Grădinile uitate ale Braşovului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 24.07.2015

• În Braşov, cele mai frumoase spaţii verzi din secolele trecute au fost amenajate pe lîngă castele
• Astăzi, fostele grădini nobiliare sînt în paragină, doar parcul de la Castelul Bran mai aminteşte de minunatele grădini de odinioară

Braşovul este un templu de verdeaţă. Oriunde ai ridica privirea, oraşul e înconjurat de înălţimi împădurite, iar spaţiul urban e şi el presărat cu parcuri, părculeţe şi petice de verdeaţă. Oraşele medievale, însă, au dezvoltat nu doar spaţii verzi publice, ci şi grădini private, amenajate în curţile castelelor, conacelor şi a imobilelor oamenilor de vază. Adevărate opere peisagistice de lux, aceste grădini rezidenţiale erau pline de arbori şi arbuşti ornamentali, flori, fîntîni arteziene şi sculpturi artistice. Grădinile Braşovului istoric nu rivalizau cu cele de la Versailles, dar întregeau farmecul şi personalitatea cetăţii. Nu s-au mai păstrat decît cîteva, la Bran, Budila, Hoghiz, Braşov şi Sîmbăta de Jos. Deşi sînt clasate drept monumente istorice, grădinile de altădată au ajuns ruine, aşa cum ruine au ajuns şi majoritatea castelelor pe care le înconjurau. Nimeni nu se mai plimbă pe alei înverzite, nimeni nu mai zăboveşte pe băncuţă savurînd liniştea, răcoarea şi freamătul naturii. Iată ce au fost şi ce au ajuns frumoasele grădini braşovene.

De la grădini rezidenţiale, la Parcul Rudolf

Grădinile istorice braşovene au ajuns amintiri. Fostele amenajări peisagistice au avut de suferit în ultimele decenii, după distrugeri intenţionate, ignoranţă, indiferenţă sau lipsa mijloacelor de a le întreţine. Apărută în 1918, „Carta Grădinilor Istorice“ stabileşte regulile conservării grădinilor istorice, definite drept „compoziţii arhitecturale şi horticole de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei“. Conform documentului, aceste grădini „trebuie să fie considerate drept monumente“. În Braşov, au acest statut doar cîteva grădini istorice, şi toate sînt în curtea unor castele care au aparţinut încă de la început unor importante familii nobiliare. Dar în afară de Castelul Bran, celelalte sînt în paragină. Fie că au fost ocupate de diverse instituţii, fie că au ajuns în mîinile unor proprietari dezinteresaţi sau lipsiţi de fonduri, grădinile istorice nu au nimic din faima de odinioară. Astăzi, ne mulţumim doar cu cîţiva metri pătraţi de gazon între blocuri, dar în secolele trecute, nobilii aveau aleile lor de promenadă, în cadrul unor grădini amenajate pe sute de hectare de către peisagişti veniţi din Vestul Europei. Specii rare de arbori şi flori populau aceste imperii verzi vizitate de păsări cîntătoare. Pînă în secolul XIX, grădinile rezidenţiale erau mîndria verde a cetăţii. În 1857, odată cu demolarea Porţii de pe Strada Porţii, oraşul a început să se extindă. Printre precizările planului de dezvoltare din 1912 se număra şi proiectarea parcului Rudolf, urmărind o continuitate a spaţiului verde, deschis către Livada Poştei.

Grădina Casei de Tir

În perioada stăpînirii austro-ungare s-a pus accent pe petrecerea timpului liber în aer curat, astfel încît, după modelul Ringului vienez, s-a amenajat, Promenada de Jos, de-a lungul Bulevardului Rudolf, ce sublinia, prin noile construcţii pe care le găzduia, caracterul puternic burghez al oraşului aflat în proces de modernizare. Au apărut şi promenadele „Tîmpa“ şi „Warthe“. Iar mai tîrziu, s-au creat spaţii verzi pe lîngă fabrici, pentru a lupta împotriva poluării, pe lîngă blocuri, ca spaţii de joacă şi odihnă, dar şi la marginea oraşelor, cu scopul de a atenua zgomotul şi poluarea. Aceste grădini urbane moderne nu au nimic în comun cu măreţia grădinilor istorice. Grădinile istorice ale judeţului Braşov însoţesc castelele din Bran, Budila, Hoghiz, Sîmbăta de Jos. Dar a existat o grădină deosebită chiar în Braşov. Era amenajată pe proprietatea aşa-numitului Castelul Lövölde sau Casa Asociaţiei de Tir (Schützenhaus). Castelul a fost construit în perioada 1864-1866 de către arhitectul Paul Bartesch. Cu mult timp înainte (1520), în acel loc, existase o livadă a ţintaşilor, unde braşovenii făceau exerciţii de tragere la ţintă. Mai tîrziu, aici veneau domnii să-şi încerce îndemînarea sau să joace popice. Casa de Tir a fost distrusă de un incendiu în anul 1916. Astăzi pe locul ei este o clădire nouă, care găzduieşte Liceul Silvic. În Braşov, mai avem un palat ale cărui grădini sînt considerate istorice. Palatul Barbu Ştirbey a fost construit în anul 1922. După naţionalizare s-a transformat în „Palatul Pionierilor“. În 2005 a fost retrocedat, apoi vîndut unui om de afaceri din Braşov care a restaurat întreaga proprietate. Palatul nu este deschis publicului, aşa că nici accesul la grădini nu e permis. Clădirea se află în mijlocul unui parc dendrologic cu numeroase plante rare.

Grădinile grofilor din Budila

Comuna Budila se poate lăuda cu patru castele, dar şi cu tot atîtea foste grădini istorice. Castelele Mikeş (sec. XVIII), Nemeş (sec. XVIII) şi Beldy Pal (1751) au fost cîndva domenii bogate, cu recepţii, jocuri de cărţi, serate muzicale, servitori, herghelii, crame cu vinuri nobile, picturi valoroase. Din grădina de şase hectare, cu clădiri, copaci şi iaz cu insulă, s-a ales praful. Prin anii ’50, grofii din Budila au plecat. În trei dintre castele s-a instalat o şcoală de corecţie pentru fete. În 1964, lagărul a fost desfiinţat, dar castelele au găzduit pe rînd o şcoală profesională de mecanici agricoli şi electricieni, cu internat, Liceul Agroindustrial Budila şi fermă a ONT Carpaţi. Prin grădina de lux au alergat peste 1.000 de porci. Astăzi, pe zona verde pasc vitele sătenilor care se adapă din ceea ce a mai rămas din iazul cu peşti. A fost asanat, după ce, ajuns în ultimul hal de degradare, începuse să inunde subsolurile caselor din vecinătate. Prin castanii altădată văruiţi s-au aciuat ciori. Asfaltul aleilor e spart şi plin de bălării. Castelele şi gărdinile sînt nişte ruine sinistre. Al patrulea castel din Budila a avut mai mult noroc, adăpostind încă de dinainte de 1989 sediul Primăriei Budila. Din lipsă de fonduri, edilii au reuşit să cîrpească doar pe ici pe colo stricăciunile. Construit în 1731 de groful Beldy Ladislau, din cărămidă, castelul e declarat monument istoric, împreună cu parcul dendrologic de trei hectare. În realitate, speciile rare de copaci nu mai există. Tot în complexul arhitectonic al fostului castel intră şi capela catolică veche de 200 de ani. Urmaşii lui Beldy Ladislau au locuit la castel pînă prin anii ’40. Apoi au vîndut proprietatea amiralului inginer Barbu Pantazi, care a pierdut-o la naţionalizare. Apoi, aici au funcţionat o tabără de pionieri şi şcolari, un centru de zi pentru copii, şcoala generală şi poşta.

Grădini baroc la Sîmbăta de Jos

Castelul Brukenthal (1770) de la Sîmbăta de Jos nu e celebrul muzeu şi palat din Sibiu, dar cîndva a fost un domeniu simbol tot al casei de Brukenthal, pe care, în afară de clădirea impozantă, exista şi un parc dendrologic în care fuseseră amenajate grădini în stil baroc. Ajuns în ultimul hal de degradare, castelul construit de contele Jozef von Brukenthal, fratele lui Samuil von Brukenthal, a avut pajişti întinse pentru herghelia de lipiţani a familiei. Palatul Brukenthal de la Avrig este un adevărat Eden, mai mult ca sigur că şi reşedinţa din Sîmbătă de Jos a avut grădini frumoase, aşa cum îi plăceau împărătesei Maria Tereza, despre care se zvonea că ar fi fost îndrăgostită de contele transilvănean. În sala mare se găsea o pictură în frescă reprezentînd scene de vînătoare cu peisaje muntoase din zona Făgăraşului. Dar pictura a fost acoperită în perioada cît a fost sediu al Gospodăriei Agricole de Producţie. Domeniul mai conţine şi o fabrică de coniac şi două mori. Clădirea ar putea fi curînd restaurată. În prezent, herghelia şi un mic muzeu sînt deschise publicului. În apropiere, la Sîmbăta de Sus mai e un castel dotat cîndva cu un mic parc. Castelul Brîncovenesc a fost construit de nepoţii lui Constantin Brîncoveanu. De-a lungul timpului a mai fost casă de vacanţă pentru demnitari, şcoală cu internat, tabără de vară, dar şi depozit de mere. Înainte de restaurare (2010), era la pămînt.

Vegetaţie luxuriantă la Hoghiz

Primul parc din judeţ a fost amenajat la Făgăraş în secolul XVI, pe proprietatea cetăţii. Documentele vorbesc despre un grădinar pe nume Haji Péter, care-l slujea pe principele Mihai Apafi şi care îngrijea grădina de la Făgăraş. Livada este separată de parcul propriu-zis. Grădina avea alei plantate cu tei, iar rondurile de flori erau în special trandafiri. Prin parc treceau şi ape curgătoare mai mici, cu malurile plantate cu plante ornamentale, uneori şi plante medicinale. Într-o astfel de grădină găseai şi băncuţe de piatră, fîntîni, foişoare. Grădinile erau fala locatarilor castelului, iar cine îndrăznea să vandalizeze sau să fure de pe aceste proprietăţi, era aspru pedepsit, conform legilor stabilite de Dieta din 1552. Castelul Haller din Hoghiz datează din 1553, cînd a fost construit pe ruinele unei foste mănăstiri. În castel a locuit principele Bethlen Gábor. Din 2011, castelul funcţionează ca pensiune-restaurant-cramă. Castelul este aşezat într-un parc pitoresc, cu vegetaţie luxuriantă, dominată de stejari seculari, rămăşite ale grădinii istorice de odinioară. Tot în Hoghiz, Castelul Guthman-Valenta, monument renascentist de la 1553, a avut cîndva grădini deosebite, astăzi domeniul a fost cumpărat şi este în curs de renovare. Şi al treilea castel al Hoghizului e înconjurat de grădini. Castelul Kalnoky, construit în stil neorenascentist în secolul XVI, este monument istoric şi arhitectonic, iar parcul de stejari care îl înconjoară este considerat grădină istorică. Domeniul este privat.

Grădina în stil englezesc de la Bran

Singura grădină istorică întreţinută şi care poate fi vizitată, ba chiar şi închiriată este cea de la Castelul Bran (1664). Proprietate a moştenitorilor Principesei Ileana încă din 2009, castelul a avut dintotdeauna una dintre cele mai frumoase grădini private din România. Reginei Maria i-au plăcut florile, aşa că a amenajat o grădină ca un paradis, cu un lac cu păstrăvi şi lebede aduse din Delta Dunării. Grădina avea fagi, brazi şi pomi fructiferi încărcaţi de roade, mici sere moderne prevăzute cu sisteme de încălzire. În iulie 1922, regina a amenajat aici o grădină de trandafiri după planurile arhitectului Karel Liman, construită de firma Klof & Co. din Codlea. Tot de la Codlea erau aduse răsadurile de flori (trandafiri, dalii, crizanteme), dar s-a apelat şi la comenzi în străinătate pentru unele specii rare. Grădinarul şef al castelului era Petre Conrad (care primea un salariu lunar de 3.691 lei), iar şef al Parcului regal Bran a fost, pînă în 1938, Constantin Pamula. Tot în parcul castelului, regina călărea. Grădina de la Bran, concepută în stil englezesc, cu alei curbe, terase largi în formă de amfiteatru, bănci de piatră, arcade înecate de verdeaţă, fîntîni şi pavilioane decorate cu vase şi statuete. Grădinile de astăzi ale Braşovului nu au nici pe departe măreţia celor nobiliare, aparţin vremurilor moderne. Însă au acelaşi rol, sînt locul în care evadăm dintre betoane, pentru o gură de aer curat şi rece. Cele istorice însă au ceva în plus: vorbesc despre istoria verde a culturii noastre.

Grădini celebre

- Grădina Majorelle, Marrakech, Maroc. Proprietarul grădinii este celebrul designer de modă Yves Saint Laurent. Grădina se distinge prin nuanţe de albastru. A fost amenajată în anii ’20.
- Grădinile de la Palatul Versailles (foto), Franţa. Au fost amenajate de Ludovic al XIV-lea. În 1979, grădinile şi palatul au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
- Grădina Kenrokuen, Ishikawa, Japonia. E foarte vizitată atunci cînd înfloresc cireşii.
- Desert Botanical Gardens, Phoenix, Arizona. Conţine doar floră de deşert.
- Grădinile cu cascadă La Paz, Alajuela, Costa Rica. Aici se află păduri tropicale, cascade impresionante şi mai bine de 100 de specii de animale indigene.
- Sítio Roberto Burle Marx, Rio de Janeiro, Brazilia. Adăposteşte peste 3.500 de specii de plante.
- Grădinile Botanice Regale, Melbourne, Australia. Se întind pe aproape 38 de hectare. Constau în parcuri pentru copii, observatoare şi locuri de patrimoniu.
- Grădinile Mirabell, Salzburg, Austria. Sînt pline de sculpturi, fîntîni şi decoraţiuni florale, o colecţie impresionantă de pitici, statui cu tematică mitologică datînd din 1730.
- Grădinile suspendate ale Semiramidei. Considerate una dintre cele 7 minuni ale Antichităţii, aceste grădini persane erau denumite Eden. Au fost construite de Nabucodonosor al II-lea, pe patru terase succesive, reuşind să impresioneze prin tehnologia de vîrf existentă acum aproape trei milenii.

Cultura verde a popoarelor

- Egiptenii amenajau grădini cu bazin în care creşteau lotuşi, înconjuraţi de vegetaţie şi de construcţii decorative cu coloane.
- Chinezii încercau să imite natura creînd grădini sălbatice. Apa era un element primordial. Munţii erau sugeraţi de roci.
- Grădinile greceşti erau pentru plimbare. Erau decorate cu grote, statui celebre.
- Grădinile islamice nu aveau statui, acestea fiind interzise de religie.
- Englezii au fost primii care au amenajat grădini cu gazon, cu leagăne din lemn şi foişoare acoperite de iederă şi viţă-de-vie.
- În România, izvoare istorice demonstrează că strămoşii noştri cultivau în grădini bujori, lăcrămioare, narcise, roiniţă, cimbru, liliac, mesteacăn şi stejar. În interiorul cetăţilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar, dar şi estetic. Grădinile cu caracter decorativ au apărut în jurul mănăstirilor, pe lîngă locuinţele boierilor, nobililor sau a meşteşugarilor înstăriţi. Se pare că prima grădină a apărut în 1567, la Alba Iulia. Era amenajată cu numeroase terase.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: