Prietenii noştri, francezii

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 06.03.2008

• Istoricul Marinela Pop-Câmpeanu demonstrează de ce românii sînt atît de apropiaţi spiritual de francezi
• Braşoveanca a găsit uimitoare asemănări între sigiliile româneşti şi cele franceze

De-a lungul timpului, întîmplător sau voit, soarta noastră s-a împletit cu cea a poporului francez. În universităţile din Paris s-au şcolit marii artişti, politicieni, oameni de ştiinţă români. Noi am oferit Franţei scriitori de talie internaţională şi o mînă prietenească ori de cîte ori a fost nevoie. Relaţiile dintre cele două ţări sînt vechi şi s-au perpetuat în timp. De ce ne-am împrietenit la cataramă tocmai cu Franţa? De ce nu cu vreo ţară vecină sau cu Italia, urmaşa Imperiul Roman din care ne tragem şi noi? Braşoveanca Marinela Pop-Câmpeanu a găsit mai multe explicaţii de ordin istoric. În sprijinul teoriei sale stau sigiliile din diferite epoci, pe care le-a studiat ani de-a rîndul şi care sînt atît de asemănătoare încît nu mai e niciun dubiu că francezii şi românii au o genă comună, un fond spiritual izvorît din acelaşi punct de origine.

Pasiune la primul sigiliu

Braşoveanca Marinela Pop-Câmpeanu locuieşte de 16 ani la Paris. Este profesor, istoric, sigilograf, conferenţiar şi ghid-interpret în muzeele din capitala Franţei. Practic, este singurul ghid din Franţa care poate prezenta complet Luvrul în numai patru ore, în condiţiile în care se spune că un tur complet ar lua cam patru zile. Specializată în cercetarea şi conservarea patrimoniului mondial, este apreciată la Sorbona, unde a obţinut doctoratul şi titlul de Maestră a Istoriei în sigilografie şi cercetarea arhivelor. Din 1991, este membră activă a Societăţii Franceze de Heraldică şi Sigilografie. De fapt, este cel mai tare sigilograf român şi printre cei mai apreciaţi din Franţa. Totul a început în vremea studenţiei, cînd a refuzat subiectul impus de partid pentru lucrarea de absolvire. Şi-a ales să cerceteze sigiliile familiei Cantacuzino. „Era prin 1980, cu greu ajungeai la dovezi istorice, aşa că am avut acces doar la nişte cópii pe care le-am desenat cu mîna. Atunci s-a declanşat pasiunea pentru sigilii. După primul, vrei să-l vezi şi pe-al doilea, şi tot aşa. În total, am studiat atunci 3.000 de sigilii“, mărturiseşte cercetătoarea.

Cu şase ani înainte de a intra în UE

Fiecărui sigiliu i-a făcut cîte o matriţă, în ghips. Apoi, le-a colorat manual. A început să expună colecţii de sigilii în 1985, dar cele mai consistente expoziţii le-a avut abia după ce a descoperit arhivele franceze. „Primul sertar pe care mi l-au deschis a fost cu sigilii româneşti. Am fost foarte emoţionată“, îşi aminteşte braşoveanca. Adună cam 200 de sigilii, de fapt amprenta negativelor în ceară sau argilă, şi le expune. A făcut pînă acum zeci de astfel de expoziţii pe care le-au văzut mii de oameni, de la simpli curioşi pînă la şefi de state, ambasadori şi miniştri. Cele mai multe au fost pe teritoriul Franţei, României şi Marii Britanii. „Civilizaţia şi cultura română de-a lungul timpului“, prezentată în cadrul serii eurasiatice UNESCO a fost extrem de apreciată. „Istoria Europei prin sigilii şi documente“, prezentată şi la recentul Bal de Paris, „scoate din arhive lucruri pe care nu le vede nimeni. Am reuşit astfel să readuc România în contextul cultural european cu şase ani înainte de primirea oficială în UE“, spune Marinela care consideră colecţia de dovezi istorice „cea mai mare realizare a mea, ca istoric“.

„Civilizaţii asemănătoare pînă la identitate“

„Am arătat cu dovezi ştiinţifice că am fost şi sîntem în acest spaţiu european“, spune istoricul. Mai mult, a demonstrat că între francezi şi români „a existat un schimb spiritual timpuriu“, cu mult înainte chiar de formarea poporului român sau francez. „Nu întîmplător ne înţelegem mai bine cu francezii decît cu italienii. Eu chiar susţin că nu sîntem urmaşii Romei“, crede ea. Bucăţi de ceramică descoperite la Tulcea prezintă uluitoare similitudini de compoziţie şi procedee de prelucrare cu cele din sudul Franţei. „În secolul XII, francezii nu spuneau «beaucoup», ci «multe». Grupurile de litere «ghe» şi «ghi» nu se regăsesc decît în două limbi pe planetă: română şi corsicană. Nu întîmplător celţii au venit în zona cetăţilor dacice, aveau multe în comun cu acest popor“, explică braşoveanca. Nu crede în hazard, e convinsă că aceste curiozităţi demonstrează că „Franţa şi România de azi au fost populate de civilizaţii asemănătoare pînă la identitate“.

Românii au venit din Kosovo?

Susţinătoare înverşunată a adevărului istoric, Marinela a avut ocazia să se confrunte cu istorici care făceau gafe grosolane cînd venea vorba de istoria românilor. „Un coleg francez a scris într-o publicaţie de specialitate că românii au fost latinizaţi de către slavi. Mai mult, am poposit aici în secolul X, venind din Kosovo. E tragic, nu numai că denaturează trecutul românilor, dar unii istorici occidentali chiar nu-l cunosc deloc. I-am dat replica în faţa a 900 de persoane“, povesteşte ea. Dar cele mai zdrobitoare dovezi ale rădăcinilor comune româno-franceze le-a adus tot prin sigilii. „Istoria Europei prin sigilii şi documente“ aşază unele lîngă altele mai multe perechi de sigilii aparent diferite, prin ţara şi epoca de provenineţă, dar extrem de asemănătoare. Din cele peste 21.000 de sigilii cercetate şi copiate, Marilena a ales 190, confecţionate personal, din giluform, un fel de ghips dentar, şi pictate cu mai multe straturi de vopsea pentru a scoate în evidenţă imaginea.

Sigilii la indigo

Asemănări şocante există între sigiliul mic al lui Napoleon I şi cel al Guvernului „Vremelnic“ de la 1848, din Valahia. Pînă şi dimensiunile sînt apropiate, cel francez fiind mai mic cu doar 2 mm în diametru. Vulturul cu aripile desfăcute care tronează în sigiliul de la inelul împăratului Franţei, un sigiliu pe care doar apropiaţii îl ştiau, seamănă izbitor cu cel românesc, dar şi cu cel din sigiliul care apare în 1858, ca însemn al Guvernului Valahiei. În acesta din urmă, mai observăm şi o barcă, arhicunoscut simbol al Parisului întîlnit pe sigilii ale capitalei Franţei, din toate timpurile. Sigiliul lui Mircea cel Bătrîn (1390) este foarte asemănător ca formă şi elemente decorative cu sigiliul lui Carol V, regele Franţei (1376). O altă asemănare se poate constata şi între sigiliul Abaţiei Mon Saint Michel (secolul XVI) şi cel al Consiliului Bisericii din Alba Iulia (1484). Ambele înfăţişează cîte un Sf. Gheorghe omorînd balaurul, creionaţi parcă de aceeaşi mînă.

Expoziţie la Braşov

Cu aceste incursiuni în istoria plină de similitudini şocante, braşoveanca şi-a propus o expoziţie itinerantă. Punctul de plecare va fi oraşul natal, urmînd ca sigiliile să treacă prin fiecare din oraşele înfrăţite cu Braşovul, şi nu numai. „Va fi o expoziţie pentru toate vîrstele şi gradele de instruire, prin intermediul căreia se poate face o călătorie în timp, prin epoci şi ţări. Fiecare oraş îşi va aduce propriile sigilii, plus cele pe care le am, vreo două lăzi. Primarii acestor localităţi, plus cel din Paris, vor fi invitaţi la fiecare inaugurare“, explică istoricul. Expoziţia va avea loc în octombrie. „O să sprijinim această iniţiativă, care aduce un mare beneficiu Braşovului şi României“, promite Cecilia Doiciu, director al Direcţiei de Integrare Europeană în cadrul Primăriei Braşov. Cu alte cuvinte, în octombrie ne vom trezi cu vreo 10 primari din Europa, dar, lucru şi mai preţios, cu sigilii din toate colţurile continentului, aceste mici mesaje istorice care demonstrează unitatea culturală în bătrîna Europă.

Dacii de la Luvru

• În ciuda unui trecut cert influenţat de relaţii bilaterale, istoria noastră este puţin prezentă în muzeele franceze. „În Louvre există doar doi daci din porfir şi marmură care provin din forumul lui Traian. În dreptul lor scrie «Barbar dac, de pe teritoriul actual al României»“, spune Marinela. Totuşi, Franţa a făcut un gest uriaş pentru noi, înfiinţînd un muzeu întreg menit să ridice prestigiul României, „Muzeul Constantin Brâncuşi“.

Sprijin francez

• De-a lungul timpului, Franţa şi România au colaborat, dezvoltînd relaţii de prietenie.
- Generaţia revoluţionarilor români de la 1848 s-a format la Paris, unde a participat la conferinţele şi întrunirile publice, dar mai ales la cursurile de la College de France, devenit o tribună democratică europeană.
- Franţa a sprijinit constant Unirea Principatelor şi dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
- Franţa a susţinut organizarea şi modernizarea statului naţional român.
- Carol de Hohenzollern a fost sprijinit de împăratul Napoleon al III-lea.
- În Primul Război Mondial (1916-1918), Franţa a sprijinit constant efortul militar al ţării noastre.
- De numele Parisului sînt legate realizările epocale în domeniul aeronauticii obţinute de inventatorii români Traian Vuia şi Henri Coandă, pionieri ai aviaţiei mondiale.
- La Revoluţie, primii ziarişti care au transmis din România au fost cei francezi, iar prima ţară care ne-a felicitat pentru cîştigarea libertăţii a fost tot Franţa.
- Începînd cu anul 1990, ne-au vizitat toţi preşedinţii Franţei: François Mitterand (1991), Jacques Chirac (1997) şi Nicholas Sarkozy (2008).

„Cînd e vorba de România şi Franţa, e greu să separi inima de raţiune. Astăzi, cînd politica externă a ţării noastre urmăreşte în mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prietenie unde nu mai este nevoie să vorbeşti spre a te înţelege şi nici să te sfătuieşti pentru o acţiune în comun!“
(Nicolae Titulescu)

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: