Pictura renascentistă dă naștere la noi speculații care completează enigmaticul Cod al lui Da Vinci
O replică a celebrei fresce se află în Biserica Evanghelică din Rîșnov
Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci este cea mai populară reprezentare artistică a ultimei cine a Mîntuitorului. Marele pictor renascentist a reușit să zugrăvească momentul dramatic în care Iisus anunță că unul dintre apostoli îl va vinde. Este însingurat și trist. Geniul lui Da Vinci nu numai că impresionează și astăzi iubitorii de artă, dar generează și interpretări, mai mult sau mai puțin veridice. Convinși că ascunde mistere încă neobservate, teologi, istorici, muzicieni, informaticieni și scriitori au descoperit noi mesaje, simboluri și coduri nedezlegate în compoziția lui Da Vinci. Dacă vreți să le studiați cu atenție, pe viu, nu pe Internet sau în cine știe ce copie kitschoasă, puteți admira clona uimitor de reușită care străjuiește altarul Bisericii Evanghelice din Rîșnov.
Iisus copil, Iisus la marginea mesei
Apropiindu-se data Paștelui (care la evrei înseamnă sărbătoarea comemorării ieșirii din robia egipteană), Iisus a vrut să cineze pentru ultima dată împreună cu ucenicii Săi. Știa deja că Iuda Îl vînduse și că aștepta doar momentul potrivit pentru a-L preda căpeteniilor iudeilor. Cina cea de Taină s-a săvîrșit în ziua de 13 nisan (6 aprilie) a anului 30. Scena cu Iisus înconjurat de cei 12 apostoli stînd la masă a fost zugrăvită de mulți artiști de-a lungul timpului. Dar cea mai populară rămîne fresca lui Da Vinci, veche de peste 500 de ani. Înaintea ei, au existat și altele. Fresca din catacomba Domitila (Roma) îl reprezintă pe Christos-Învățător înconjurat de apostoli. Se află toți în jurul unei mese, înveșmîntați în alb. Chipul lui Cristos arată un Mîntuitor foarte tînăr, iar discipolii au fețe de copii. Printre mozaicurile din Ravenna (secolul VI) există o altă Cină cea de Taină. Apostolii stau în spatele lui Iisus, în semicerc. Aici, Iisus este matur, cu barbă. În bisericile ortodoxe, Cina apare în numeroase icoane de lemn, iar în România, la Voroneț, întîlnim o Cină în care Iisus este plasat nu în centru, ci la marginea mesei.
Altfel de Cine, altfel de personaje
Cina din cripta bazilicii San Isidoro din Leon, frescă aparțînd picturii romanice, ne arată nu numai personajele știute, ci și alți ucenici, cum ar fi Matia. Iuda primește pîinea din mîna lui Cristos, în timp ce, cu cealaltă mînă apucă un pește din tavă, gest prin care își dovedește trădarea. Cea mai bogată în reprezentări ale Cinei cea de Taină este perioada Renașterii. Domenico Ghirlandaio, din Florența, a pictat în 1480 o Cină în care Iuda e însoțit de o pisică, simbol al infidelității. În tabloul lui, pictorul olandez Dirk Bouts din Louvain (1467) înfățișează personajele fără aureole de sfinți, iar Iuda e pictat cu spatele. Cina cea de Taină a lui Juan de Juanes evocă momentul consacrării pîinii de către Isus, iar Iuda e surprins gata să plece. În ultimele secole, artiștii moderni au dat noi interpretări momentului Cinei. La bazilica Sagrada Familia, Cina cea de Taină apare sculptată cu forme viguroase, de influență cubistă, pe fațada Patimilor. Este opera sculptorului J. M. Subirachs. Controversatul Dali a pictat și el Cina cea de taină (1955), într-o ambianță futuristă.
De ce Iisus n-are picioare?
Peste miile de variante ale Cinei cea de Taină din toate timpurile, cea a lui Da Vinci a rămas cea mai cunoscută, dorită, copiată și interpretată. Are 460x880 cm. Pictura murală se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. A fost realizată între 14951498, în tempera și ulei pe ipsos. După puțin timp, vopseaua a început să se desprindă. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, culorile întunecîndu-se. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizînd o ușă chiar la mijloc, eliminînd astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, începută în 1948 și terminată la 28 mai 1999, a reînnoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii s-a prăbușit, dar pictura a rămas ca prin minune intactă, protejată doar de cîțiva saci cu nisip. În 1980, împreună cu biserica și cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo a devenit patrimoniu UNESCO. E vizitată din 15 în 15 minute de cîte 25 de vizitatori. Pe an, sînt cam 320.000, de 3-4 ori mai puțini decît numărul cererilor.
Litere care nu se văd
Cina lui Da Vinci este deosebită pentru că, pentru prima oară, personajele sînt zugrăvite cu emoțiile firești din momentul cînd au aflat de la Iisus că Unul dintre voi mă va trăda. Ca și pe Gioconda, mulți pictori au încercat să o reproducă, dar fără a reuși să egaleze geniul originalului. Cina a ajuns și în producția industrială, pe oglinzi, mouse-pad-uri, fețe de pernă, brelocuri. E cusută pe goblenuri. E folosită în reclame și caricaturi. Există și o formație canadiană cu acest nume. Dar, mai presus de toate, Cina cea de Taină e studiată și răstălmăcită în fel și chip. Mulți cred că Da Vinci, autor a peste 600 de invenții, ar fi introdus cu bună știință în pictură mai multe mesaje codate. Niciun detaliu nu pare să fie întîmplător. Eroii cărții lui Dan Brown poartă un dialog despre Cina cea de taină, ajungînd la concluzii care, dacă ar fi adevărate, ar zdruncina din temelie creștinismul. Astfel, de cîțiva ani ne macină gîndurile ideea că personajul din dreapta lui Iisus, cu un chip feminin, este Maria Magdalena cu care Mîntuitorul ar fi avut o legătură intimă. Între ei, linia umerilor desenează un M, de la numele femeii. Tot între ei, ar fi un V, simbolul Sfîntului Graal. Iar dacă imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, într-un gest tandru.
Un prunc la Cină
O legendă spune că Leonardo ar fi folosit același bărbat drept model pentru pictarea chipurilor lui Iisus și Iuda, cele două personaje semănînd foarte mult. În cartea The Bible Fraud a australianului Tony Bushby, se vorbește despre fratele geamăn al lui Iisus. Unii spun că în tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui Iisus, asemănarea dintre ei fiind izbitoare. Că Iisus ar fi avut legături matrimoniale cu Maria Magdalena pare să susțină și experimentul italianului Slavisa Pesci. Informaticianul a obținut întîi imaginea în oglindă a picturii. Apoi a suprapus-o peste original. Se pare că ceea ce a obținut a dat naștere unor noi ciudățenii și scandaluri. Prin întrepătrunderea celor două imagini, se obține silueta unei femei stînd în picioare, cu un prunc în brațe. Mai apare și un cavaler templier (Da Vinci făcea parte din Ordinul Opus Dei, conform unor dosare secrete din Arhivele Naționale Franceze). Imaginea este neclară, de aici și acuzația că marea descoperire ar fi pură speculație. Suprapunînd parțial cele două picturi, Pesci a descoperit la marginea mesei chipul lui Da Vinci însuși.
O pictură melodioasă
Dacă nu ascunde secrete codate, atunci pictura ascunde sigur compoziții muzicale. Aceasta este ultima descoperire a compozitorul italian Giovanni Maria Pala. El a arătat că, dacă așezăm pe un portativ mîinile apostolilor și ale lui Iisus, precum și pîinile de pe masă, exact la înălțimile la care sînt poziționate în tablou față de o linie orizontală imaginară, vom obține o melodie de 40 de secunde. Notele cîntate de la dreapta la stînga, cum scria Da Vinci, formează o compoziție completă, solemnă, în tempo lent, subliniind tragismul scenei biblice. Fiindcă apostolii sînt grupați cîte 3, atunci, muzica se cîntă în măsura de 3/4, așa cum se cînta cea mai mare parte a muzicii din secolul XV. Dar de ce ar fi ascuns Leonardo această partitură în tablou și ce mesaj transmite melodia, nu s-a explicat încă.
Zodiacul lui Da Vinci
Un post de televiziune german a prezentat o altă teorie năucitoare despre tabloul lui Da Vinci. Autorii susțin că în Cina cea de Taină, sub chipurile apostolilor se ascund cele 12 zodii. Iisus ar fi semnul Balanței, fiindcă stă cu brațele depărtate. Toma, cu degetul în sus, mimează o înțepătură, deci e semnul Scorpionului. Gheorghe e pregătit să apuce prada, fiind zodia Leului. Filip are brațele întoarse spre trup, ca un Rac. Matei e Săgetătorul, dar fără arc. Simon Zilotul e Berbecul fiindcă ține degetele în formă de cerc, simbolul începutului de an zodiacal. Ioan este zodia Fecioarei, Petru este Capricorn fiindcă mîna lui stîngă pare să semene cu botul unei capre, Iuda nu e nicio zodie, Taurul e Tadeu cu degetele ridicate precum coarnele taurului. Andrei simbolizează Peștii după cum ține mîinile astfel încît să sugereze un peștișor cu înnotătoare. Iar zodia Gemeni e reprezentată de Iacob Alfeu, frate cu Iacob. Specialiștii au observat că, dată fiind precizia cu care au fost așezate personajele, aproape matematică, nu e de mirare că apar atîtea interpretări, care mai de care mai aiuristice. Oricît de multe ar fi, sîntem în Săptămîna Patimilor, iar joi ne vom aminti de adevărata Cină cea de Taină. Nu cea din tablourile pictorilor, ci cea din inimile noastre.
Cina de la Rîșnov
Biserica Evanghelică din Rîșnov adăpostește două replici ale Cinei celei de Taină. Una este pictată la 1500, pe peretele din stînga altarului. A fost descoperită acum cîțiva ani, cu ocazia lucrărilor de restaurare. Din păcate, pictura murală este în prezent puternic deteriorată, neputîndu-se descifra detaliile operei contemporane cu Da Vinci. Însă altarul, construit în 1682, este decorat cu o clonă a celebrei lucrări a lui Da Vinci, realizată de pictorul Eduard Mores în 1929. Biserica poartă hramul Sfîntului Matei, este cea mai veche ctitorie a Basarabilor din Transilvania, a fost amintită în documente prima oară la 1394 și are forma unei bazilici romane, fiind fortificată ulterior în stil gotic.
A treia în lume
Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci este estimată la 510 milioane de dolari. Principalul motiv pentru care n-a fost vîndută sau furată pînă acum este acela că nu poate fi mutată. Este a treia din topul celor mai scumpe lucrări artistice din lume, după Capela Sixtină (789 milioane de dolari) și Gioconda (642 milioane dolari).
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
_Dfsfsfd.JPG)
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
