Taina luminii din ceară

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 15.04.2009

• Adriana Mihai, singura producătoare de lumînări din Braşov, dă zor să termine miile de lumînări care vor arde de Paşte în casele noastre

În noaptea de Înviere, fiecare credincios poartă în mînă o lumînare, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfîntului Altar. Este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului şi păcatului. Ca fiecare braşovean să aibă lumînări de Paşte, acum, în Săptămîna Patimilor, Adriana lucrează de zor în micul ei atelier. Toarnă parafina fierbinte în forme, decorează şi ambalează sute de lumînări, de toate formele şi culorile. Este singurul producător din Braşov care cunoaşte taina fabricării lumînărilor. Pentru Paştele din acest an, a pregătit fel şi fel de forme din ceară, de la clasicii cilindri, pînă la ouă roşii care, odată aprinse, vor lumina în casele şi-n sufletele noastre.

Parafina arde mai mult

Atelierul ei e plin de matriţe şi coloranţi, plăci de parafină şi gheme de bumbac, materiale necesare la fabricarea lumînărilor. Miroase a vanilie şi a ceară încinsă. De la o masă la alta, parafina trece prin mai multe operaţii pînă ajunge în cele din urmă o făclie frumoasă, pe care orice creştin şi-o doreşte pe masa de Paşte. „Parafina trebuie să fie mai uscată, adică să aibă un conţinut de ulei redus. Cele de biserică sînt mai grase. Asta înseamnă că au un punct de topire mai scăzut, se consumă prea repede“, explică Adriana. Face lumînări din parafină venită de la singura fabrică românească, Steaua Română, din Cîmpina. Ceara de albine e foarte scumpă, aşa că parafina rămîne materia primă de bază. „A apărut şi parafina vegetală din ulei de palmier, are acelaşi preţ şi e ecologică. Ne pregătim să trecem şi noi pe acest tip de parafină“, spune lumînăreasa. „Mai există un tip de parafină, de două ori mai uşoară decît a noastră. Este o parafină expandată din China. Oamenii se bucură că lumînările sînt mai ieftine, dar se topesc imediat“, spune Adriana.

Cum de stă fitilul drept?

Tot pentru a creşte punctul de fierbere, adică pentru ca lumînarea să ardă mai mult timp, parafina trebuie amestecată cu un praf alb numit stearină. Cele două ingrediente se pun într-o oală mare, pe aragaz, la topit. În cîteva minute, se obţine lichidul vîscos în care se toarnă coloranţii şi aromele. Tot aşa se topesc şi rebuturile din care ies noi lumînări, de obicei negre, pentru că au cea mai mare căutare. Lichidul fierbinte se toarnă apoi în matriţe. Formele sînt din metal, unele chiar din inox, dar Adriana mai are şi din silicon, plastic sau ipsos. Cele mai longevive sînt matriţele metalice, celelalte se tocesc uşor. Dar nu e de ajuns ca o lumînare să aibă formă frumoasă. Înainte de turnare, în fiecare matriţă trebuie aşezat fitilul. E o întreagă inginerie potrivirea lui în poziţie perfect verticală. E drept că şi fitilul este împletit din două fire cerate. Dar, ca să stea în picioare, exact în mijlocul lumînării, fitilurile trebuie agăţate de o bară metalică. La primul contact cu parafina fierbinte, se înmoaie. „Tot noi facem şi fitilurile, din bumbac, răsucit manual. O lumînare lucrată manual se cunoaşte după fitil“, explică sculptoriţa în parafină.

Mii de ouă colorate

După 4-5 ore, parafina se întăreşte şi lumînarea poate fi scoasă din matriţă. Ca să aibă luciu, se poate glazura pe exterior, tot cu parafină, în amestec cu ceva mai multă stearină. Lumînarea e gata şi poate fi decorată cu flori artificiale (cele din ceară s-ar sparge), fire verzi de iarbă sintetică, buburuze, fire strălucitoare şi alte mici aplicaţii care simbolizează primăvara şi Sărbătorile Pascale. Ultima operaţie este cea de ambalare în celofan şi apoi în cutii. Cele mai spectaculoase creaţii în ceară ale Adrianei sînt cuburile de ceară în care sînt prinse portocale, boabe de cafea, beţişoare de scorţişoară, frunze de dafin, tot felul de plante şi fructe. Pentru la vară, o să facă lumînări cu scoici. De Valentine’s Day a realizat lumînări în formă de inimioare, iar acum, pentru Paşte, a turnat mii de ouă de toate culorile, pe tot feluri de suporturi, şi lumînări simple, cilindrice, colorate şi parfumate. A inventat chiar şi jumătăţi de ouă care par atît de reale încît, dacă nu vezi fitilurile, ai putea fi tentat să le mănînci.

Opere de artă care se topesc de Paşte

Cît despre arome, cea mai căutată este vanilia. „Sînt esenţe importate din Grecia, la noi nu se fabrică. Nici coloranţi nu producem. Aromele sînt speciale pentru lumînări, adică degajă parfumul cînd ajung la o anumită temperatură“, spune specialista în candele. De nouă ani a început afacerea cu lumînări şi nu ar lăsa-o pentru nimic în lume. „Nu ştiam nimic despre procesul de fabricare al lumînărilor. Dar mi-am cumpărat nişte cărţi şi am învăţat singură. Există şi secrete, ca-n orice meserie, dar, cum nimeni n-a vrut să mi le spună, le-am descoperit prin zeci şi sute de încercări“, povesteşte Adriana. Acum, face cam 500 de lumînări pe zi. Dacă sînt mai mici, şi o mie. A rămas singura lumînăreasă din Braşov, vechii meşteşugari s-au retras de pe piaţa invadată de parafina chinezească. „Îmi place ceea ce fac. E un domeniu în care te poţi juca, poţi fi creativ, poţi să-ţi pui în practică orice idee. Vin şi noaptea în atelier, cînd nu pot să dorm tot gîndindu-mă la un nou model de lumînare“, mărturiseşte artista ale cărei opere se topesc. Pe haine e plină de parafină, degetele îi sînt şi ele pătate, părul îi miroase a vanilie, dar niciodată nu s-a ars cu ceara fierbinte pe care o mînuieşte cu ibricul de parcă ar turna cafeaua. E făcută să fie lumînăreasă şi să aducă lumină în casele braşovenilor la nunţi, botezuri, în fiecare zi. Şi, mai ales, de Înviere.

Lumînările ecologice ale Mitropoliei

• Mitropolia Ardealului este singurul producător de lumînări ecologice din România. Acestea sînt făcute din ceară de albine şi ard de două ori mai mult decît lumînările pe bază de parafină. Sînt şi de două ori mai scumpe. Nu scot fum, ceea ce înseamnă că nu afumă lăcaşurile de cult. Fabrica de la Sibiu este adusă din Grecia şi produce cam 1.000 de lumînări într-o jumătate de oră. Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, a decretat lumînările ecologice lumînări de cult, singurele care vor putea fi folosite în timpul slujbelor. Cele pe bază de parafină vor arde numai la nunţi sau botezuri.

Vechi de cinci milenii

• Lumînările au o istorie veche, fiind folosite încă din anul 3.000 î.Hr. de către egipteni pentru iluminat, dar şi în ritualuri religioase. La popoarele antice, lumînarea nu lipsea de pe niciun altar, fiind considerată sacră. Era confecţionată din grăsime şi ulei organic, papură sau stuf, rapiţă şi răşină. Pînă la descoperirea electricităţii, a fost principala modalitate de iluminare a încăperilor. În Evul Mediu, în Franţa erau folosite lumînări aduse din Asia, cu esenţe de ylang-ylang, iasomie şi pachuli, însă acestea erau un privilegiu strict al caselor regale. În timp, lumînările parfumate au devenit obiecte de decor, conferind căminelor o atmosferă mai caldă, mai primitoare. Ele însoţesc şi terapiile alternative. Olanda consumă anual 3,3 kg lumînări decorative aromate, pe cap de locuitor, Norvegia 3 kg, iar Suedia 2,5 kg. În creştinism, lumînarea nu este parfumată, ci curată, căci simbolizează lumina pe care Iisus a adus-o în lume odată cu venirea Lui.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: