Brașoveanul Răzvan Dumitru trăiește cu rinichiul altei persoane
Organul i-a fost transplantat de la un donator anonim
Auzim tot mai des de persoane cărora transplantul de organe le-a salvat viața. Pînă acum cîțiva ani, a trăi cu rinichiul altuia era o șansă la care miile de dependenți de dializă nici nu îndrăzneau să viseze. Dar medicina românească a făcut progrese atît de mari încît înlocuirea unui organ bolnav cu altul sănătos, provenit de la o persoană în moarte cerebrală, este deja o practică medicală uzuală. Listele de așteptare ale românilor care așteaptă un transplant sînt lungi, dar, odată și odată, fiecărui bolnav îi vine rîndul să primească rinichiul salvator. Auzim din presă că miracolul s-a produs, îi felicităm pe chirurgi, avem toată admirația pentru familia îndoliată care a acceptat să salveze o altă viață prin semnătura de donare. Cum este însă viața unui om care s-a născut a doua oară? Monitorul Expres vă prezintă în premieră cazul unui brașovean care trăiește datorită unui transplant de rinchi. Un tînăr care pînă anul trecut credea că nu mai are multe zile, dar care acum se bucură că Dumnezeu l-a binecuvîntat cu cel mai prețios dar: viața.
Luptînd pentru viață cu dializă din 6 în 6 ore
Răzvan Dumitru a aflat în 2006 că este într-o situație-limită. Rinichii lui sufereau de insuficiență renală cronică, toxinele nu se mai puteau elimina, iar starea de sănătate se degrada cu fiecare zi care trecea. Era foarte slăbit, obosit, tensiunea atingea cote alarmante. A ajuns la specialiștii nefrologi de la spitalul Mîrzescu care i-au dat cumplita veste: viața lui e în pericol. A început cu hemodializă. De trei ori pe săptămînă, sîngele era scos din trup și filtrat. Curînd, n-a mai fost suficient și a trecut pe dializă peritoneală, din 6 în 6 ore. Mi s-a spus că este singura șansă să trăiesc, nici în străinătate nu există un tratament mai bun. Aveam un cateter în burtă, prin care introduceam un lichid special cu rol în primenirea sîngelui. Dura cam o oră, singur făceam procedura, își amintește Răzvan. Tratamentul nu era deloc plăcut, dar era vital. Totuși, mai era o șansă: transplantul renal, dar pe atunci lui Răzvan i se părea un vis greu de împlinit.
Alo! Doriți transplantul?
Salvarea mea a venit din faptul că m-am înscris în baza de date pentru transplant renal de la Cluj. Mărturisesc că n-aveam mari speranțe, totuși, ceva îmi spunea că într-o bună zi, va răsări soarele și pentru mine. Și rugămințile mele au fost ascultate. După doi ani de așteptare, am primit un telefon. «Doriți transplantul?», m-a întrebat medicul de la Cluj. Sigur că da!, am răspuns gîtuit de emoție, povestește brașoveanul, amintindu-și că, deși telefonul era închis, fără să-și dea seama de ce, l-a deschis la timp pentru a prelua apelul. A doua zi era la Cluj. I s-a spus că, din opt persoane, au fost selectate trei. Două vor primi cîte un rinichi, a treia e de rezervă, dacă se întîmplă ceva cu unul dintre bolnavii supuși intervenției. Răzvan a fost ales să intre pe teren, prezenta compatibilitate perfectă cu rinichiul donatorului. Emoțiile îl copleșiseră: Eram bucuros, dar mi-a fost teamă. Intri în operație, dar nu știi dacă te mai trezești, spune el. O zi întreagă i s-au făcut analize, apoi, a doua zi, a intrat în operație. S-a trezit după șase ore cu lacrimi în ochi și cu certitudinea în minte: Trăiesc!.
Donatorul nu poate fi decît un înger
În același salon a fost și pacientul care primise celălalt rinichi. Au petrecut împreună cele trei luni de spitalizare. Soția lui Răzvan a avut voie să-l viziteze abia după o lună și jumătate. Cum i-a fost? Bine, ca după o operație care a reușit. Datorită echipei profesorului Mihai Lucan. Dar succesul transplantului de organe depinde nu numai de tehnica chirurgicală, ci și de metodele de prezervare și pregătire a organului prelevat. În cazul lui Răzvan, totul a mers perfect. Dar rinchiul a pornit mai greu, pentru că provenea de la o persoană aflată în moarte cerebrală. Rinichii prelevați de la persoane aflate în viață intră în funcțiune mai repede, pacienții pleacă în 3 săptămîni acasă. Toată perioada de recuperare n-a fost ușoară, dar mi-a dat putere dragostea de viață pe care o simțeam tot mai mare. Plus medicii care sînt extraordinari, mărturisește tînărul brașovean care poate spune că s-a născut a doua oară. Evident că a vrut să știe cine este salvatorul lui, dar a primit un răspuns scurt: donator anonim. Oricine ar fi fost sufletul care i-a salvat viața, nu poate fi decît un înger. Iar pentru familia care a fost de acord cu donarea organelor celui drag, Răzvan nu are decît gînduri de recunoștință.
Nu vă pierdeți speranța și credința!
De la operație, viața lui Răzvan s-a schimbat. Nu-mi erau bune hainele, pantofii, pentru că, deși n-aveam voie să beau lichide, organismul reținea apa, și ajunsesem la 73 de kilograme. Acum mi-am revenit, am 61 de kilograme, trebuie să beau chiar 5 litri de lichide pe zi. Rinichii mei au rămas la locurile lor, funcționez foarte bine doar cu cel transplantat. Iau imunosupresoare și trebuie să mă păzesc de infecții și efort. În rest, mă simt excelent, nu mai obosesc și am o mare poftă de viață, spune brașoveanul în vîrstă de 30 de ani, aflat în pensie de boală. Se descurcă cum poate cu banii, dar nu se plînge. După un an are voie și să reia serviciul. Sînt economist, o să caut de lucru, pot să și predau. Înainte de boală, avusesem un magazin alimentar, dar l-am închis pentru că nu mai puteam să mă ocup de el. Nu mai merge la doctor decît pentru controlul de rutină. Care a fost șansa lui? Credința. Nu merg eu prea des la biserică, dar Dumnezeu a fost tot timpul în sufletul meu. El mi-a dat tărie și speranță. El mi-a redat viața. Aș vrea să transmit ceva bolnavilor care nu mai au decît șansa transplantului: Nu vă pierdeți speranța, nu renunțați să credeți că există minuni! Și, mai ales, trebuie să vă treceți pe lista de așteptare. Nu vă gîndiți că operația costă bani, nu e adevărat. N-am dat un leu nimănui, vă spun cu toată sinceritatea, dar Dumnezeu mi-a zîmbit. Am din nou un viitor și nu-mi doresc decît să văd lumea. Toată, dacă se poate.
Transplantul de rinichi, posibil de jumătate de secol
Ideea transplantului de organe de la animale la om a apărut încă din antichitate. Dar primul transplant de rinchi reușit a avut loc abia în 1954, în Boston, între gemeni identici. În România, procedura a fost aplicată cu succes pentru prima oară la Fundeni, în 1980, de către profesorul Eugen Proca. Primul transplant de rinichi de la o persoană aflată în moarte cerebrală a fost făcut tot la Spitalul Fundeni, în 1997. Renumit pentru intervențiile de succes este și Institutul de Urologie și Transplant Renal de la Cluj-Napoca, unde echipa condusă de profesorul Mihai Lucan a realizat în 2007, pentru prima oară în lume, și primul transplant parțial de rinichi. Tot acești specialiști au făcut și singurul transplant de rinichi din Europa, cu grefă de la donator cu moarte cerebrală de 2 ani, la primitor în vîrstă de 2 ani. În Brașov, prelevarea de rinichi a început acum cîțiva ani, prin chirurgul urolog Marius Neculoiu, același specialist care a realizat anul trecut și o premieră în domeniu: primul transplant de rinchi la Brașov. Listele de așteptare pentru rinichi cuprind cam 3.000 de persoane, în toată țara. Numărul donatorilor este însă mult mai mic.
În lume se realizează anual peste 40.000 de transplanturi, din care circa 200 sînt românești. Costul operației și tratamentul ulterior sînt suportate de stat.
Primul transplant renal din Brașov
Primul transplant de rinichi din Brașov a fost făcut la Spitalul Județean în 27 noiembrie 2008. La intervenție au participat mai mulți medici brașoveni, care au fost susținuți și de o echipă de specialiști de la Cluj condusă de profesorul Mihai Lucan. Operația a decurs fără probleme. Operația a salvat viața unei săcelence. Donatorul a fost chiar soțul ei. Koloman Turckosi i-a donat soției sale, Ana, un rinichi pentru ca femeia pe care o iubește de-o viață, și cu care era căsătorit de 30 de ani, să poată trăi. Ana are 49 de ani și suferea de insuficiență renală cronică de peste 10 ani. Cei doi au împreună doi copii, unul de 27 de ani, altul de 18 ani. Așteaptau chiar și un nepot, pe care Ana nu credea că va ajunge să-l țină brațe, dacă nu ar fi venit speranța transplantui. O minune a făcut ca această șansă să poarte chiar numele soțului ei. Analizele au dovedit că cei doi soți sînt compatibili. Soțul n-a stat nicio clipă pe gînduri. A acceptat să-i dea Anei viață din viața lui. Transplantul a fost primul realizat vreodată la Brașov. La operație au participat, din Brașov, medicul Marius Neculoiu, chirurgii Radu Soare și Cătălin Mișarcă și specialiștii în anestezie Marius Tecău și Viorica Sîrbu. Echipa din Brașov a fost asistată de specialiști de la Institutul din Cluj, conduși de profesorul Mihai Lucan, primul medic român care a făcut un transplant la pacienți cu grupe sanguine diferite. Medicii de la Cluj au venit la acea primă intervenție din Spitalul Judeețan și cu instrumentar. A fost o premieră pentru Brașov și este un început de drum medical. Era nevoie de un nou centru de transplant deoarece în această zonă există o incidență mare a patologiei renale, a spus prof. dr. Mihai Lucan de la Institutul de Transplant din Cluj. Directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant, prezent la premiera chirurgicală de la Brașov, a promis că, în 2009, Spitatul Județean ba primi bani mai mulți pentru efectuarea unor astfel de intervenții. În acest moment, peste 2.500 de români așteaptă să facă un transplant de rinichi. (M.P.)
Transplantul de țesuturi și de organe este una din formele de vîrf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferința în nădejde pentru mai multă viață. Este o performanță a științei și a practicii medicale pe care Biserica o binecuvîntează atîta vreme cît, prin transplant, se rezolvă criza determinată de lipsa altor soluții de vindecare și se redă viața normală unei persoane, fără însă a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca să trăiască altcineva. Transplantul trebuie să aibă la temelie iubirea creștină a celui ce dăruiește și împlinirea ei în iubirea celui care primește.
www.patriarhia.ro
În 2008, Spitalul Județean Brașov a devenit un centru de referință în obținerea de donatori. Vreau să spun că nu am avut același răspuns de la alte orașe care au o tradiție mai lungă în acest domeniu. Agenția va susține desfășurarea unei activități de transplant renal, dar și de alte tipuri de transplanturi la Brașov. În 2009, fondurile pentru Brașov vor fi substanțial mărite. Sperăm că și alte orașe vor urma exemplul Brașovului.
Victor Zota, directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant
Donatorul de organe nu e anonim, dar divulgarea identității acestuia nu este un fapt etic. Nici identitatea primitorului nu trebuie cunoscută de către familia celui ce a încuviințat donarea, ca să se evite orice posibile cereri de recompensă. Transplantul nu face obiectul unei tranzacții. Majoritatea rudelor cărora li se solicită să semneze prelevarea de organe refuză, inițial. Dar, după ce li se spune că speranțele lor sînt deșarte, că nu se mai poate face nimic pentru salvarea acelei vieți, 90% dintre aparținători acceptă donarea. Așa trebuie să procedăm toți. A accepta salvarea unei vieți este o dovadă de umanitate.
Dr Marius Neculoiu, directorul medical al Spitalului Județean Brașov
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
