Secretele familiei Maffay

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

2011

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 28.08.2015

• Strămoşii lui Peter Maffay se trag din Germania şi Ţinutul Secuiesc, au pilotat avioane, au condus un cinematograf, au făcut muncă silnică şi au lucrat pentru NASA
Pe 10 august, Peter Maffay a primit titlul de „Cetăţean de Onoare“ al Braşovului. Românii ştiu despre el că este cel mai mare star rock din Germania şi că a plecat din oraşul natal încă din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Însă viaţa lui Maffay înseamnă şi origini, nu doar celebritate şi milioane de euro. Istoria familiei lui a fost descoperită de Edmund Hartsch, un prieten al artistului, care, în cartea „Peter Maffay - Drumul către mine“ (2011), dezvăluie, după trei ani de documentare, amănunte necunoscute pînă acum. Monitorul Expres vă prezintă ceea ce n-aţi ştiut despre Peter Maffay, începînd de la străbunicul ungur, mama nemţoaică şi bunicul rus, pînă la zilele petrecute de micul Peter în atelierul celebrului pictor Friedrich von Bömches şi plecarea spre ţara libertăţii, RFG.

Un neamţ venit pe Dunăre

Linia maternă a familiei Maffay începe cu Servatius Kuhn (1730-1782), venit din Germania, zona Saarbrücken, de undeva din apropierea graniţei cu Franţa. Acest strămoş neamţ a plecat de acasă în urmă cu aproximativ 260 de ani în direcţia Ulm, localitatea în care s-a născut Einstein. Navigînd peste o mie de kilometri pe Dunăre, într-o barcă şubredă de lemn, s-a stabilit în Banat ca să înceapă o viaţă nouă. După şase generaţii, s-a născut în Bod bunica lui Peter, Amalie Anna Kuhn, fiica lui Nicholas Kuhn. La doar 19 ani, în 1926, s-a căsătorit cu dulgherul de 25 de ani Johann Feltes din Prejmer. Pe 27 august 1928 au avut primul şi singurul lor copil, Augustine Amalie Feltes, mama rockerului. În 1942, bunicii au divorţat, după ce Johann a plecat în război în Germania şi nu s-a mai auzit nimic de el. Amalie a fost educatoare în Bod, apoi a lucrat ca ţesătoare în Braşov, la Fabrica de Postav Scherg. Bunica Amalie, fără să ştie, a pus piatra de temelie la cariera rockerului, atunci cînd, la Crăciunul din 1956, i-a dăruit micului Peter o vioară.

Bunicul sovietic

La scurt timp după încheierea războiului, bunica Amalie din Bod l-a întîlnit pe rusul Alexander Kossenko, cu care s-a căsătorit. Peter l-a considerat pe acest rus bunicul lui, aşa cum mama lui i-a fost ca o fiică lui Kossenko. Bunicul Alex s-a integrat perfect în familia din România, unde se vorbea germană, dar şi română şi maghiară. Augustine avea doar 14 ani cînd hitleriştii au ajuns la Braşov. Tinerele de origine germană erau trimise în Germania, în instituţii de învăţămînt naţional-politic. Mama lui Peter a ajuns astfel la Markgröningen, la nord de Stuttgart, unde urma să fie educată spre a deveni o femeie de elită a naţiunii. Băieţii trebuiau să ajungă lideri ai Reich-ului german. Aceste şcoli, cunoscute popular sub numele de Napola, erau controlate de Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German. Augustine a studiat istoria artei şi sculptura, şi după trei ani, în vara anului 1945, s-a întors acasă. În Braşov, începuseră deja deportările. 70.000 germani trebuiau să participe la reconstrucţia Rusiei, în contul pierderilor de război. Familiile saşilor au fost sfîşiate. Dar Augustine a avut mare noroc. Tatăl său vitreg, Alexander Kossenko, i-a salvat viaţa în ultimul minut, scoţînd-o din vagonul în care era îmbarcată pentru deportare.

Doi piloţi de excepţie

Străbunicul pe linie paternă a fost István Makkay, născut în 1864, în satul Szotyor (Coşeni), în inima Ţinutului Secuiesc. La sfîrşitul secolului XIX, s-a căsătorit şi a avut un fiu pe nume Ferdinand Makkay, bunicul lui Peter Maffay. El a avut un fiu, Wilhelm Alexander Makkay, cu unguroaica Margarete Haricska-László. Născut pe 1 iulie 1926 în Braşov, Wilhelm era tatăl lui Peter Maffay. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, bunicul rockerului a luptat împotriva Rusiei şi a fost luat prizonier în Caucaz. În 1920, după căsătoria cu Margarete, pasionat de filme şi jurnale de actualităţi, Ferdinand s-a angajat proiecţionist la cinematograful „Astra“, pe care l-a condus la sfîrşitul anilor 30, transformîndu-l într-un cinema de succes. Familia Makkay s-a descurcat bine în perioada dintre cele două războaie mondiale. Războiul, însă, a dat totul peste cap. În 1942, Ferdinand a devenit corespondent de război voluntar pentru Waffen-SS. Forţele aeriene germane i-au recrutat pe cei doi fii, Wilhelm şi Egon (cu cinci ani mai mare), şi i-au instruit ca piloţi. Egon a zburat la 22 de ani cu un avion de luptă Stuka şi a devenit cel mai tînăr sergent al unui escadron de luptă.

Despărţiţi de război

Pe 9 mai 1945, Wilhelm, tatăl lui Peter, era în Austria, de unde a fost transferat trei săptămîni mai tîrziu la Selb, în Franconia Superioară, landul Bavaria. Bunicul şi unchiul lui Peter au fost capturaţi în 1945 de britanici în Austria. De aici au fost duşi cu trenul, unul într-un centru de detenţie din Carintia, celălalt în Villach, fără posibilitatea de a lua legătura cu familia. După eliberare, Ferdinand a rămas în Austria, despărţit de bunica lui Peter. Deseori, mergea în gările marilor oraşe şi urmărea trenurile cu prizonieri de război. În primăvara anului 1947, în gara din Villach, a avut norocul să îl reîntîlnească pe Egon. Pe Wilhelm avea să-l vadă după ce acesta s-a eliberat în 1945. Tatăl lui Peter plecase către casă pe jos. După ce a trecut prin Cehoslovacia, Austria şi Ungaria, a ajuns în sfîrşit în Braşov, înapoi la mama lui. A găsit un oraş cu străzi distruse, sărăcie, mizerie şi coloane de tineri, unii de numai 15 ani, femei şi bătrîni, trimişi la muncă silnică pentru reconstrucţia Uniunii Sovietice, în cîmpurile petroliere din Siberia sau în minele de cărbune din Urali.

Unchiul inventator

La 19 ani, în februarie 1946, Wilhelm Makkay a cunoscut-o pe Augustine Feltes, o fată de 17 ani din Bod. S-a căsătorit cu ea în luna decembrie a aceluiaşi an. Nemulţumit că părinţii lui s-au separat, în primăvara anului 1947, a luat legătura cu fratele său mai mare, Egon. Acesta era în Australia. Şase ani mai tîrziu, a găsit familia lui Egon în America. Pasionat încă de mic de tehnică, fratele lui lucra ca inginer proiectant la NASA, unde se spune că ar fi conceput pixul care scrie în imponderabilitate. Despre acest unchi aventurier s-au păstrat multe legende în familie. Într-o noapte, a zburat cu un mic avion. Cum nu mai găsea drumul către casă pe întuneric, mama lui i-a făcut semne cu lanterna. Unchiul Egon a ratat pista scurtă, care trecea prin grădină, şi a intrat cu micul aparat zburător în propria lor casă, apoi a suflat praful de pe manta şi a întrebat dacă cina este gata. Bunica lui Peter nu a gustat umorul pilotului.

Hăituiţi doar fiindcă erau germani

După 1945, România a devenit prosovietică şi antigermană. În această atmosferă, a venit pe lume Peter Makkay, în noaptea de 29 spre 30 august 1949. Începînd cu acest eveniment, ca să-şi protejeze familia, Wilhelm a luat decizia să nu mai vorbească în public în germană. Cu puţin timp înainte de naşterea copilului, fusese chemat să lucreze în armata română. Vorbea mai multe limbi şi avea excelente abilităţi tehnice în domeniul aviaţiei, la numai 22 de ani. De altfel, foştii piloţi ai Wermacht-ului au fost trataţi cu respect în armată, probleme au fost doar cu civilii, care cu greu i-au tolerat, indiferent dacă au ajuns în această tabără cu forţa ori s-au oferit voluntari. Lumea credea că oricine era german, era nazist. Presiunea asupra populaţiei germane a devenit în curînd de nesuportat. Fermierii şi meşteşugarii germani şi-au părăsit casele şi au plecat din Transilvania în masă. Chiar şi români au plecat în Germania, trecînd graniţa în Ungaria. Familia Makkay a rămas. Wilhelm a fost repartizat ca şofer al unui ofiţer de rang înalt al Armatei Populare Române, la o unitate de telecomunicaţii. A lucrat doi ani şi jumătate fără nicio zi liberă.

În atelierul lui Bömches

Pentru că Wilhelm a fost dus la muncă silnică de comunişti, Augustine l-a crescut pe Peter aproape singură, descurcîndu-se doar cu salariul de la fabrică. Locuiau la o mică fermă de pe Strada De Mijloc. Augustine a auzit de la nişte prieteni că e liber apartamentul de la ultimul etaj din clădirea de peste drum. Pe Strada Bisericii Române nr. 5 era o casă în care stăteau mai mulţi etnici germani expropriaţi. Aşadar, începînd cu 1951, cînd s-a întors şi Wilhelm, familia Makkay locuia în casă nouă, care însemna o cameră a părinţilor şi una pe post de bucătărie, living şi camera copilului. Fiindcă se pricepea la orice maşinărie, Wilhelm şi-a găsit de lucru la un armurier, unde trebuia să se ocupe de întreţinerea puştilor de vînătoare. Armurierul, singurul din ţară, era nimeni altul decît Bömches, tatăl pictorului Friedrich von Bömches. Pe atunci avea 80 de ani şi a descoperit că are mare nevoie de tatăl lui Peter. Bomches se ocupase de armele familiei regale, dar l-au căutat şi politicienii şi militarii noului regim. Cine voia să meargă la vînătoare prin pădurile din jurul Braşovului cu membrii de partid sau cu oaspeţi de peste hotare, dacă voia să impresioneze, era bine să treacă pe la Bomches ca să-şi cureţe ca lumea puşca, să o ajusteze sau s-o repare.

Pionierul Peter Makkay

Lui Peter i-a plăcut enorm atelierul în care lucra tatăl său, cu mirosul de metal, cu dezordinea şi uneltele ciudate. Dar îi plăcea şi atelierul de pictură de la etaj, în care venea deseori, fiindcă aici întîlnea o lume complet diferită de cea de afară. Într-o zi, celebrul pictor l-a pictat pe micul Peter, în pantaloni scurţi de piele şi cămaşă cu mîneci lungi. Aşa era Peter la vîrsta de 4 ani. A fost un copil liniştit. A mers la grădiniţa germană şi apoi la gimnaziul german. A fost pionier şi comandant de detaşament. Tatăl lui i-a construit o plută de lemn şi jucării şi chiar o pereche de schiuri. Wilhelm n-a mai zburat cu avionul, dar a schiat mult luîndu-l şi pe Peter, încă de la vîrsta de 5 ani. În Braşovul anilor ’50, oamenii nu aveau televizor, se bucurau de viaţa socială. Străzile erau pline de copii, grădinile pline de pomi fructiferi. În aceeaşi casă în care a locuit Makkay, trăia un cuplu de tineri, vecini apropiaţi şi prieteni. În fiecare zi, Peter se uita la Peter Roşca, boxer profesionist, în timp ce ridica greutăţi în curte. Cînd s-a făcut mai mare, Peter a început şi el să se antreneze.

Hoinar prin Braşovul copilăriei

Peter iubea animalele. Cîinele Dudasch era tovarăşul lui de joacă preferat. Peter a fost devastat atunci cînd bietul Dudasch a fost rănit de un mistreţ. La sfîrşit de săptămînă, familia mergea la ţară, la Vulcan sau la Cîmpina, la mătuşa Lilli şi unchiul Aurel. Lilli era verişoara lui Wilhelm, şi, fiindcă nu avea copii, îl iubea enorm pe Peter. Unchiul Aurel era arhitect, iar în timpul plimbărilor îi explica lui Peter cum au fost construite bisericile săseşti şi castelele din Transilvania, fortificaţiile din Braşov sau „zgîrie-norii“ de trei etaje. Duminica, Peter mergea la biserică. Nu ca să se roage, ci ca să „pedaleze“ la orga bisericii. Burduful care trimitea aerul în tuburi trebuia umflat, iar asta le plăcea la nebunie copiilor care se întreceau să calce pedalele. Mergea mult în excursii cu cortul, naviga pe lacuri în canoe. Verile petrecute în natură, în Braşovul adolescenţei, i-au trezit sentimentul libertăţii, un sentiment care l-a însoţit şi în Germania şi pe care-l retrăieşte şi azi.

Teatru şi vioară

Pe cînd avea 6 ani şi era îndrăgostit fără speranţă de bruneta Ursula, Peter Makkay a urcat pentru prima oară pe scenă. A excelat în rolul piticului din basmul Fraţilor Grimm „Cei trei pitici din pădure“. De atunci mama lui şi-a pus în minte ca băiatul să studieze un instrument, ca să-i poată cînta o serenadă. Deja avea vioara primită de la bunică, aşa că mama lui, Augustine, o gospodină excelentă, care ştia să pună murături şi să coacă pîine, l-a trimis să studieze vioara cu doamna Tichy, o bătrînă săsoaică. Avea 7 ani. Peter a încercat şi trompeta şi alte instrumente, dar le-a abandonat. „Copiii trebuie să aibă acces la muzică, pentru că acesta este mediul ideal pentru autodescoperire şi dezvoltare personală“, spunea muzicianul într-un interviu. Tatăl său fusese arestat de Securitate, bătut şi trimis la muncă silnică în Deltă. Dar cînd Maurer a trecut prin Braşov, şi-a făcut curaj şi i-a cerut voie să-şi vadă rudele din Germania. Spre surprinderea tuturor, prim-ministrul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost de acord. Familia Makkay a plecat din România pe cînd Peter avea 13 ani şi vorbea germană destul de puţin.

Înapoi, în Braşov!

Noua lui patrie a fost un vis împlinit pentru Wilhelm, inamic declarat al comunismului. Însă Peter se simţea străin. S-a apucat serios de chitară pe la 17 ani şi peste încă trei ani a scos primul lui hit: „Tu“.
Tot atunci, cel care l-a descoperit i-a schimbat numele în Maffay, mai potrivit cu baladele rock pe care le compunea. Succesele au urmat unul după altul şi braşoveanul a devenit cel mai mare star rock al Germaniei. A vîndut peste 50 de milioane de discuri şi a scos 23 de albume. S-a căsătorit de trei ori şi a divorţat de tot atîtea ori. Cu actuala soţie are un băiat. Peter Maffay mai are şi o vilă în Mallorca, motociclete Harley, iar piesele pe care le va compune pînă în 2022 sînt arvunite unei case de discuri. Milionarul în geacă de piele îşi caută originile. Aşa a ajuns în Braşov acum 7 ani şi şi-a cumpărat o casă ţărănească şi o vacă în Roadeş. În acest sat a înfiinţat un cabinet medical, a renovat case şi biserica, a făcut un atelier de tîmplărie şi o grădiniţă. Toate acestea numai „pentru că am posibilitatea“. Fundaţia „Tabalunga“ pe care o patronează a fondat în Roadeş un cămin pentru copiii traumatizaţi, care îşi revin sub îndrumarea specialiştilor. Este poate cel mai important proiect al lui Peter Maffay. Cu siguranţă, nu ultimul. Acum cîteva zile, braşovenii au botezat cu numele lui Şcoala Gimnazială nr. 12, unde a învăţat elevul Peter, şi i-au conferit titlul de „Cetăţean de Onoare“ al municipiului. Duminică, vedeta va împlini 66 de ani. La mulţi ani, domnule Maffay! La mulţi ani în Braşov! (Sursa foto: Edmund Hartsch - „Peter Maffay - Auf dem Weg zu mir“)

Friedrich von Bömches, baronul penelului


• Baronul Friedrich von Bömches (27 decembrie 1916, Braşov - 2 mai 2010, Wiehl, Germania) a fost pictor, fotograf de război, armurier. În Germania, ţara în care a trăit 30 de ani, era cel mai apreciat portretist. Îi plăcea să-şi spună Pitz, „zugravul“, dar numele lui avea o conotaţie nobilă: Friedrich Ritter von Boor Bömches. A moştenit titlul de baron de la strămoşii săi, care deţineau vaste domenii în Germania. Cînd a devenit cetăţean german, şi-a recîştigat rangul. I-a plăcut să deseneze încă de pe vremea cînd era şcolar. Primele lucrări le-a expus în 1938. Erau două tablouri în ulei cu panorama Braşovului. Prima expoziţie personală a avut-o la vîrsta de 37 de ani, tot în Braşov, cu 36 de lucrări în ulei, tuş şi acuarelă. Tatăl său, armurier, s-a sinucis la 94 de ani fiindcă îi slăbise vederea şi nu mai putea lucra. Prin armurăria lui trecea Ion Gheorghe Maurer să-şi verifice puştile înainte de a porni la vînătoare. Şi Bömches a învăţat să tragă cu armele în acea casă, fiind ucenicul tatălui său vreme de patru ani, în atelierul de pe Strada Lungă nr. 67. Pictorul a fost pe Frontul de Est, surprinzînd în fotografii imagini cutremurătoare din linia întîi. În 1945, a fost deportat pentru cinci ani în Krivoirog, un lagăr de muncă din Rusia. În 1950, a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi mai bine de 20 de ani a făcut parte din conducerea filialei UAP Braşov. Bömches a plecat în Germania, cu microbuzul său, într-o excursie, şi nu s-a mai întors. A lăsat în Braşov 20.000 de picturi şi desene, o colecţie de arme şi trofee de vînătoare fabuloasă, o casă plină de antichităţi, lucruri ale căror soartă, parţial, nici azi nu se cunoaşte. În Germania, a făcut portretele lui Peter Ludwig, Genscher, Heidegger, Beitz, Lore Lorenz, Hermann Oberth, Krupp von Bohlen und Halbach. În 1982 a primit „Crucea de Merit“ a Federaţiei Germane. În 2002, i s-a înmînat medalia „Schwarzenberger Hochzeitstaler“ din aur.

Joburi/Servicii

Imobile

Auto

Moto/Sport

Computere

Tehnice/Casnice

Uz personal

Animale/Bio

Articolul anterior

Misterele oraşului

Rîul de sub Braşov

Articolul urm�tor

Istorii neştiute

Povestea fabricii lui Scherg