Îndrăgitul joc cu pietre a fost conceput în România, de către Ephraim Hertzano
Iată cum au ajuns avioanele de la Brașov să contribuie la confecționarea primului rummy din istorie
Acum mai bine 75 de ani, singurul loc din lume unde se juca rummy era sufrageria unui român. Aceasta pentru că, la vremea aceea, jocul era încă necunoscut în restul lumii. Ideea unei alternative la cărțile de joc i-a venit unui comerciant evreu pe nume Ephraim Hertzano, care a făcut niște piese din lemn cu numere și culori diferite. Mai apoi, ca să fie mai ușor de manevrat și mai ieftine, a confecționat piesele din plastic reciclat de la avioanele produse la Brașov. După ce a emigrat în Israel, inventatorul a vîndut cîteva jocuri, însă abia după ce a ajuns în America, jocul a cunoscut faima mondială de care se bucură și azi. Iată povestea jocului cu pietre, care, de 40 de ani încoace, e unul dintre cele mai populare jocuri de familie din lume.
În loc de cărți de joc
La sfîrșitul anilor 30, Ephraim Hertzano, un negustor de periuțe de dinți, se tot gîndea cum ar putea înlocui cărțile tradiționale de joc cu piese din alt material. În acea perioadă, jocurile de cărți nu erau admise pe teritoriul României. Legea pentru Interzicerea jocurilor de noroc din 6 aprilie 1936 îi pedepsea pe cartofori, cu excepția celor care jucau în cazinourile din Mamaia și Sinaia. În aceste condiții, oamenii simpli au rămas fără distracția preferată cu care își omorau timpul. Așa că, negustorul s-a gîndit să conceapă niște cărți de joc altfel, nu din carton, ci din lemn, cu care să se poată juca orice joc de cărți. Dar piesele de lemn se prelucrau greoi, iar materia primă era destul de scumpă. Așa că Hertzano s-a gîndit la plastic, un material mai ușor și mai elegant pentru un joc de societate. Dar și plasticul era scump la acea vreme. Mai mult, era și foarte greu de găsit. Abia în 1936 se inventase plexiglasul, încă nu era răspîndit la scară largă, însă Hertzano știa unde să-l găsească fără să-l coste nimic.
La Brașov, i s-a aprins beculețul
Ephraim Hertzano (foto) călătorea mult prin România, după material plastic din care confecționa periuțe de dinți, perii și alte produse utile în cosmetică, pe care apoi le comercializa. Într-una dintre aceste deplasări, a dat peste soluția perfectă la problema care îl frămînta. Vizitînd Fabrica de Avioane I.A.R. de la Brașov, a văzut că pentru cabinele piloților se folosea mult plexiglas, Perspex, cum era denumit atunci. I-a venit ideea să confecționeze cărți de joc din acest material. Bineînțeles, plexiglasul era bun și pentru periuțe de dinți, dar și pentru jocul lui. Așa că a cerut un sac cu bucăți de Perspex rămas de la aeronavele militare românești casate. Întors acasă, într-o singură zi, a făcut cărțile. Practic, atunci s-a născut și jocul de rummy. Și-a invitat prietenii în acea seară la un joc de cărți perfect legal. Oamenii au privit invitația cu scepticism, dar, în final, au recunoscut că au petrecut o seară foarte frumoasă împreună cu Ephraim și Hana, soția lui, jucînd cărți fără să le pese de poliție. Atractivul joc a devenit o tradiție, astfel că în casa lui Hertzano a avut loc și primul concurs de rummy din istorie.
Vînzări la bucată
Vestea s-a dus printre vecini și jocul cu cărți de plexiglas a început să fie tot mai popular. Proprietarii de magazine erau asaltați cu cereri. Hertzano a continuat să-și perfecționeze jocul, în cele din urmă a dezvoltat o versiune nouă, cea pe care o știm și astăzi și care se numește rummy sau rummykub, cum e denumirea internațională. După ce s-a încheiat Al Doilea Război Mondial, familia Hertzano a emigrat în Israel. Nu aveau de unde să știe că invenția va fi atît de iubită în această țară. Ephraim a petrecut zile în șir în micul său atelier, asamblînd cu migală fiecare joc. Făcea cîteva seturi pe săptămînă. Trebuia să taie piesele mici din plastic, să le picteze manual, să sculpteze cutia de lemn și tablele de joc. Apoi le distribuia către micii comercianți. Îl ajutau și copiii lui care ofereau jocul din casă în casă. Nu a vîndut prea multe, oamenii nu aveau bani. Anii 50 erau anii în care statul nou-născut trăia o epocă a migrației masive, a lagărelor de tranzit, a cupoanelor pentru alimente. Românul a vîndut într-un an doar cîteva zeci de jocuri la negustorii din Tel Aviv. Dar Hertzano nu s-a descurajat. În fiecare sîmbătă, își invita prietenii la o seară de rummy.
O invenție devenită distracție națională
Tradiția din casa lui Hertzano a ajuns și la urechile soțiilor de comercianți care, interesate de un joc amuzant, s-au autoinvitat la familia Hertzano. La plecare, negustorii luau cu ei și cîteva cutii de joc, ca să le vîndă. În scurt timp, Hertzano a trebuit să-și extindă atelierul, fiindcă trebuia să facă tot mai multe jocuri. Acest atelier a ajuns astăzi una dintre cele mai mari fabrici de jocuri din lume. Anii 70 au fost plini de zbucium și haos în Israelul zguduit de atentate teroriste. Însă bucuria oamenilor pentru jocul de rummy a crescut. Ajutat de copiii săi, Mariana și Micha, Ephraim vindea mii de jocuri pe an, un succes uimitor, avînd în vedere problemele politice și economice ale țării. Îmi amintesc cum băgam șase jocuri în geantă și plecam să conving clienții să cumpere. Le spuneam doar să încerce jocul și apoi, dacă devin dependenți de el, să plătească. Dacă nu, să-mi înapoieze jocul. Curînd cele șase jocuri fabricate pe săptămînă au devenit 60, apoi 600, și așa mai departe, o adevărată industrie, povestește Micha, fiul inventatorului. Rummy a devenit o distracție națională. Dar popularitatea jocului a trecut dincolo de granițe, după ce turiștii s-au întors acasă cu jocuri făcute cadou. Așa a ajuns Hertzano și exportator.
I-a înnebunit pe americani
Se spune că, aflată în Israel, soția comicului american Don Rickles a cumpărat un joc. Familia Rickles a devenit obsedată de joc, iar artistul a povestit în celebra lui emisiune televizată de la miezul nopții că viața lor de cuplu s-a schimbat: nu mai mîncau, nu mai dormeau, toată ziua jucau jocul adus din Israel. Restul e istorie. Hertzano a fost asaltat de comenzi, pînă cînd linia telefonică s-a blocat. Rețelele en-gros, precum și magazine de prestigiu, dar și pasionații de jocuri au cumpărat mii de jocuri. Hertzano a întocmit liste de așteptare, pe care erau înscriși și 100.000 de clienți. Rummikub a devenit cel mai bine vîndut joc din Statele Unite ale Americii în 1977 și a fost introdus în Germania în același an, intrînd astfel și în Europa natală a jocului, la mai bine de la 40 de ani de la prima versiune. Familia Hertzano a inventat zeci de noi modele de joc, a îmbunătățit ambalajul, dar, în principiu, rummy cel mai căutat este cel clasic. Românii cunosc foarte bine acest joc. În zilele noastre, aproape că nu mai e casă în care să nu existe un joc de rummy rămas de pe vremea lui Ceaușescu, iar dacă nu mai e, sigur e jucat în varianta electronică.
Un rummy la șase secunde
Deși Ephraim Hertzano a murit în 1987, compania pe care a fondat-o în 1978, Lemada Light Industries Ltd, continuă să producă îndrăgitul joc. Astăzi, în orășelul Arad din deșertul Negev, sutele de angajați ai urmașilor lui Hertzano produc neîncetat jocuri Rummikub, în trei schimburi de lucru pe zi. La fiecare șase secunde, este gata o cutie de joc completă. La fabrica întinsă pe 6.000 mp, se folosește cea mai avansată tehnologie de fabricație și prelucrare a materialelor plastice, nimeni nu mai cioplește piesele din plexiglas reciclat la Brașov. Mai mult de patru milioane de jocuri sînt produse anual, 50 de milioane de bucăți sînt răspîndite în întreaga lume. Puse cap la cap, toate piesele de pe glob ar înconjura Pămîntul de două ori și jumătate. La nivel mondial, Rummikub este al treilea joc de familie cel mai vîndut, după Monopoly și Scrabble, dar este primul la categoria jocuri cu piese. Este jucat în 48 de țări, cu instrucțiuni tipărite în 26 de limbi. Pe placul tuturor, tineri și bătrîni, bogați și sărmani, jocul este pe locul întîi la exportul de jocuri al Israelului. A fost declarat Jocul Anului în SUA, Germania, Olanda, Spania, Polonia și chiar și în Coreea de Sud. Jocul le-a captivat și pe vedete, cei mai înrăiți jucători fiind Elisabeth Taylor și Telly Savalas. În prezent, se fabrică în 13 variante. Cea mai recentă, Rummikub XXL, conține piese de două ori mai mari decît cele obișnuite, iar Rummikub Start este dedicată preșcolarilor, ca joc educațional. Noile jocuri Rummikub poartă nostalgia celor originale, născute în bucătăria lui Hertzano din România, și vorbesc despre viziune, perseverență, pasiune și un pic de geniu.
Regulile jocului clasic
Setul de rummy conține 106 piese cu numere de la 1 la 13 plus 2 Jockeri, 4 table de joc și o hîrtie cu instrucțiuni. Toate piesele trebuie aranjate pe tablă în așa fel încît să se obțină serii și suite. O serie este o formație de piese cu aceeași valoare, dar de culori diferite. O suită conține piese cu valori consecutive, dar de aceeași culoare. Ambele tipuri de formații trebuie să conțină cel puțin 3 piese. O serie poate fi formată din maximum 4 piese, în timp ce suitele pot fi formate din maximum 14 piese. Se deschide cu minimum 45 de puncte, obținute din însumarea valorilor pieselor. Se pot face alipiri la piesele celorlalți jucători. În jocul clasic, cîștigă jucătorul care a depus toate piesele pe masă. Există mai multe jocuri care se pot juca cu setul de rummy: canastă, Gin Rummy, Mahjong.
Campionate și campioni
La fiecare trei ani, începînd cu 1991, se organizează campionate internaționale Rummikub. Anul acesta, competiția va avea loc la Berlin. Premiul cel mare este de 7.000 de euro. În cadrul campionatelor internaționale, nu se joacă pe etalate, se închide pe tablă, cu punctaj în funcție de combinațiile realizate. Primul campion mondial Rummikub, în 1991, a fost un japonez. În 1994, a cîștigat o gospodină din Egipt. Campionii sînt oameni din cele mai diverse categorii. Românii nu au obținut cupa niciodată, iar România, țara în care s-a născut acest joc, n-a găzduit niciodată un campionat mondial.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
