Ziua mărţişoarelor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Ana Pitiş, 01.03.2008

• Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romani
• Tot astăzi, de 1 martie, încep şi zilele babelor

Astăzi este 1 Martie. Ziua în care doamnele şi domnişoarele primesc un mic talisman aducător de noroc, atîrnat de un fir alb-roşu. Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romani. Cuvîntul „mărţişor“ are origini latine şi este numele popular al lunii martie. Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. De altfel, Martie (Marţ) este încărcat de riturile începutului, căci, pînă nu demult, 1 martie marca Anul Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primăverii, al vegetaţiei, ulterior căpătînd valenţe războinice. În legendele noastre, Marte este un moş hîtru şi capricios, care îşi bate joc de celelalte luni şi de oameni, prin schimbări neprevăzute ale vremii.

Un obicei străvechi

Rădăcinile obiceiului de a dărui mărţişoare se pierd în timp, în epocile precreştine. În multe săpături arheologice pe teritoriul României s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rîu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gît. Culoarea roşie, dată de foc, sînge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel, şnurul mărţişorului exprima împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas pînă în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormîntare.

Originea mărţişorului

La originile mărţişorului aşa cum îl ştim noi astăzi a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gît. Exista credinţa conform căreia această amuletă aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul pînă cînd înfloreau copacii, moment în care legau mărţişorul de trunchiul unui copac, iar cu moneda îşi cumpărau brînză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul. După un timp, mărgele frumos colorate au luat locul monedei. În unele părţi ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mîinii, toată luna martie. După care, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnodau de trunchiul unui copac sau îl puneau într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorinţele lor se vor împlini.

Simbolul şnurului

Simbolul şnurului realizat din cele două părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lîna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lîna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauză, partea roşie din mărţişor reprezintă sîngele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternice decît întunericul cu ajutorul lui Iisus Hristos. În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va să vină, iar realizarea lui a devenit o adevărată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne şi domnişoare.

Astăzi încep zilele babelor

Babele vestesc şi ele venirea primăverii. Se spune că, în aceste zile de la început de martie, Baba Dochia, cea care aduce iarna, începe să-şi dea jos cele 9 cojoace, cîte unul în fiecare zi şi, astfel, în fiecare zi, afară se face puţin mai cald, iarna lăsînd loc primăverii să vină. Babele reprezintă o tradiţie pur românească, iar obiceiul cere ca, de pe 1 pînă pe 9 martie, fiecare om să-şi aleagă o zi, sau mai bine zis o babă. Bătrînii spun că, aşa cum va fi vremea în acea zi, aşa este şi firea omului respectiv. Alţii spun că aşa cum este vremea în acea zi aşa va fi şi următorul an pentru omul respectiv. Adică, dacă vremea este frumoasă şi soarele străluceşte, acel om este voios şi bun la suflet sau îi va merge bine tot anul următor, dacă în schimb este întunecat, atunci acela nu este un om bun la suflet şi este cam supărăcios. Tot în tradiţia românească se spune că dacă ninge sau plouă în acea zi, este semn de bogăţie.

Cum ne alegem baba

Tradiţia este atît de veche încît adevăratele ei origini nici nu se mai cunosc. La fel cum se întîmpla şi cu interpretarea zilelor de naştere, pentru care există mai multe variante, la fel se întîmplă şi cu alegerea babelor; o metodă este aceea de a-ţi alege o zi oarecare între 1 şi 9 martie, o altă metodă este de a-ţi alege baba în funcţie de ziua de naştere, dacă ziua se află între 1 şi 9 ale oricărei luni atunci şi baba va fi în ziua respectivă, de exemplu dacă este cineva născut pe 6 august baba lui va fi pe 6 martie; dacă data naşterii este formată din două cifre atunci se procedează astfel: de exemplu cineva este născut pe 17 decembrie, ziua în care îi pică baba se calculează astfel 1 + 7= 8, deci baba este pe 8 martie. Zilele babelor sînt urmate de cele ale moşilor sau uncheşilor, care se sfîrşesc de Alexii, la 17 martie. Graniţa dintre aceste zile este data de 9 martie, Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici. În popor se spune că atunci cînd zilele babelor sînt friguroase, „îs aspre rău babele, da’ doar or fi mai moi uncheşii“. Credinţa generală este că vremea din ziua de 9 martie se va menţine timp de 40 de zile, şi chiar şi în ziua de Paşti.

În Bulgaria, şi băieţii primesc mărţişoare

• Românii nu sînt singurii care dăruiesc, de 1 martie, mărţişoare celor apropiaţi. Bulgarii spun că Mărţişorul este o veche sărbătoare naţională a lor, care datează de mai bine de 1.300 de ani. Tradiţia leagă această sărbătoare de numele hanului Asparuh, întemeietorul statului bulgar. Sora sa, Huba, şi fratele său, Boian, se aflau în prizonierat. Hanul le-a trimis un şoim care avea legat un fir de aţă albă pentru a le da de ştire că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reuşit să fugă însă, în apropiere de malul Dunării, Boian a fost ucis de urmăritori. Atunci, Huba a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sîngele lui Boian pentru a-l înştiinţa pe Asparuh despre moartea fratelui său. La aflarea veştii, de durere, hanul bulgar a poruncit soldaţilor săi să poarte un fir de lînă albă şi unul de lînă roşie pentru a-i feri de necazuri. Conform tradiţiei, acest lucru s-a întîmplat la 1 martie 681. În Bulgaria, mărţişoarele nu sînt oferite numai fetelor, ci şi băieţilor. Ele sînt purtate toată luna martie fie la reverul hainei, fie prinse la încheietura mîinii. Culoarea roşie este simbolul bărbatului, al sănătăţii şi forţei fizice. Albul reprezintă femeia şi este simbolul longevităţii. Tradiţia spune că atunci cînd un copil vede o barză trebuie să ascundă un mărţişor sub o piatră. În schimbul acestuia, barza îi va aduce un cadou pe care îl va lăsa în acelaşi loc. La sfîrşitul lunii martie, adulţii agaţă mărţişoarele de crengile copacilor înmuguriţi, pentru a li se îndeplini dorinţele.

Dochia – „căpetenia“ babelor

• Baba Dochia, cea mai straşnică şi mai aspră dintre babe, stă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou, dintre iarnă şi vară. Ea păstrează urmele începerii anului primăvara. Este bătrînă, la fel ca şi anul, întocmai ca şi Moş Crăciun, fiind urmată în calendar de sfinţi tineri, care marchează un nou ciclu temporal. Astfel, Baba Dochia este urmată de Sîn Toader, care vine „întotdeauna înfocat şi călduros, ca un Făt-Frumos“. În Basarabia şi pe alocuri, i se mai spune şi Baba Marta. „Dacă ziua de Baba Dochia e frumoasă, atunci toată primăvara şi vara vor fi frumoase“. Despre Dochia au fost culese multe legende, dar unele au fost în mod vădit modificate de către romanticii noştri, transformînd-o în fata lui Decebal cea urmărită de Traian, care preferă să se facă stană de piatră, decît să fie ajunsă de acesta. În numeroase legende, Baba Dochia îngheaţă şi este împietrită împreună cu caprele sale, pentru că se încăpăţînează să nu se supună vremii. Ea porneşte prea din timp cu turma la munte, cîntînd. La plecare, îşi ia 9 (sau 12) cojoace, dar pe drum, vremea se încălzeşte şi le aruncă. Însă în vîrful muntelui începe să ningă şi să viscolească, şi baba îngheaţă împreună cu turma ei. Alteori, ea este o soacră rea, care-i cere tinerei nurori imposibilul: să-i aducă fragi la 1 martie, sau să facă din lîna neagră una albă. Cu ajutorul unui moş, fata îşi îndeplineşte miraculos sarcina. Văzînd fragii, Baba Dochia chiar crede că a venit primăvară şi aşa porneşte cu turma la munte, dar Dumnezeu o pedepseşte şi vremea rea o transformă în stană de piatră.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: