Martorul unui veac frămîntat

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

„Nu vãd România de astãzi ca pe o moştenire de la pãrinţii noştri, ci ca pe o ţarã pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri“. Regele Mihai I

Dimensiune font:

Autor: O.S., 23.10.2015

• În cei 88 de ani, de la moartea bunicului său, Regele Ferdinand I, de cînd a fost proclamat Regele României, Mihai I a fost martorul direct al naşterii şi prăbuşirii fascismului şi comunismului
Mihai, ultimul rege al României şi unul dintre ultimii foşti lideri de stat din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial încă în viaţă, împlineşte duminică 94 de ani. Destinul i-a hărăzit să fie martor la marile schimbări politice ale lumii. S-a bucurat de cei mai frumoş ani din istoria interbelică a României, a trăit din plin războiul în care a fost implicată România şi a semnat un document care a dus la sfîrşitul acestui război, dar a fost nevoit să-şi semneze abdicarea şi odată cu asta condamnarea la exil. După aproape jumătate de veac s-a întors în România. Mulţi români sperau că, odată cu regele, se întoarce şi România la demnitatea de odinioară. N-a fost să fie. Majestatea Sa Regele Mihai I al României este un simbol viu al istoriei noastre. „El este unul dintre marile simboluri ale triumfului României asupra unui trecut tulbure“, consideră şi Prinţul Charles al Marii Britanii.

Carol I, regele care a creat România

Familia regală română provine din una dintre cele mai proeminente case domnitoare din istoria Europei: dinastia Hohenzollern, care a jucat un rol extrem de important în Germania evului mediu. Ramura principală a familiei Hohenzollern, singura supravieţuitoare pînă în zilele noastre, ramura Nurenmberg, s-a împărţit în anul 1200 în două linii: linia Franconică şi cea Şvabă. Fondatorul familiei regale române, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost descendent al liniei Şvabilor şi s-a născut în Sigmaringen, sudul Germaniei de azi, în aprilie 1839. Carol a venit în România în 1866, incognito. Această precauţie era necesară, deoarece a trebuit să traverseze Austria, care era în relaţii de tensiune cu Prusia la acea vreme. El a fost proclamat „domnitor“ al României în acelaşi an, iar în 1881 a devenit primul rege al României.

Principele fugar

Ferdinand, unul dintre nepoţii lui Carol, care nu a avut moştenitori direcţi, i-a succes unchiului său la tron. A fost încoronat rege al României Mari în 1922. Regele Ferdinand şi Regina Maria au avut mai mulţi copii, cel mai mare dintre ei, principele Carol, urmînd să moştenească coroana de oţel a României. Carol a fost primul Hohenzollern născut în ţara noastră. Inteligent şi cultivat, Carol avea calităţile unui mare rege, însă viaţa sa dezordonată a zdruncinat dinastia şi a şubrezit democraţia din România. În timpul Primului Război Mondial, părăsindu-şi îndatoririle de militar, Carol a fugit împreună cu Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul Curţii, la Odessa, unde cei doi s-au cununat în 1918. Căsătoria a fost însă anulată de casa regală. În 1921, după o lungă călătorie în jurul lumii, principele Carol a cunoscut-o pe Elena, din familia regală a Greciei. În acelaşi an, Carol şi Elena s-au căsătorit, iar pe 25 octombrie 1921 s-a născut, la Sinaia, în Castelul Foişor, Mihai, viitorul rege.

Salve de tun la naşterea lui Mihai

Naşterea unui nou principe a fost vestită în toată ţara prin salve de tun, iar Ferdinand anunţa oficial venirea pe lume a moştenitorului tronului. „Astăzi, Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar. Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui fiu care a primit numele de Mihai. Sînt încredinţat că întreg poporul român, care atît în clipele de bucurie ca şi în cele de griji a fost întotdeauna sprijinul Tronului şi Dinastiei, va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreună cu mine şi familia mea. Dragostei poporului meu prea iubit încredinţez pe principele nou născut“, decretase Ferdinand în 25 octombrie 1921.

Rege la cinci ani

Copilăria lui Mihai a fost marcată de neînţelegerile apărute între părinţii săi. Nu după mult timp de la naşterea sa, principele Carol a început o aventură cu Elena Lupescu. Această relaţie avea să se dovedească mai mult decît un simplu amor pasager. Carol s-a îndepărtat tot mai mult de soţia lui. După trei ani de la prima întîlnire cu Elena Lupescu, în 1925, Carol fuge cu amanta sa la Paris. De acolo, îl anunţă pe rege că renunţă la titlul de principe moştenitor şi la toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din acesta. Regele Ferdinand a trebuit să-şi modifice prevederile testamentare, şi să-l înlăture pe Carol din familie. În 1926, Mihai ajungea, la numai cinci ani, moştenitorul tronului României, iar tatăl său devenea un „simplu“ cetăţean cu numele de Carol Caraiman. După 13 ani de domnie, Regele Ferdinand se stinge din viaţă, la 62 de ani, răpus de boală. Chiar dacă nu a fost lungă, domnia sa a marcat istoria României. Cînd a preluat coroana, în anul 1914, România avea mai puţin de 150 de mii de km pătraţi şi aproximativ 7,7 milioane de locuitori. La moartea sa suprafaţa României atingea 295 de mii de km pătraţi şi o populaţie de peste 17 milioane de locuitori. Regele Ferdinand a lăsat moştenire o ţară cu un regim de democraţie parlamentară în care votul universal luase locul votului cenzitar practicat în România dinaintea Primului Război Mondial.

Pasionat de maşini

Regele-copil îşi începe şcoala primară la Castelul Peleş, din Sinaia, reşedinţa de vară a familiei regale, avîndu-l ca mentor pe profesorul Nicolae Saxu. Încă de mic copil, Mihai avea să se arate pasionat de automobile şi de mecanică. Prima sa maşină cu motor, primită de la mama sa, cînd avea numai şase ani, se numea „Gîndacul roşu“ şi era propulsată cu ajutorul unor baterii electrice. „Am început să conduc un Rolls Royce, care aparţinuse bunicului meu, Regele Ferdinand. Asta se întîmpla pe un fel de islaz, în apropiere de Bucureşti, uneori şi la Sinaia“, a mărturisit mai tîrziu Mihai.

Credinţă noului rege

La 20 iulie 1927, plecînd de la Sinaia, micul rege Mihai soseşte, împreună cu mama sa, la Bucureşti, fiind întîmpinat de primul ministru Ionel Brătianu. Membrii Regenţei depun jurămîntul în faţa parlamentului, iar în toate garnizoanele din ţară se jură credinţă noului rege. Regenţa era constituită din trei membri: principele Nicolae, unchiul lui Mihai, Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. Prin decesul ultimului, în Consiliul de regenţă a intrat ulterior George Sărăţeanu.

Reîntoarcerea lui Carol

În 1930 însă, tatăl său avea să revină în ţară şi, la numai două zile, pe data de 8 iunie 1930, Carol a fost proclamat rege în faţa camerelor reunite ale parlamentului. La reîntoarcerea lui Carol a contribuit din plin situaţia din ţară, viaţa politică fiind marcată de numeroasele divergenţe existente între partidele politice ale acelor vremuri. Dacă înainte de Primul Război Mondial în România existau două partide puternice, liberalii şi conservatorii, după război, partidul conservator s-a dezintegrat, locul său pe scena politică fiind luat de alte partide. În schimb, partidul liberal, condus cu o mînă de fier de către Ionel Brătianu, a rămas la guvernare, fiind principala grupare politică ce se opunea reîntoarcerii lui Carol pe tron. Însă moartea lui Ionel Brătianu, la scurt timp după aceea a Regelui Ferdinand, în 1927, a diminuat mult din autoritatea guvernului. În acelaşi timp, Regenţa nu avea nici ea autoritate, pentru că Principele Nicolae, fratele lui Carol şi unchiul lui Mihai, care ar fi trebuit să fie stîlpul Regenţei, era total dezinteresat de politică.

Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia

Cînd tatăl său a venit pe tron, Mihai era elev de şcoală primară. După ce a fost practic înlăturat de la tron, a primit titlul de „Mare Voievod de Alba-Iulia“. Întoarcerea lui Carol l-a îndepărat pe Mihai de mama sa. Deşi Carol îi promisese solemn lui Iuliu Maniu, primul ministru, că va întrerupe legătura cu amanta sa, Elena Lupescu, la scurt timp după ce a devenit rege, a readus-o în ţară. Din această cauză, Principesa Elena a fost nevoită să părăsească România, stabilindu-se, în 1932, în Italia. Mihai nu avea voie să o vadă decît de două ori pe an, cîte trei săptămîni, cînd mergea să o viziteze. Principesa Elena s-a întors în ţară abia în 1940, cînd fiul ei redevenea rege.

Clasă specială pentru Mihai

După terminarea şcolii primare la Castelul Peleş, Mihai şi-a continuat studiile într-o clasă special organizată pentru el. Elevii care urmau să fie colegii principelui moştenitor au fost selectaţi dintre cei care avuseseră media 10 la admiterea în liceu, care începea cu clasa a IV-a. Clasa specială a fost alcătuită din copii din toate categoriile sociale, de la fiul unui mecanic de locomotivă pînă la fiul unui mare industriaş, incluzînd şi cîte un reprezentant al principalelor minorităţi din România, un secui şi un sas. Pe lista profesorilor se aflau multe nume sonore, cum ar fi istoricul Nicolae Iorga sau geograful Simion Mehedinţi.

Dictatura lui Carol

În timpul Regelui Carol al II-lea, între 1930 şi 1940, România a fost marcată de avîntul economic ce a urmat crizei mondiale. În 1938 s-a atins cel mai înalt nivel economic din perioada interbelică. Pe de altă parte însă, domnia lui Carol a însemnat instaurarea unui regim de dictatură personală. Carol a decretat desfiinţarea partidelor politice, creînd un partid unic. Nici situaţia externă nu a fost favorabilă României. În august 1939 s-a semnat între Germania hitleristă şi URSS-ul lui Stalin un protocol secret care prevedea împărţirea teritorială a României. Această înţelegere a fost pusă în aplicare un an mai tîrziu cînd URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar Ungaria, sprijinită de către germani, a luat Ardealul de Nord-Vest.

Carol a părăsit România într-un tren special

Trebuind să facă faţă manifestărilor de nemulţumire din ţară, Carol s-a văzut nevoit, în septembrie 1940, să cedeze o bună parte din prerogativele sale generalului Ion Antonescu, pe care l-a numit prim-ministru. În 6 septembrie, la presiunile generalului, Regele Carol semnează actul de renunţare la prerogativele regale, lăsînd pe umerii fiului sau, Mihai, de numai 19 ani, povara domniei. A doua zi, Carol a părăsit România împreună cu Elena Lupescu, cu un tren special cu 12 vagoane. Astfel, a doua domnie a Regelui Mihai, care a durat pînă în 1947, a început în condiţii dramatice. Deşi era formal şeful Armatei şi suveran al României, participarea sa la deciziile politice şi militare ale guvernului a fost mereu împiedicată de Antonescu. Mihai a trăit şi un moment de bucurie prin reîntoarcerea din exil a mamei sale. Mihai şi mama sa au reuşit să schimbe atmosfera de la Curtea regală, reducînd din fastul costisitor impus de Carol al II-lea.

Actul Regelui Mihai I de la 23 august 1944

„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei“. Aşa îşi începea proclamaţia către ţară Regele Mihai I, în seara zilei de 23 august 1944, cînd România întoarce armele împotriva Germaniei naziste. O zi în care mareşalul Ion Antonescu şi ministrul de Externe Mihai Antonescu au fost arestaţi din ordinul regelui. O zi în care Mihai I a numit un nou guvern şi a ordonat încetarea imediată a ostilităţilor cu Naţiunile Unite. Istoricii spun că actul de la 23 august 1944 a scurtat cu şase luni Al Doilea Război Mondial şi a dus la supravieţuirea României. Actul Regelui Mihai I a avut şi alte consecinţe şi a cîntărit greu în decizia Aliaţilor de a retroceda, la sfîrşitul războiului, Transilvania de Nord României. Tînărul rege a sperat că britanicii şi americanii vor susţine România, fără să ştie că una din condiţiile puse de Stalin a fost re-anexarea Basarabiei. Nu a ştiut nici că, din 9 octombrie 1944, a apărut un acord dintre Churchill şi Stalin, prin care România era plasată în sfera de interese a Uniunii Sovietice.

A fost silit să abdice

Abdicarea lui Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil, cîtă vreme tînărul rege era ultimul monarh într-o Europă Centrală şi de Est controlată de sovietici. În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaratii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill“, care se spune că i-ar fi spus „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos“.
Comuniştii lui Petru Groza au sperat că regele nu se mai întoarce şi lucrurile ar fi urmat firesc cursul pe care îl pregătiseră ţării. Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Iar pe 3 ianuarie 1948, Mihai şi regina mamă au fost siliţi să părăsească ţara, urmaţi la o săptămînă, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg. Prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă regele nu abdica. De la abdicarea forţată din 1947 şi pînă în anul 1992, Regele Mihai nu a avut voie să pună piciorul pe teritoriul României. Abia în 1997, după schimbarea regimului politic de la Bucureşti, Convenţia Democrată Română îi oferă regelui un paşaport pe care scrie „cetăţean român“.

Singurul moştenitor al Bizanţului

• Mihai de România este singurul ortodox uns de Biserică dintre cei patru regi ai României. Tatăl său, Carol al II-lea, a fost ortodox, dar niciodată uns de Biserică. Mihai a fost uns la vîrsta de 5 ani, cu ocazia primei domnii, devenind unsul lui Dumnezeu. În Biserica Ortodoxă, Regele Mihai este episcop auxiliar, episcop al treburilor externe, conform unei titulaturi ce se păstrează încă de pe vremea Sinodului IV Calceton din 451 d.C. Este vorba de un titlu moştenit din perioada împăraţilor bizantini, pe care l-au avut doar ţarii Rusiei şi regii Greciei, dar pe care acum nu-l mai are decît Regele Mihai. Este singurul moştenitor în viaţă al Bizanţului. Conform canoanelor, el poate intra în Sfîntul Altar prin Sfintele Uşi Împărăteşti, drept pe care nici preotul nu-l are. La împărtăşanie, preotul dă cuminecătura cu linguriţa. Dar Regele Mihai are dreptul să o ia cu mîna proprie. Din smerenie, nu a uzat niciodată de această prerogativă. Ca episcop auxiliar, Mihai I este automat membru de onoare al Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: