Cele mai faimoase familii brasovene

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 12.06.2015

• Monitorul Expres vă prezintă familiile care au influenţat vreme de secole viaţa culturală, economică, ştiinţifică şi socială a Braşovului

De-a lungul timpului, personalităţile Braşovului, scriitori, istorici, preoţi, ingineri, industriaşi, s-au ridicat din familii la fel de faimoase. Semn că aşchia nu sare departe de trunchi, mulţi dintre marii braşoveni au moştenit geniul şi puterea de a schimba lumea de la părinţi sau bunici. La rîndul lor, au transmis aceste trăsături mai departe, urmaşilor, astfel că numele familiei a stat în istoria oraşului cu sutele de ani. Mureşianu, Densuşianu, Bogdan, Puşcariu, Baiulescu, Ciurcu, Schiel, Nicolau sînt doar cîteva exemple de nume care şi-au cîştigat faima în Braşov prin mai multe generaţii, care uneori s-au şi înrudit între ele. Monitorul Expres vă prezintă cele mai renumite şi influente familii din Braşov.

Familia din Şchei care l-a primit pe Iorga

Familia Bogdan din Şchei a fost cunoscută în secolul XX nu doar în Braşov, ci în tot spaţiul românesc. Casa cu serate literare a acestor intelectuali rafinaţi a atras atenţia lui Nicolae Iorga, aflat în Braşov în anul 1900. Deşi, iniţial, a curtat-o pe Maria, s-a căsătorit cu cealaltă fiică a cărturarului Ion Bogdan, Catinca (1878-1941), cu studii pedagogice la Budapesta şi Bucureşti. Familia Bogdan însemna şi savantul Ioan Bogdan, rector al Universităţii Bucureşti, specialist în filologia slavo-romană. Soţia lui se numea Maria Colţescu. Silvia, nepoata acesteia, a devenit soţia istoricului Vasile Pârvan. Istoricul Gheorghe Bogdan-Duică a fost profesor la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucureşti. În anii 1898-1900 se afla în foarte strînse relaţii cu Titu Maiorescu şi se bucura de un bun renume pentru pertinentele studii de critică literară, fapt ce-i va aduce numirea, în 1919, ca membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Cluj. Ştefan Bogdan a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, iar Alexandru Bogdan, doctor în filosofie, profesor la Braşov. Alţi unchi şi mătuşi ale Catincăi: Iordan-farmacist, Elena - doctor în drept, Vasile - contabil, Maria - inspector şcolar, Ştefan - profesor la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, Aurel - general de armată. Catinca şi Nicolae Iorga au avut şapte copii, printre care: Mircea (1902-1966) - profesor universitar, deputat de Rîmnicu Sărat, căsătorit cu Ecaterina, una dintre descendentele directe ale lui Barbu Ştirbei, Valentin (1912-1977) - arhitect, pictor, conferenţiar universitar, Alina (1916-1979) - pictoriţă la Buenos Aires, Magdalena (1905-2003) - pictoriţă la Milano, Ştefan (1906-1975) - medic şi poet, Liliana (1910-1976) - istoric, pictoriţă, căsătorită cu istoricul Dionisie Pippidi. Fiul lor, Andrei Pippidi, este unicul urmaş în viaţă al familiei Iorga.

Puşcariu, nume de cărturari şi medici

Din familia Puşcariu, cel mai sonor nume este cel al lui Sextil Puşcariu (1877-1948), cărturarul care ne-a lăsat o valoroasă monografie a Braşovului de la începutul secolului XX, „Braşovul de altădată“. A iniţiat şi a coordonat „Dicţionarul limbii române“, a fondat şi a condus revista „Dacoromania“, a întemeiat Muzeul Limbii Române din Cluj, primul institut românesc de lingvistică. A fost membru în delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, primul rector român al Universităţii din Cluj şi membru al Academiei Române. Sextil a fost fiul avocatului Iosif Puşcariu, care a editat revista umoristică „Cocoşul roşu“, preot şi judecător în ţinutul Făgăraşului şi la Braşov, şi al Eufrosinei Ciurcu (o altă familie braşoveană vestită). Unchiul său era Ioan Puşcariu (1824-1911), istoric şi scriitor român, membru titular al Academiei Române. Un alt unchi, membru de onoare al Academiei, a fost şi Ilarion Puşcariu (1842-1922), pedagog, istoric, arhiereu. Neamul Puşcariu, de origine macedo-română, a fost numeros şi la fel de numeroase au fost contribuţiile acestora la viaţa culturală, politică şi ştiinţifică. Medicul bacteriolog Emil Ion Cavaler de Puşcariu (1859-1928) a creat Institutul Antirabic din Iaşi, unde a aplicat metoda de vaccinare Babeş-Puşcariu, apreciată ca una dintre cele mai bune la timpul ei. Soţia cavalerului, medicul oftalmolog Elena Puşcariu, a fost prima femeie doctor în medicină din România şi prima femeie profesor de oftalmologie din lume. Sora mai mare a lui Sextil, Lucia Puşcariu, s-a căsătorit cu economistul Valeriu Petru Bologa, director al Băncii Albina din Braşov, iar fiul ei, medicul Valeriu Lucian Bologa, a fost un reputat savant. Aceasta este doar o mică parte din impresionantul arbore genealogic al familiei Puşcariu, arbore pe ramurile căruia stau numai nume valoroase.

Bran Pop de Lemeny, înrudiţi cu Densuşianu

Familia Pop de Lemeny et Kozla s-a întemeiat încă din secolul XVII, însă mai cunoscut este Ioan Bran Pop de Lemeny (1811-1899), primul avocat român din Brasov, secretar al Marii Adunări de la Blaj, prefect al Legiunii din Ţara Bîrsei şi Făgăraş. S-a căsătorit cu Maria Oprea Circa, sora soţiei istoricului Ioan Cavaler de Puşcariu. Membrii acestei familii au avut activităţi remarcabile în politică, administraţie, învăţămînt, sport. Ioan Bran Pop de Lemeny s-a născut la Zărneşti, ca fiu de notar şi nepot de preot. A avut 10 copii, 7 băieţi şi 3 fete. Maria, soţia lui Ioan Bran, a fondat în decembrie 1850 la Braşov Reuniunea Femeilor Române. Maria Victoria (Mitzi), nepoata lui Ioan şi fiica avocatului Nicolae, şi-a luat doctoratul în filosofie la Viena şi a fost o renumită patinatoare, campioană naţională în 1925, 1928, 1929 şi 1931, iar în 1936 a reprezentat România, pentru prima dată, la Jocurile Olimpice. Şi fiica lor, Romica, a fost patinatoare şi campioană naţională. O verişoară a lui Ioan, Elena, a fost mama făgărăşeanului Ovid Densuşianu (1873-1938), fiul poetului şi criticului literar Aron Densuşianu. Medicul Elena Densuşianu-Puşcariu a fost prima femeie profesor universitar din România. Ovid a fost filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet, membru al Academiei Române, la fel ca tatăl său. A fost nepotul istoricului român Nicolae Densuşianu (1846-1911), autorul cunoscutei lucrări „Dacia preistorică“. S-a căsătorit cu scriitoarea Elena Bacaloglu-Densuşianu.

Neamul Mureşianu, cărturarii Braşovului

O altă familie numeroasă, o adevărată dinastie culturală a Braşovului, este cea a Mureşenilor (originari din Maramureş). Cel mai cunoscut este Andrei Mureşianu (1816-1863). Poet al Revoluţiei de la 1848, a compus poezia „Un răsunet“ şi a ales melodia „Din sînul maicii mele“, luînd astfel naştere „Deşteaptă-te române“, imnul Revoluţiei de la 1848 şi actualul imn de stat al României. Eminescu îl numea „Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet!“. Unchiul său a fost Iacob Mureşianu (1812-1887), publicist, poet şi om politic, membru de onoare al Academiei Române. Fiul lui a fost Aurel Mureşianu (1847-1909), doctor în drept, conducător al „Gazetei Transilvaniei“, primul ziarist profesionist din Transilvania. Iacob Mureşianu (1857-1917), nepotul lui, a fost compozitor renumit, al cărui fiu, Iuliu Mureşianu (1900-1956), a fost de asemenea compozitor, dar şi dirijor, pedagog şi violonist. Istoricul şi publicistul Aurel A. Mureşianu (1889-1950) a fost nepotul lui Iacob. Soţia lui, Elena Mureşianu (1862-1924), a fost pictoriţă şi militantă pentru drepturile românilor din Transilvania. Raian Mureşianu (1864-1901) a fost fiul lui Iacob Mureşianu, bariton la Opera din Viena şi un foarte talentat sculptor. Imposibil de cuprins în cîteva rînduri, numeroasele personalităţi din neamul Mureşenilor sînt omagiate la Muzeul Casa Mureşenilor, o adevărată cronică a istoriei Braşovului cultural din secolele XIX şi XX.

Copony şi Scherg, afaceri în familie

Familia Copony se întinde pe mai bine de cinci secole. Primul a fost ungurul Gregorius, stabilit la Cristian, în 1533. Căsătorit cu o săsoaică, neamul s-a ramificat, dînd multe personalităţi. Wilhelm Copony (1868-1939) din Rîşnov a fost deputat braşovean în Parlamentul de la Budapesta, apoi senator de Timişoara în Parlamentul României. Tot Wilhelm Copony se numeşte şi nepotul lui din Prejmer, cercetător chimist, specialist în fertilizarea cartofului. Mama acestuia a fost Ema von Szigmond, unguroaică din Teliu, iar tatăl, Copony Peter, a făcut studii economice la Viena şi a devenit proprietar de mori şi centrale electrice, vestit fabricant de parchet. La 11 noiembrie 1881, Ciprian Porumbescu a stat în gazdă la familia Copony. Fabrica de hîrtie de la Zărneşti a fost cumpărată în 1864 de Martin Copony, strămoşul lui Willi din Braşov. Soţia lui Wilhelm a fost fiica industriaşului Wilhelm Scherg (1855-1930). Socrul lui Willi se trage dintr-o veche familie săsească care a condus afacerile în domeniul postavurilor şi al textilelor timp de aproape două secole. La 1823, Michael Scherg (1798-1873) şi Katharina (1824-1897) au fondat prima fabrică din Braşov, fabrica de tricotaje şi postav Wilhelm Scherg & Comp. În cîţiva ani a ajuns cea mai modernă întreprindere de textile din estul Europei. Nepoata lui Scherg a fost inginerul horticultor Maria Iuliana Scherg.

Ciurcu şi Dima - librari, inventatori şi muzicieni

Familia Dimeştilor s-a întemeiat la începutul secolului XIX, dintr-un negustor buzoian şi o şcheiancă. Aceştia au avut patru copii: Luca, Nicolae, Ion şi Maria. Nicolae s-a căsătorit cu Zoe Voinescu şi au adus pe lume patru băieţi: Pantelimon (Pandeli), Manase, Nicolae (Nicolache) şi Gheorghe (George, Ghiţă), viitorul compozitor. Gheorghe Dima a fost profesor de muzică la Şcolile Centrale Române, preluînd conducerea Reuniunii Române de Gimnastică şi cîntări, precursoarea Filarmonicii de azi. S-a căsătorit cu Maria Bologa (Maricuţa), fiica cunoscutului om politic ardelean Iacob Bologa şi o remarcabilă voce de contraalto. Mama muzicianului era descendentă din importanta familie braşoveană a Ciurculeştilor. Soacra lui Dima, Eufrosina Ciurcu, era înrudită cu familia Sevastiei Nicolau, soţia academicianului Iacob Mureşianu (1812-1887). Neamul Ciurcu, altă familie de învăţaţi braşoveni, îşi are începuturile în secolul XVIII, cînd Hagi Dumitru Ciurcul „Cel Bătrîn“ s-a stabilit la Braşov. Cel mai cunoscut este şercăianul Alexandru Ciurcu (1854-1922), al cărui tată, Neculai, a fost un cunoscut militant paşoptist. Alexandru a fost jurnalist, trimis special pe front în Războiul de Independenţă, dar şi un inventator vizionar. A construit şi a probat motorul cu reacţie în 1886, cu 20 de ani înaintea lui Coandă. Şi-a numit prototipul propulsor reactiv. Braşoveanul rămîne autorul motorului-rachetă, fiind pomenit în toate manualele de astronomie din lume. Tatăl lui, Neculai, a fost fiul lui Ioan Ciurcu, comerciant braşovean, şi al Carolinei Carcalechi, fiica intelectualului transilvănean Zaharia Carcalechi. Nicolae, în asociere cu fratele lui, Ioan, a înfiinţat librăria şi editura Ciurcu, cea mai bine aprovizionată librărie transilvăneană cu noutăţi literare de la Bucureşti.

Cinci secole de Soterius von Sachsenheim

Una dintre puţinele familii de nobili transilvăneni căreia i se ştiu cele mai îndepărtate origini este Casa de Soterius von Sachsenheim, din satul braşovean Dacia. Această familie a dat politicieni şi funcţionari din administraţia de stat a Transilvaniei, ofiţeri, cărturari, pastori şi artişti. Primul strămoş cunoscut, Valentinus Schöchtert (n. 1554), a fost fermier. Petrus Soterius, pastor luteran în Buneşti, a refuzat oferta lui Ali Paşa de a primi titlul de Principe al Transilvaniei. Fiul lui, Georg Soterius (Cel Bătrîn), a întîlnit-o în Letonia pe Marta Helena Skowronska, o fată orfană de 12 ani, care lucra ca servitoare în casa unui pastor. Sasul i-a oferit primele noţiuni de educaţie. Ulterior, fata a devenit ţarina Ecaterina I a Rusiei. În „Historia Dacia Antiquae“, a susţinut continuitatea şi latinismul românilor. Georg Soterius (Cel Tînăr) a urmat universităţi în Germania, obţinînd titlul de magister la Leipzig, unde a şi predat. În 1739 s-a căsătorit cu Anna Katherina Breckner von Brukenthal, sora baronului. Johann Michael (Cel Bătrîn) a primit de la împăratul Leopold al II-lea titlul nobiliar „von Sachsenheim“ (Casa Saşilor). Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical. Fiul lui a fost inspector general al trezoreriei în guvernul Transilvaniei. Clara Adelheid a fost o pictoriţă foarte apreciată, zugrăvind în special portrete ale nobililor transilvăneni. Albert Conrad a avut o carieră militară de succes, dar a fost parlamentar şi în Dieta Ungariei. Fiul său, Arthur, ca medic şi explorator, a călătorit cu vaporul prin toate colţurile lumii, apoi s-a stabilit la Feldioara. Edith Jeanette a studiat la München, la Academia de Arte Frumoase. În 1911, Edith Soterius a avut prima ei expoziţie, la Galeria din Braşov. A semnat mai bine de 200 de picturi, desene şi litografii.

Generaţiile Teutsch

Teutsch a fost o altă familie de notorietate în Ardeal, cu rădăcini pînă în secolul XVII. Andreas Teutsch a fost un medic sas, cu rang de conte. Braşoveanul Joseph Teutsch a fost un renumit pastor luteran din secolul XVIII, Traugott Teutsch, director de şcoală şi scriitor, Georg Daniel Teutsch, episcop evanghelic, Friedrich Teutsch, episcop şi istoric, Georg Teutsch, hidrolog, Eduard Teutsch, industriaş şi om politic, Gustav Hermann Teutsch, teolog şi om politic, Hannelore Teutsch, pictor, artist grafic şi ilustrator, Hildegard Teutsch, om politic, Jens Teutsch-Majowski, jurnalist şi scriitor, Leo Teutsch, arheolog. Cel mai cunoscut braşovenilor este Hans Mattis-Teutsch (1884-1960), artist expresionist: pictor, sculptor, grafician de renume european. El a fondat Uniunea Artiştilor Plastici din Braşov, în 1944, şi a fost ales preşedinte de cîteva ori. În memoria sa, Liceul de Arte Plastice din Braşov a primit numele său. Fiul său, Waldemar Ioan Mattis-Teutsch (1913-1960), a pictat, lucrările sale încadrîndu-se în stilul avangardist. Cel de-al treilea Mattis-Teutsch, Waldemar, s-a născut la 20 mai 1950 şi este primul artist plastic din România care a înlocuit şevaletul şi penelul cu laserul. Operele lui sînt holograme.

Militanţii Baiulescu

Cea mai puternică personalitate braşoveană care a luptat pentru drepturile femeilor a fost Maria Baiulescu (1860-1941). Vreme de cîteva decenii, de la începutul secolului XIX şi pînă în perioada interbelică, alături de Regina Maria, a fost feminista cea mai cunoscută şi mai titrată în presa vremii. Scriitoare, traducătoare, dramaturg, Maria Baiulescu a rămas singura femeie care a colaborat la elaborarea Enciclopediei Române, oferind importante referinţe etnografice. A ţinut conferinţe în toată România şi în Europa şi a condus Uniunea Femeilor din România timp de 27 de ani. Maria Baiulescu provine dintr-o familie de intelectuali de vază ai Braşovului. Tatăl său, preotul Bartolomeiu Baiulescu, a fost şi învăţător la şcoala primară în limba română, ale cărei cîteva clase au funcţionat în propria lui casă din Zărneşti. A fost secretarul lui Andrei Şaguna, apoi protopop. În anul 1896, la 65 de ani, şi-a împlinit cel mai mare vis: terminarea lucrărilor de construcţie la catedrala ortodoxă română a Sfintei Adormiri, din Cetatea Braşovului. A avut cinci copii: Elena (1852-1920), Ioan (1854-1911), inginer inspector general, Gheorghe (1855-1935) medic, Maria şi Romulus (1863-1941), tot inginer inspector general. Cu toţii se odihnesc în cimitirul Groaveri din Braşov. Foarte cunoscut braşovenilor este Gheorghe Baiulescu, profesor de igienă şi medic, editorul revistei bilunare „Sănătatea“, din 1916, primul primar român al Braşovului, iar după Unire, în 1919, primul prefect român al judeţului şi apoi inspector general administrativ.

Nicolăeştii, intelectuali şi petrolişti

Despre vechea şi distinsa familie braşoveană Nicolau, din care au făcut parte oameni de cultură şi economişti, a scris istoricul Aurel A. Mureşianu. Numele original al familiei a fost Duma, iar porecla era Dutca. Din prima generaţie au făcut parte Radu Duma, „gociman şi jurat al bisericii Sf. Nicolae“ din Şchei, este primul strămoş pomenit în hrisoavele secolului XVIII. Zaharia Nicolau (1721-1795) a fost, împreună cu fratele lui, proprietarul casei braşovene de import şi export „Zaharia et Nicola Nicolau“ şi un mare promotor al culturii. Nicola Nicolau (1723-1802), căsătorit cu Paraschiva, din neamul Ciurculeştilor, a avut mai mulţi fii care i-au continuat afacerea, timp de decenii. Dumitru N. Nicolau a fost căsătorit cu Anastasia I. Boghici, sora cunoscuţilor filantropi braşoveni şi sprijinitori ai literaturii naţionale, fraţii Constantin şi loan Boghici, iar fiii săi au fost fruntaşii braşoveni Ion şi Nicolae (Nicoliţa) Dimitropolu. Urmaşii lor au fost epitropi, dascăli, avocaţi, ofiţeri, magistraţi, medici, politicieni. Dimitrie S. Nicolau a fost unul dintre primii petrolişti români şi întemeietorul, împreună cu fiul său Constantin, al primei rafinării de petrol din Ardeal. Fiica sa Sevastia, soţia pedagogului, publicistului şi luptătorului naţional Iacob Mureşianu (1812-1887), a fost una dintre puţinele românce din Ardeal decorate de Domnitorul României cu crucea „Elisabeta“, pentru merite în Războiul de Independenţă.

Alte familii din istoria Braşovului

- Familia Popeea din Săcele s-a remarcat printr-un lung şir de preoţi, în frunte cu Nicolae Popeea (1826-1908), primul episcop ortodox al Caransebeşului şi mîna dreaptă a mitropolitului Andrei Şaguna, membru în Senatul imperial din Viena şi preşedinte al Comitetului Naţional Român din Transilvania, membru al Academiei Române. Fratele lui Nicolae a fost Ioan Popeea (1839-1903), profesor la gimnaziul român din Braşov, iar nepoata sa, cunoscuta pictoriţă Elena Popeea (1879-1941).
- Familia Gherghinescu-Vania, avînd afinităţi pentru arte şi literatură, a iniţiat în casa lor cele mai frumoase seri culturale braşovene, frecventate de Blaga, Arghezi, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Victor Papilian, George Enescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu. Dumitru Gherghinescu-Vania (1900-1971) a fost prim-procurorul general al Braşovului, dar a condus şi revistele „Claviaturi“ şi „Luceafărul de ziuă“. Domniţa (1909-1969), soţia sa, a fost scriitoare şi traducătoare, dar şi muza care l-a inspirat pe Blaga.
- Familia Lapedatu din Săcele a dat doi fraţi gemeni (foto), cu o ilustră activitate în istoria României. Alexandru I. Lapedatu (1876-1950) a fost istoric şi om politic, expert în delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris, preşedinte al Academiei Române. Fratele lui, Ion I. Lapedatu (1876-1951), a fost economist, politician şi academician român, director al B.N.R. El este cel care a însoţit Tezaurul României pe drumul spre Moscova. Gemenii au fost fiii lui Ion Al. Lapedatu (1844-1878), scriitor şi poet român, profesor de filologie clasică la gimnaziul din Braşov.
- Industriaşii saşi Czell au fost unii dintre cei mai avuţi braşoveni. Frederich avea mai multe fabrici de bere în ţară, iar la Braşov înfiinţase în 1892 Fabrica de Malţ şi Bere de la Dîrste. Concernul Frederich Czell şi Fiii a ajuns o marcă de prestigiu. Următoarea generaţie Czell s-a împărţit în două ramuri: grupa Carol Czell, care avea fabrica de bere, cu birourile pe Strada Lungă nr. 97, şi Grupa dr. Wilhelm Czell, care deţinea Fabrica de Spirtoase cu sediul în Tîrgul Cailor nr. 6.
- Carol şi Samuel Schiel erau fiii profesorului de gimnaziu şi pastor luteran Friderich Schiel din Rîşnov. Ei au întemeiat în 1880 Fabrica „Fraţii Schiell“, „Hidromecanica“ de mai tîrziu, şi fabrica de hîrtie de la Buşteni, au construit funicularul, exploatări forestiere şi căi ferate proprii. Schiel Samuel (1857-1944) şi-a făcut ucenicia ca lăcătuş în Frankenberg (Saxonia), devenind ulterior inginer mecanic. Schiel Karl (Carl) (1851-1894) a muncit mai întîi într-o librărie, apoi a făcut un stagiu la o fabrică de hîrtie austriacă.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: