Ion Pena, scriitorul interzis

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Marin Scarlat, 31.07.2015

• Pe 29 iulie s-au împlinit 71 de ani de la dispariţia unui scriitor cu un destin crud: după moartea sa prematură, opera i-a fost „întemniţată“ de regimul comunist

Ion Pena a scris şi s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de către ciracii cenzurii în „fondul special interzişi - (S)“, între 1945 şi 1989. Viaţa lui s-a desfăşurat sub zodia tragicului, ca să nu spun a blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un destin frînt la doar 33 de ani, şi a fost al cincilea copil, din cei şapte, pe care părinţii l-au îngropat. Trebuind să-şi onoreze funcţia de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături.
Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat şi în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sicheviţa şi în Domneşti, judeţul Muscel, actualmente Argeş. În puţinul timp rămas, Ion Pena a scris, totuşi, cîteva sute de poezii şi epigrame. Oricum, „Non multa sed multum“, spunea domnul Peter Sragher. Ca şi cum parcă părinţii nu ar fi suferit destul, prietenia sa cu
Gheorghe Şuţa, liderul Partidului Naţional Ţărănesc din Domneşti, unchiul Elisabetei Rizea din Nucşoara, participantă activă la „Rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş - Haiducii Muscelului“, şi apartenenţa sa ţărănistă aveau să-i condamne familia la prigoana miliţiei şi securităţii, pînă prin anii ’70.

Ion Pena a fost un vizionar

Ion Pena n-a fost căsătorit, hotărîse s-o facă după război, dar n-a mai apucat. N-a avut nici copii. Totul se pierdea, aşa că am decis să mă implic în scoaterea sa la lumină. În demersul meu am bătut la multe uşi literare şi publicistice care nu s-au deschis. Este un arc în timp, el poate exista din nou prin dumneavoastră, citindu-l. În studiul său despre Ion Pena, cunoscutul publicist şi istoric literar Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor, consemnează că „surprinzător, prin 1943 - 1944, acesta pare că evolua spre un nou fel de poezie, îi întrezărim - incredibil, cumva - pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu“. Este important de spus că Pena a scris şi proză. Astfel, astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică „Moneda fantazienilor“, scrisă în Banat între 1937- 1938, în care merge cu anticipaţia pînă în 1 ianuarie 2000. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea şi cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipaţie. Prozatorul şi publicistul Constantin Stan (1951 - 2011) scrie despre faptul că „Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe George Orwell“, autorul faimosului roman „Ferma animalelor“, scris în 1945. Iar profesorul, ziaristul şi prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001, în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena: „«Moneda fantazienilor» ar trebui pusă în circulaţie şi aşezată într-o exactă comparaţie cu proza urmuziană, într-o corectă înţelegere a vizionarismului sud-est european şi, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian“. Acum, în 2015, citind şi cumpănind, putem afirma că scriitorul Ion Pena a fost un vizionar.

Primul volum, la o sută de ani de la naşterea sa

În prezent, după documentările făcute, este o certitudine că Ion Pena a publicat în marile publicaţii bucureşene „Universul literar“, „Păcală“, „Prepoem“, „Vremea“, „Epigrama“, în revista buzoiană „Zarathustra“, redactată de Ion Caraion şi Alexandru Lungu, cît şi în cele teleormănene „Oltul“, „Drum“, „SO4H2“, „Graiul tineretului ţăranist“.... În „Universul literar“, suplimentul celui mai popular şi influent ziar din perioada interbelică, „Universul“, Ion Pena era catalogat „Un poet plin, de un talent robust, original şi format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi“. „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezîndu-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere“, „Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia, în miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena“. În 2011, la 100 de ani de la naşterea sa, a apărut cartea „Scrieri“ de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum şi proză. Consider că scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din poeziile care-i defineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu tîrnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grîne şi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi rămîne singur, vagabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise.

Din epigramele lui Pena

Pe mormîntul unui senator
Cetăţeni păşiţi uşor
Fiindc’ aici un senator
Îşi continuă ’mpacat
Somnul lui de la Senat ...

Pe mormîntul lui Păstorel

Zace-aici ca un martir
Păstorel în grea durere,
Fiindcă, vai, în cimitir
Nu există pic de bere.

Măgarului

Purtaşi în spate pe Isus
Dar nu ştiuşi, sărman naiv,
Să speculezi acest motiv
Şi să ajungi ... bogat şi sus.

Globului pămîntesc

Absurd. Eu cheltui şi o mie
Pe zi – cu bine or cu boli
Iar tu trăeşti de-o veşnicie
O! Teră, numai cu... doi poli.

Pe mormîntul autorului

Ca scriitor făcu în viaţă
Cîteva zeci de epigrame;
Ca perceptor el fu mai harnic:
Făcut-a mii şi mii de... drame.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: