Ţara peşterilor fără pereche

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Sursa: www.panoramio.com (Foto: Annelise L. Floroian)

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 07.08.2015

• Grotele din preajma Braşovului sînt printre cele mai frumoase, mai răcoroase şi mai originale din România

În loc de aer condiţionat, ventilatoare, evantaie, ştranduri şi găleţi cu apă, ne putem răcori natural vizitînd o peşteră. Braşovul se poate lăuda cu caverne „campioane“ absolute ale României. Astfel, în Munţii Piatra Craiului avem peştera cu cel mai adînc gol alpin, iar în Făgăraş sînt peşterile cele mai vechi de pe teritoriul ţării şi cele mai multe grote cu gheţari subterani. Una dintre ele e peştera aflată la cea mai mare altitudine din România, alta deţine recordul naţional pentru colecţia de ceramică descoperită cel mai sus în ţara noastră, iar alta este locul cel mai înalt în care există viaţă subterană. Cine vrea să cunoască toate comorile naturale ale Ţării Bîrsei, trebuie să meargă şi în profunzime, în adîncurile pămîntului, acolo unde natura a săpat acum milioane de ani monumente spectaculoase, care te fac să îngheţi de uimire.

Cel mai mare hău din Europa

Avenul de sub Colţii Grindului se află în masivul Piatra Craiului. Gura de intrare a peşterii este situată la o altitudine de aproximativ 2.000 m, în apropierea Hornului Mic. Grota are cea mai mare denivelare din România şi din Europa (-540 m) şi este a opta din lume, fiind inclusă în cadastrul mondial al celor mai profunde goluri alpine. Parcurgerea peşterii e recomandată numai celor antrenaţi. Descoperirea avenului i-a fascinat pe mulţi alpinişti şi speologi aflaţi în căutarea unei intrări spre adîncurile muntelui, unde o legendă spune că s-ar afla un lac. Gura de intrare a fost descoperită în 1985. După şase ani de explorare, la puţul nr. 5 (Niagara) s-au găsit fisuri largi care suflau aer puternic, anunţînd goluri subterane imense. Aventurieri aflaţi în căutare de comori au deblocat fundul peşterii, înaintînd în subteran şi mărind astfel avenul. Unii dintre ei şi-au pierdut viaţa. Abia după anul 2000, speologii au ajuns la minus 540 metri faţă de intrare. Dar acesta nu este capătul avenului, cine ştie cît poate fi de adînc? Peştera este o prăpastie circulară, formată dintr-o înşiruire de 12 puţuri verticale, legate cu pasaje de galerii. În perioadele ploioase, apele de suprafaţă se drenează violent, ridicîndu-se la 7 km în jurul avenului. În adîncuri, temperatura constantă a avenului e de minus 6 grade C.

Peştera de Gheaţă: 0 grade C

Nu degeaba se numeşte Peştera de Gheaţă, e un adevărat frigider, temperaturile rămîn constante tot timpul anului, zero grade sau chiar mai puţin. Se află în Masivul Piatra Mare, sub culmea Gîtul Chivei, în baza unui abrupt de cîteva zeci de metri. Intrarea e o crăpătură între două stînci care parcă stau să cadă şi printre care abia se poate strecura un om. Peştera propriu-zisă e o încăpere lungă şi îngustă, rece ca gheaţa, care coboară. Veţi vedea în miezul verii pete de gheaţă, chiar zăpadă. Peştera verticală s-a dezvoltat pe o fisură în blocul de calcar. Are circa 50 metri lungime, dar se îngustează atît de tare încît nu poate fi parcursă de oricine. Stîncile neregulate sînt şi un loc preferat de alpinişti. Nu e bine să zăboviţi prea mult în această peşteră, trecerea de la aer cald la aer foarte rece nu este o idee sănătoasă. Cel mai bun loc de a vă trage sufletul e în zona intrării, unde nu e chiar gerul din inima muntelui. Mai există un inconvenient, bateriile se vor descărca rapid la temperaturi scăzute şi riscaţi să rămîneţi pe întuneric. Fenomenul peşterilor cu gheaţă care rezistă în lunile caniculare are o explicaţie simplă: nu există altă ventilaţie decît intrarea îngustă, aerul circulă greu prin culoar, astfel că aerul din tunel se păstrează rece tot timpul anului.

Salba de caverne din Făgăraş

În Valea Coţilor din Munţii Făgăraş există o peşteră în care s-a găsit ceramică din secolul XV, acesta fiind depozitul de vestigii aflat la cea mai mare altitudine din România (1.600 m). Cu toate că peştera ar trebui să prezinte un interes deosebit, alte cercetări nu s-au făcut pentru simplul motiv că artefactele nu pot fi comparate cu ceva găsit la altitudini similare. În peşteră sînt 7 grade C la intrare şi 4,5 grade în Sala Bolovanilor, unde s-au aciuat lilieci. În Făgăraş, găsim peşteri valoroase pentru speologie, dar şi cele mai răcoroase pentru cine se aventurează la mari înălţimi, mai cu seamă că în acest masiv sînt şi cele mai multe peşteri cu gheţari subterani din România. Sînt şi cele mai vechi cavităţi din România, datînd de la începuturile erei terţiare, cu 30-40 milioane de ani mai vîrstnice decît se dovedise pînă acum. Descoperită în 1989, la o altitudine de 2.435 m, Peştera M3-R2 din Muşeţeica este peştera în calcar situată la cea mai mare înălţime din România. Grota are o lungime de 86 m şi o denivelare de circa 20 m. Micile vieţuitoare observate la -19,8 m trăiesc cu 1.000 m mai sus decît cele descoperite la noi pînă acum, ceea ce înseamnă record naţional de viaţă subterană. Peştera de sub Negoiu e cavitatea cu gheaţă situată la cea mai mare înălţime din ţară (2.240 m). Peştera 2 de pe Muntele Ciortea este cunoscută drept cea mai ramificată. Peştera 1 de la Piscu Negru (1.195 altitudine), aflată într-o mină, are un bogat curs subteran şi cascade de pînă la 8 metri înălţime. Peştera Caprelor Negre e lungă de 38 m şi e locul preferat de adăpost al acestor animale ocrotite de lege.

Peştera cu muzică

Peştera Valea Cetăţii este situată la 3,5 kilometri de Rîşnov, pe versantul vestic al Masivului Postăvarul. Se poate ajunge aici cu bicicleta, pe jos sau cu maşina. Intrarea principală, descoperită în 1949, cînd accesul era posibil doar pe burtă, se află la altitudinea de 790 m. Caverna este lungă de aproape un kilometru şi are o vîrstă considerabilă. S-a format în jurasic, adică acum 150 milioane de ani. Aici au fost găsite fosile de Ursus spelaeus. Face parte din aria naturală protejată Peştera Valea Cetăţii. Împreună cu stîncile şi lapiezurile din Poiana Dracului, arborii seculari, flora, pierderile de apă din ponorul Fundăţica, peştera are valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică deosebită. O dată intraţi, veţi vedea mai multe galerii mici, tuneluri şi sala mare, cam cît o jumătate de teren de fotbal, în care e şi un lac cu un metru în diametru şi adîncime de 30 de centimetri. Pentru că vizitatorii sînt din ce în ce mai mulţi, începînd cu 2010, accesul la peşteră a fost amenajat cu balustrade, scări, trotuare, iar interiorul este iluminat rece cu un sistem german, unic în România, care nu încălzeşte aerul, conservînd microclimatul la 8-9 grade Celsius, indiferent de anotimp. Turul peşterii durează 20 de minute. Ce are deosebit Peştera Valea Cetăţii? Dantelăriile carstice, tavanul plin de stalactite şi acustica specială. De doi ani de cînd peştera a fost amenajată şi introdusă în circuitul turistic, oaza de răcoare naturală găzduieşte în fiecare weekend concerte de muzică clasică, în interpretarea muzicienilor de la Filarmonica Braşov. Peştera Valea Cetăţii a fost declarată zonă naturală protejată de interes naţional şi monument al naturii.

Peşteri cu lapte şi aur

O altă peşteră din Postăvarul este Avenul Groapa cu Aur, la care se poate ajunge din Poiana Braşov, prin Prăpastia Lupului. Are 31 de metri lungime şi se află la o altitudine de 1.100 metri. Avenul se află pe rîul Groapa de Aur sau Rîul Valea Seacă, un afluent al rîului Valea Poienii. La Peştera de Lapte se ajunge pornind de la intrarea în Poiana Braşov, pe un drum betonat marcat cu triunghi albastru şi cruce roşie. Situată la 1.350 de metri înălţime, are pereţii acoperiţi cu minerale albe (calcit), de consistenţă moale, de unde şi comparaţia cu picăturile de lapte. Acestea se numesc MontMilch (lapte de munte). Accesul în peşteră se face uşor, printr-o intrare ornată cu stalactite. Caverna are doar o încăpere, de 175 m lungime, între 14 şi 20 m lăţime şi între 3 şi 6 m înălţime. Temperaturile nu depăşesc 9 grade Celsius. Peştera de Ocru din Masivul Postăvarul, Muntele Stejerişul Mare se mai numeşte şi Peştera din Colţii Corbului Mare. E situată la 780 m altitudine şi are o lungime de 70 m. E o peşteră din care s-a exploatat ocrul, o argilă de culoare galbenă.

Peştera junilor braşoveni

Poate cea mai cunoscută peşteră din Postăvarul este cea de la Pietrele lui Solomon, folosită ca refugiu în timpul invaziei turcilor. Peştera a fost săpată de Valea cu Apă, pîrîul cu spectaculoase abrupturi calcaroase şi care a format cheiul La Chietre. Peştera Rîşnoavei se află în masivul Postăvarul, la o oră de mers pe jos din Rîşnov. Are o lungime de 392 de metri şi două intrări. O parte a traseului trebuie străbătută tîrîş, în altă porţiune, se coboară pe cablu. După ploi abundente, peştera se umple de apă. Este indicat să intraţi în Peştera Rîşnoavei numai dacă nu suferiţi de claustrofobie şi numai însoţiţi de un ghid cu experienţă. Dar aventura merită, peisajul subteran este inedit, cu săli mari împodobite cu concreţiuni, stalagmite, stalactite, candelabre. Peştera nu este amenajată şi nu este iluminată, păstrîndu-şi atmosfera naturală veche de milioane de ani.

Orăşelul liliecilor

Peştera Liliecilor din satul Peştera, comuna Moieciu, se află la o altitudine de 950 m. Inclusă în Parcul Naţional „Piatra Craiului“ şi declarată zonă naturală protejată de interes naţional şi monument al naturii, grota are o suprafaţă de un hectar şi jumătate şi s-a format prin eroziune, apele pîrîurilor săpînd în calcar galerii care funcţionează ca o capcană pentru aerul cald. A fost descoperită în 1957, cînd a fost botezată Peştera Mare sau Peştera Bădichii. Are o lungime totală de 370 m, din care 109 m de galerie, cu o denivelare de 10 m. Accesul în peşteră se face printr-un culoar îngust. După cîţiva paşi, tavanul îşi schimbă culoarea. Camera principală are o lungime de 162 m şi este decorată cu formaţiuni calcaroase denumite şi „lacrimile pămîntului“. Prin incintă curge un pîrîiaş de mîl. Peştera nu este electrificată, dar o lanternă este suficientă să vă lumineze calea şi să nu călcaţi în excrementele de lilieci. Aici îşi au habitatul sute de colonii de lilieci. Trebuie să păstraţi liniştea. Mamiferelor zburătoare le place acest loc subteran pentru temperatura constantă tot timpul anului, de circa 10 grade C. Peştera nu a fost electrificată şi nici nu este deschisă publicului, cu toate că dacă vreţi să intraţi, nu vă opreşte nimeni. Liliecii, unii dintre ei aparţinînd unor specii unice în lume, nu trebuie deranjaţi. În această peşteră au fost descoperite vîrfuri de silex, lamele şi răzuitoare din paleolitic.

Scoici, uriaşi, stafii şi zîne

În Munţii Perşani există aşa-numita Peşteră a Scoicilor, cu formaţiuni spectaculoase formate din fosilele scoicilor şi a altor vieţuitoare din marea care cîndva acopera Ţara Bîrsei. Peştera are circa un kilometru de galerii. Mai puţin faimoasă, dar la fel de frumoasă ca grotele cele mai căutate din România, Peştera Comăna se află pe rîul cu acelaşi nume din Munţii Perşani, pe raza satului Comăna de Sus. Grota are o valoare ştiinţifică deosebită: stalagmite de mari dimensiuni, scurgeri parietale masive, bazine cu cristale sub formă de brăduţi, helictite (formaţiuni spiralate), excentrite, stilolite translucide cu dimensiuni de pînă la 1,5 m, cristalicite, cristale de aragonit, draperii, planşee suspendate, bazine cu coloane de calcit. Peştera cuprinde un sistem de galerii dispus pe trei nivele, acoperind circa 2.500 mp. Denumirile sînt fascinante: Galeria Zînelor, Emilia, Sala Bradului (conţine o stalagmită albă, înaltă de 4,5 m şi cristale în formă de brăduţi), Sala Catedralei, Sala Stafiei, Sala Uriaşilor, Galeria Comorilor (stiloite de 1,5 metri, translucide, sau mănunchiuri de helictite contorsionate sau sub forma unor baghete, ace de aragonit). Descoperită în 1981, Peştera Comăna, cunoscută de localnici şi sub denumirea de Peştera din Valea Mănăstirii, este o rezervaţie naturală de tip speologic, declarată arie protejată. Prezintă interes speologic, dar şi faunistic datorită prezenţei unei comunităţi de liliac cu urechi de şoarece (Myotis myotis), specie cavernicolă (protejată prin lege).

Adăpostul urşilor şi al Haiducului Fulga

Peştera Bîrlogul Ursului din Munţii Perşani este o arie protejată de interes naţional, pe teritoriul administrativ al comunei Apaţa. Mai e cunoscută şi sub numele de „Peştera din faţa Scocinei“, Tolvajos sau Peştera Hoţului de la Apaţa (după numele Pîrîului Hoţului). Interiorul este decorat cu draperii, baldachine şi concreţiuni ciudate, una avînd formă de cap de urs. Grota se află la o altitudine de 726 m, e străbătură de un pîrîu, iar galeriile orizontale pe două nivele formează o reţea labirintică de 400 m lungime. Pentru a ajunge la intrare, se urcă aproximativ 700 m pe un drum forestier lejer. Pentru specialişti, această peşteră, ca şi Rezervaţia Paleontologică de la Ormeniş, sînt adevărate laboratoare naturale pentru studierea faunei fosile din perioada Cretacicului superior. Mai există o Peşteră a Urşilor, în Carpaţii Meridionali. Are o lungime de 367 m, o galerie de 130 mp, numeroase coloane şi schelete de urşi preistorici. Peştera Dîmbovicioara este situată în partea de sud-est a Munţilor Piatra Craiului, la o altitudine de 861 m. Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, poate fi lesne străbătută, avînd plafonul mai înalt decât statura omului. Temperatura oscilează în jurul valorilor de 10-12 grade C. Pe aproape e şi Peştera lui Fulga, un haiduc care a trăit în apropierea Castelului Bran. Legenda spune că Fulga ataca şi prăda pe cei bogaţi, dar nu-i omora. Toată prada o dăruia fetelor frumoase, dar sărace, ca zestre pentru a se putea mărita. Fulga era foarte prietenos cu localnicii, totuşi aceştia l-au trădat, divulgînd locul în care se ascundea. Haiducul a fost trimis la închisoare, dar ascunzişul lui a rămas să-i poarte numele.

Peşterile terifiante din Piatra Craiului

Masivul Pietrei Craiului ascunde aproape 600 de peşteri, calcarul care le formează fiind mai propice apariţiei peşterilor decît rocile dure ale Făgăraşului. Nu sînt atît de lungi ca alte peşteri din ţară, dar sînt printre cele mai spectaculoase şi au denumiri pe măsură: Peştera Stînca Dracului, Peştera Dracului, Peştera Dracilor, Peştera Umbrelor, Peştera Vîrcolacului de Piatră, Peştera Întîlnirii cu Ursoaica, Peştera Ursoaicei, Peştera Haosului, Peştera Uitată de Lume, Peştera Singuratică, Peştera Misterioasă, Peştera Trudei, Peştera Urcuşului Greu, Peştera cu Prăbuşiri, Peştera cu Tavanul Prăbuşit, Peştera cu Stînca Care Pendulează. Tot aici e şi Peştera din Colţii Chiliilor (Zărneşti), folosită de-a lungul vremii ca ascunziş în timpul atacurilor turceşti din anul 1421, dar şi ca loc de rugăciune. Galeria are o lungime de circa 20 de metri. Se spune că peştera are o putere neobişnuită asupra apelor, altfel că aceia care veneau la peşteră se rugau să se oprească inundaţiile ori ca să înceteze perioada de secetă. Cei care săpau fîntîni se rugau aici să găsească apă. Astăzi, în peşteră găsim un mic locaş ortodox cu hramul Sfintei Paraschieva, unde se ţin slujbe religioase la marile sărbători. Peştera este deschisă tot timpul anului.

Recorduri subterane

• Din numărul total de rezervaţii şi monumente ale naturii din România, o optime este reprezentată de peşteri. România este una dintre ţările cu cele mai multe (peste 12.000) şi mai diverse peşteri din lume. În Europa, sîntem pe locul doi. Avem 76 de peşteri mai lungi de 2 km şi 86 mai adînci de 100 m. Cea mai lungă peşteră din România este Peştera Vîntului, din Munţii Pădurea Craiului (47 km), cea mai lungă din lume fiind Ridge Caves (102 km) din SUA. În România, Avenul de sub Colţii Grindului are cea mai mare denivelare negativă (540 m), iar Peştera Şura Mare (Munţii Şureanu), cea mai mare denivelare pozitivă (405m). Clocoticiul din Munţii Vîlcan are cea mai lungă verticală subterană: 121 de metri. Cea mai mare cascadă subterană românească e cea din Peştera Găvanului (Podişul Someşan): 52 m. Cea mai mare peşteră de sare are peste 3 km lungime, pe locul doi în lume, se numeşte Peştera Şase Iezi şi se găseşte în Munţii Buzăului. Peştera lui Adam, din Munţii Cernei, este o cavitate termală, cu apă şi aer cald, temperatura acestora atingînd 45 de grade. Stalactitele se mişcă la orice adiere de aer. Gheţarul de la Scărişoara are un volum de 50.000 metri cubi. Peştera de la Rîpa Roşie (lîngă Sebeş) este una dintre cele mai mari peşteri de pămînt din lume: 25 m lungime.

Pe vremea cînd aici trăiau oameni

• Peştera este o cavitate, o scobitură naturală subterană, formată prin dizolvarea unor roci solubile în apele de infiltraţie. Acest tunel neregulat este împodobit cu formaţiuni spectaculoase. Peşterile sînt astăzi curiozităţi turistice şi ştiinţifice, dar cîndva făceau parte din viaţa oamenilor ca adăpost, loc de cult, de manifestare artistică, de refugiu, de meditaţie. În Peştera Muierilor din România au fost descoperite fosile ale oamenilor de Neanderthal vechi de 390.000 de ani. O urmă de picior pietrificată veche de 62.000 de ani a fost găsită în Peştera Gheţarul de la Vîrtop. În 2002, într-o peşteră din Munţii Aninei, a fost descoperită o mandibulă veche de circa 40.000 de ani, un craniu aproape complet cu 14.000 de ani mai tînăr. În Peştera Cuciulat au fost descoperite picturi reprezentînd un căluţ, o panteră şi o siluetă umană. În prezent, peste 30 de milioane de chinezi locuiesc în peşteri. În peşteri trăiesc specii de plante independente de fotosinteză (alge, ciuperci) şi animale (viermi, miriapode, pseudoscorpioni, păianjeni şi crustacee inferioare). Biologul Emil Racoviţă (1868-1947) este cel care a pus bazele speologiei în România.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: