Ultima defilare de 23 August

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 30.08.2008

• „Demonstraţia oamenilor muncii“ de la 23 august 1989 din Braşov a fost plănuită în cele mai mici amănunte şi atent supravegheată
• Monitorul Expres a văzut dosarul original de organizare al acţiunii care cuprinde lista invitaţilor la tribune, numărul miliţienilor şi al supraveghetorilor şi chiar secundele alocate trecerii fiecărui grup de demonstranţi

Ultima defilare din Braşov a avut loc la 23 august 1989, cînd se împlineau „45 de ani de la Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă“. 158.006 de demonstranţi au trecut prin faţa tribunei oficiale, în fix 106,09 minute. Monitorul Expres a văzut dosarul original al „planului organizatoric“ al acţiunii, un set de documente care cuprind scenariul manifestării, dar şi listele complete ale invitaţilor la tribuna oficială. Planul demonstraţiei a fost finalizat pe 16 august 1989 de comandamentul care răspundea cu capul de desfăşurare, cu atît mai mult cu cît Braşovul, după istoricul 15 Noiembrie 1987, trebuia strunit şi controlat la sînge. Defilarea a implicat forţe uriaşe şi un scenariu stabilit pînă la ultimul detaliu. Despre fiecare participant se ştia tot: de la poziţia lui în coloană, ce steag sau pancartă va purta, ce va scanda, cîţi oameni de ordine îl vor supraveghea şi cîte secunde va zăbovi în faţa oficialităţilor. În tribuna oficială, lungă de 74 de metri şi organizată pe trei sectoare, au fost invitaţi 151 de comunişti de frunte şi alte 393 de cadre de conducere din întreprinderi şi instituţii. Fiecare cu locul stabilit. Pentru a-i păzi, au fost aduşi 1.400 de miliţieni. Alţi 16.527 de „oameni de ordine“ au supravegheat coloanele de demonstranţi.

Am descoperit dosarul organizatorilor

Ultima defilare de 23 August

• Manifestarea de la 23 august 1989 din Braşov a fost plănuită în cele mai mici amănunte
• Dosarul de organizare a ultimei defilări cuprinde listele cu toate numele nomenclaturiştilor braşoveni care au stat pentru ultima oară în tribuna oficială

Braşovenii îşi amintesc cum erau defilările de 23 august. Cu toţii, copii şi adulţi, erau obligaţi să se încoloneze pentru a saluta tribuna oficială. Dar puţini ştiu că o astfel de manifestare implica forţe uriaşe şi un scenariu stabilit pînă la ultimul detaliu. Despre fiecare participant se ştia tot: de la poziţia lui în coloană, ce steag sau pancartă va purta, ce va scanda, cîţi oameni de ordine îl vor supraveghea şi cîte secunde va zăbovi în faţa oficialităţilor. Militarizate pînă la sînge, defilările bucuriei „eliberării de sub jugul fascist şi imperialist“ erau un alt pretext de preamărire a conducătorului iubit. De aceea, nu trebuia să dea greş. Cu atît mai mult cu cît Braşovul, după istoricul 15 Noiembrie 1987, trebuia strunit şi controlat la sînge. Pentru o defilare, se întocmea o documentaţie bogată şi mai minuţioasă decît v-aţi putea imagina. Dosarul ultimei defilări de la Braşov va fi publicat şi pe site-ul braşovean www.portalulrevolutiei.ro. Monitorul Expres vă oferă în exclusivitate amănunte din ,,planul organizatoric“, aşa cum apare în acest dosar al ultimei defilări la Braşov, păstrat intact.

„Demonstraţia oamenilor muncii“ într-un dosar

Ultima defilare din Braşov a avut loc la 23 august 1989. S-a numit „Demonstraţia oamenilor muncii“. Se împlineau 45 de ani de la Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă. Scenariul manifestării este consemnat într-un dosar, scăpat ca prin minune de furia revoluţiei. A fost finalizat pe 16 august 1989 de comandamentul care răspundea cu capul de desfăşurarea ca la carte, fără incidente sau greşeli, a uriaşei manifestări-omagiu din regimul Ceauşescu. Documentaţia era întocmită de reprezentanţi de la partid şi funcţionari de la municipiu. După care era vizată de Securitate care mai făcea modificări cu privire la poziţia în tribună a anumitor persoane sau cu ordinea de intrare în scenă a întreprinderilor. Schema şi indicaţiile erau trimise pe linie de sindicat fiecărei unităţi care avea sarcina să mobilizeze şi să instruiască oamenii, să confecţioneze materialele propagandistice. Nomenclaturiştii primeau invitaţie nominală, în tribună. Chiar şi ştabilor li se impunea o disciplină strictă. Pe invitaţie era precizat momentul începerii defilării: ora 8.00, dar şi ora-limită la care trebuiau deja să fie instalaţi în tribună: 7.45.

544 de ştabi în tribuna oficială

Participanţii la defilare se bucurau că au zi liberă. De fapt, numai o jumătate de zi, dimineaţa aşteptau ore în şir în soarele fierbinte pînă le venea rîndul să defileze. După care, se duceau la mici şi bere. Demnitarii însă erau invitaţi la Casa Armatei la „o întîlnire“ organizată de Biroul Comitetului Judeţean de Partid Braşov. Adică o petrecere îmbelşugată, cu alimente interzise sau raţionalizate pentru populaţie. Cine erau aceşti cetăţeni cărora manifestanţii le făceau cu mîna? La ultima defilare din Braşov, s-au instalat la tribuna oficială 151 de comunişti cu funcţie şi alte 393 de cadre de conducere din întreprinderi şi instituţii. Monitorul Expres vă prezintă în facsimil cîteva pagini din lista acestora. Printre ei, îi veţi recunoaşte pe directorii şi secretarii de partid de la întreprinderile unde aţi lucrat, pe activiştii de partid din municipiu şi judeţ. Probabil n-aţi ştiut niciodată cîţi erau cei pe care trebuia să-i ovaţionăm. În 1989 au fost în tribuna oficială 544 de cadre de încredere cu merite în partid.

Cîţiva reprezentanţi ai muncitorilor

La tribuna A stăteau directorii de întreprinderi. În Tribuna B apăreau 26 de vechi comunişti, „cu stagiu dinainte de 23 august“, 26 de veterani de război, 24 cadre din unităţile militare, 10 membri ai Comitetului Executiv al CPM, 5 reprezentanţi ai Secretariatului Comitetului Judeţean al UTC, 4 cadre de conducere de la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, 4 de la Secretariatul Comitetului Municipal al UTC, 3 cadre de conducere de la Consiliul Municipal al Sindicatelor, 14 cadre de conducere din întreprinderi şi instituţii şi 82 de oameni ai muncii din 41 de unităţi, nenominalizaţi. La tribuna oficială, an de an, erau invitaţi şi cîţiva tovarăşi fără funcţii, dar care se remarcaseră prin „rezultate deosebite în întrecerea socialistă“. În 1989, au fost onoraţi cu o astfel de invitaţie 20 de ingineri, electricieni, lăcătuşi, strungari, maiştri şi şefi de secţie. După ştampila documentului, toţi 20 erau din uzina Tractorul. Oricum, nu puteau fi din Steagu Roşu, oaia neagră a industriei braşovene. Dosarul ultimei defilări de 23 august din Braşov mai cuprinde o notă scrisă de mînă pe verso, cu alţi oameni invitaţi în tribuna oficială, probabil rezerve, fiindcă niciun loc nu trebuia să rămînă gol.

Tribuna ,,0“

Cea mai pompoasă era însă aşa-zisa tribună 0, rezervată celor mai importanţi nomenclaturişti. Dar nici ei nu aveau voie să se aşeze cum voiau. Dosarul conţine o schemă intitulată „Protocolul pentru tribuna 0“, în care, în funcţie de sensul de deplasare al manifestanţilor (de la Teatrul Dramatic către Casa Armatei), cele 19 nume erau trecute astfel încît locurile centrale să revină comuniştilor cu funcţiile cele mai înalte în partid. Chiar în mijloc, zîmbea poporului Petre Preoteasa, încadrat de Cioboiu Adrian, Cebuc Maria pe de o parte, şi Dăogaru Gheorghe şi Schuster Elena, de cealaltă parte. Restul pînă la 28 stăteau în spatele lor. Scenografia pare gata. Totuşi, membrii comandamentului nu s-au oprit aici cu organizarea defilării. Trebuiau să raporteze la Bucureşti cum au făcut selecţia membrilor din tribuna oficială şi dacă au respectat structura impusă de la centru. Aşa că s-a făcut şi o statistică cu date despre toţi cei 164 de invitaţi în tribună. Aceasta cuprinde: numărul reprezentanţilor pe întreprinderi, poziţia fiecăruia în tribună, muncitor/maistru, intelectual/funcţionar, sex, naţionalitate (română, maghiară, germană), funcţie în PCR, conducere tehnico-administrativă, sindicat, UTC sau FDUS.

74 de metri de comunişti

După ce se stabilea numele fiecărui ştab din tribună, i se repartiza un loc. Se foloseau planşe şi scheme ale construcţiei, de obicei din lemn, amplasată pe actualul Bulevard al Eroilor, peste drum de Facultatea de Litere. Era împărţită în 3 sectoare. În centru, tribuna oficială denumită tribuna 0, avea 20 de metri lungime, iar invitaţii stăteau aliniaţi pe 4 rînduri, dispuse la un metru distanţă între ele, în trepte. În stînga, în tribuna A, nomenclaturiştii stăteau ceva mai înghesuiţi. Între rîndurile lungi de 27 de metri, erau 0,8 şi 0,9 metri. Simetric, tribuna laterală B avea aceleaşi dimensiuni. Tribuna 0 avea o suprafaţă de 40 mp, una laterală, 81 mp. Imaginaţi-vă că tronul pe care stăteau „cei mai iubiţi“ braşoveni avea 74 m lungime şi acoperea 202 mp. Există şi liste cu numele, rîndul, locul şi sectorul în care trebuia să se aşeze şi să facă oamenilor muncii cu mîna fiecare ales al poporului.

Defilare cu viteză de 4 km/oră

Cît despre participanţii la defilare, aceştia aveau de urmat un desfăşurător întocmit cu precizie milimetrică. Astfel, distanţa între coloane trebuia să fie de exact 10 metri, manifestanţii trebuaiu să păstreze 0,7 metri între rînduri şi să se deplaseze cu 4 km/oră. Coloana I era formată din 1.500 de membri ai gărzilor patriotice, 1.000 de PTAP-işti, 1.000 de pionieri, 2.200 de membri ai apărării civile şi 2.000 ai Crucii Roşii. 7.700 de oameni treceau prin faţa tribunei oficiale în 5 minute şi 5 secunde. Coloana a doua era intitulată „Ctitorii ale Epocii Nicolae Ceauşescu“. 1.000 de oameni căţăraţi sau pe lîngă care alegorice decorate cu simboluri ale înfăptuirilor socialiste, defilau în 0,66 minute. Coloana a III-a se numea „Sub soarele lui august slăvim Epoca de Aur“ şi era formată din 12.800 de tineri şi copii cărora le erau rezervate 8,40 minute. Şi acum începeau să defileze oamenii muncii, grupaţi pe întreprinderi. În frunte, Tractorul cu 16.000 de oameni care salutau tribuna în 10,5 minute. Coloana V cuprindea întreprinderi fruntaşe în întrecerea socialistă. ICSITTA avea 1.000 de demonstranţi, iar cei mai puţini, Nivea (15). Universitatea Braşov s-a prezentat cu 600 de persoane, iar inspectoratul Şcolar cu 700. 5.110 braşoveni au defilat prin faţa tribunei oficiale în 3,35 minute.

2.140 de miliţieni i-au păzit pe stegari

În 1989, după revolta anticomunistă din ’87, abia coloana a VI-a era rezervată celor de la Autocamioane ,,Steagu roşu“, muncitori care altădată deschideau defilarea. 17.000 de stegari au defilat rapid prin faţa tribunei, în doar 11,16 minute. Au fost însoţiţi de 2.140 de oameni de ordine, mai mulţi decît cei care supravegheau Tractorul. Celelalte coloane, pînă la a XV-a inclusiv, erau compuse numai din oameni ai muncii din întreprinderi. A XVI-a coloană abia era a intelectualilor şi oamenilor de cultură (9.516): procuratura, notariatul, judecătoria, direcţia sanitară, oficiul farmaceutic, muzeul judeţean, statistica, biblioteca, bănci (BI, BN, BAIA), ADAS, Teatrul Muzical, Teatrul Dramatic, Filarmonica, IIRUC, CEC. Toţi au defilat în 6,24 minute. CFR-ul avea coloana lui, comerţul şi cooperaţia, pe a lor. Coloana XIX se numea „Cîntarea României“. 1.000 de artişti amatori aduceau şi ei mulţumiri partidului şi cîrmaciului, într-o trecere de 66 de secunde. Coloana X aparţinea cluburilor sportive. 2.400 de sportivi braşoveni treceau prin dreptul oficialităţilor, conform programării, în 1,58 minute. Iar ultimii, cei care întotdeauna încheiau defilarea, probabil mai mult strategic, erau oamenii de ordine, coloana XXI.

158.006 demonstranţi, în 106,09 minute

În 1989, au fost aduşi la defilare 1.400 de miliţieni încolonaţi. Plus ceilalţi 16.527 care au însoţit fiecare delegaţie. Total demonstranţi: 158.006. Timp total: 106,09 minute. Nicio secundă în plus. Ceremonia s-a încheiat fix la ora 9,47. O să ziceţi că aceste cifre erau doar pe hîrtie. Că era imposibil să fie respectat orarul chiar aşa, la secundă, cînd e vorba de jumătate din populaţia Braşovului. E cazul să credeţi, totul a fost real, iar ceea ce planificaseră oamenii din primărie şi de la partid s-a petrecut întocmai, într-un scenariu incredibil de amănunţit, care a funcţionat cu o precizie de ceas. Cele 158.000 de suflete au fost manevrate cu dexteritatea cîştigată de organizatorii PCR în ani de parade. A fost însă pentru ultima oară cînd braşovenii s-au mai lăsat dirijaţi. Peste patru luni, deşi au ajuns în centru tot în coloane, au rupt rîndurile comuniştilor. Revoluţia a fost şi ea tot un fel de defilare, cu coloane de muncitori, sloganuri şi pancarte. Poate cea mai mare defilare din istoria oraşului. Fără dosar de organizare Şi, cu siguranţă, mai înflăcărată şi mai sinceră decît toate defilările superorganizate ale vechiului regim.

Abateri de la statistici impuse

•Era prevăzut ca, în afara cadrelor de partid şi de conducere, membrii cu funcţii mai mici să fie aleşi astfel încît să acopere toate categoriile sociale. Numărul intelectualilor trebuia să fie de cel puţin 3 ori mai mic decît cel al muncitorilor. Femeile trebuiau să fie mai puţine decît bărbaţii, cei cu funcţii în PCR copleşitor mai mulţi decît cei din FDUS. Au fost însă şi excepţii, Casa de Modă, Carpatex, Timpuri Noi, Panificaţie, Igiena, Avicola, Aeroclubul Zorileanu, Biblioteca Judeţeană, IRUC n-au trimis în tribuna oficială niciun membru de partid. Iar cooperativele Covorul Hărman şi Progresul n-au avut niciun român care să-i reprezinte.

Tot dosarul va fi pe Internet

•http://www.portalulrevolutiei.ro este cea mai completă bază de date despre Revoluţia Română. Iniţiatorii acesteia sînt Membrii Consiliului Municipal Provizoriu de Reprezentare Cetăţenească Braşov. Site-ul cuprinde lista completă a eroilor căzuţi în România în decembrie 1989, o arhivă a articolelor din presă despre revoluţie, documente, lista asociaţiilor de revoluţionari, legislaţie şi un forum pe care se încing cele mai aprige dezbateri. La secţiunea documente veţi găsi începînd de săptămîna viitoare întreg dosarul ultimei defilări de 23 august din Braşov. Portalul aniversează pe 25 august trei ani de la înfiinţare. Braşovenii pasionaţi de istoria recentă care sînt în posesia altor documente ale vremii, sînt aşteptaţi de administratorii portalului să întregească baza de date.

Descarca listele cu invitatii la tribune