezentarea spiritului cavaleresc și a părții frumoase, de poveste, a acestei perioade, dar și promovarea turismului, avînd în vedere că potențialul Țării Bârsei constă în primul rînd în obiective medievale, explică Andrei. Cea mai importantă activitate a Ordinului este organizarea Festivalului Medieval Turnirul Cavalerilor de la Brașov, ajuns la a treia ediție.
Cît costa un echipament de luptă?
În perioada lui Carol cel Mare (secolul IX), un echipament complet îl costa pe cavaler cît o cireadă de vaci. Iată care erau prețurile de atunci, exprimate în vaci, din cauza deficitului de monedă:
- Coif: 6
- Cămașă de zale: 12
- Spadă cu teacă: 7
- Apărătoare de picior: 6
- Lance și scut: 2
- Cal: 12.
Arme medievale
- Spadă: armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, gardă și mîner, cu care se putea tăia și împunge. Denumirea provine din latină.
- Sabie: armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vîrf și pe una dintre laturi. Denumirea provine din bulgară.
- Paloș: sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vîrf. Denumirea provine din maghiară.
- Iatagan: sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. Denumirea provine din turcă.
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
