Cele 51 de ganguri de pe Strada Republicii

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Foto: Bogdan Bălaş

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 05.06.2015

• Pe cea mai circulată stradă din Braşov, se află cele mai multe ganguri, pe care însă nu le vizitează nimeni
• Aceste pasaje cu arhitectură, sculpturi şi picturi valoroase s-au degradat şi şi-au pierdut farmecul de odinioară

Pentru cei mai mulţi braşoveni, Strada Republicii înseamnă faţade, porţi, pavaj, prăvălii, cafenele în aer liber. Dar puţini sînt cei care îşi aruncă ochii prin ganguri, acele misterioase deschideri către adîncurile oraşului, către ceea ce nu se vede. Sînt 51 de ganguri pe această stradă, poate mai multe ca nicăieri. Clădirea şi gangul. Prin această deschidere pătrunzi din spaţiul public în cel privat, în curtea în care, surprinzător, sînt alte clădiri, îndesate una-ntr-alta. Cu balcoane, pasarele, magazii, grădini. Gangul e un spaţiu de trecere, construit cîndva pentru trecerea căruţelor. Astăzi e doar o potecă boltită pentru cei ce locuiesc în spatele străzii. Gangurile au o arhitectură aparte. Unele sînt simple, altele decorate cu basoreliefuri şi picturi. Puţine s-au păstrat, aceste minunate decoraţiuni artistice au fost şterse, sparte, acoperite cu var şi cabluri. Monitorul Expres vă invită, alături de arhitectul Anca Zamfir (foto), la o altfel de plimbare pe cea mai circulată stradă din Braşov, aruncînd o privire prin gangurile din spatele oraşului.

Pentru căruţe, automobile şi oameni

Republicii este strada gangurilor. Încă de la primele numere, casele au porţi cu boltă, pe sub care intrau în secolele XVIII-XIX carele negustorilor. La parter, era prăvălia, iar în curte, se găseau atelierele, magazia şi grajdul. Gangul, plasat în lateral sau în mijlocul faţadei, dacă era o clădire mai mare, trebuia să fie suficient de înalt ca să pătrundă căruţa cu tot cu vizitiu şi suficient de lat încît baloturile cu mărfuri să nu atingă pereţii. Anca Zamfir, cea mai autorizată voce în materie de arhitectură a vechiului Braşov, spune că lungimea gangului ţinea cît lăţimea locuinţei. Ea explică şi că, începînd cu secolul XX, gangurile s-au construit mai scunde, fiindcă prin ele treceau automobile. Cînd nici maşinile n-au mai avut voie să circule pe Republicii, gangurile erau o adevărată risipă de spaţiu, aşa că locatarii s-au grăbit să folosească fiecare metru pătrat. Gangurile au fost împărţite în două sau ocupate pur şi simplu cu magazine, pentru oameni rămînînd doar un culoar îngust. Gangul este un coridor, o punte între spaţiul public şi curtea interioară. Prin el se intră din lume în lumea personală. Din stradă se vede puţin din gang, aşa cum din gang, se vede puţin din stradă. Însă vechii proprietari aveau grijă ca această porţiune să fie liberă, curată şi frumos decorată. Primul element care vorbea de stăpînii casei era poarta, ferecată cu un zăvor puternic de fier, sau chiar două, dacă negustorul era bogat. Cîteva porţi s-au păstrat, altele au fost înlocuite cu uşi banale, ca de apartament, sau pur şi simplu au fost scoase din ţîţîni. Acolo unde în gang s-au instalat firme, porţile stau larg deschise, îmbiind trecătorul să intre, ceea ce odinioară nici nu putea fi conceput. Vechii braşoveni îşi expuneau doar casa şi afacerea, nu şi curtea, care ţinea de viaţa intimă.

Cabluri şi ţevi peste istorie

Dacă treci de poartă, sunetele străzii amuţesc şi ajungi în gangul propriu-zis. Mai îngust sau mai larg, după cum locatarii s-au înţeles de-a lungul timpului să îl ocupe cu noi construcţii. Găsim astfel ganguri cu jumătăţi de arcade sau chiar sferturi. Intrînd în magazine, putem vedea tavanele în arc de cerc, rămăşiţe ale fostelor ganguri. Altele şi-au păstrat dimensiunile impunătoare, amenajate de proprietarii pizzeriilor sau galanteriilor instalate în curţile interioare. Dar cele mai multe ganguri sînt înguste, reci şi întunecoase. Asta dacă nu cumva, cineva cu spirit gospodăresc s-a îngrijit să atîrne un felinar „de epocă“, un simplu bec sau chiar neoane. Aerul vechi al gangului a dispărut şi datorită cablurilor care au spart pereţii. Mai întîi cele de telefon, apoi ţevile de gaz, cablurile de electricitate şi cele de internet. Mănunchiurile de şerpi de plastic şi metal atîrnă peste tot, dar cele mai groteşti sînt aparatele de aer condiţionat şi coşurile centralelor de gaz, care contrastează strident cu arhitectura veche. Adăugaţi şi tomberoanele, sacii de moloz, fotoliile stricate, contoarele, cutiile poştale care au găurit pereţii şi au acoperit arabescurile sculptate. Cam aşa arată cele mai multe ganguri de pe Republicii. În trei dintre ele, mai putem găsi vechiul pavaj, cu dale mici de granit, aranjate în desene ornamentale. Un pavaj rezistent, care datează de la amenajarea străzii din 1956. În rest, peste podelele gangurilor s-a turnat ciment, astăzi plin de gropi şi hidranţi.

Picturi mîzgălite sau acoperite cu var

Unii dintre vechii comercianţi, din dorinţa de a-şi etala starea socială sau gustul pentru artă, şi-au pictat tavanul şi pereţii gangurilor. Nu cu desene oarecare, ci cu adevărate opere de artă. Astăzi, nu mai vede nimeni picturile. Fie au dispărut, fie nu le observăm, în graba cu care trecem prin ele. Dar, odată sesizate, nu ne mai săturăm să privim tavanele casetate, medalioanele sculptate, cromatica, motivele vegetale sau portretele pictate în culori vii. Păcat că sînt străpunse de ţevi de toate culorile şi mărimile, aplice, indicatoare de firme, afişe, tencuială şi chiar polistiren. După cum precizează arhitectul Anca Zamfir, „începînd cu anii ’50, noii locatari, exponenţi ai clasei muncitoare, au acoperit pereţii pictaţi cu o spoială de var“. Astăzi, au ajuns şevaletul „artiştilor“ urbani. Gangul de la numărul 57 e plin de graffitti. Pe strada Mureşenilor găsim un gang pictat, cu pereţii coşcoviţi, acoperiţi şi ei de mîzgălituri. Culoarul duce către o curte interioară năpădită de buruieni. De aici se ajunge în alt gang, către o altă curticică, la fel de dezolantă, în care a fost abandonată o Dacie. Deşi aici sînt mai multe clădiri, în care au fost cîndva vreo 15 apartamente, acum locul e pustiu, uşile, ferestrele, acoperişurile sînt sparte, zidurile stau să cadă. Chiar în inima cetăţii. Oamenii au plecat, clădirile au ajuns nişte şandramale, în curînd îşi vor pierde statutul de monument istoric şi, în final, investitorul va putea liniştit să bage buldozerul şi să-şi construiască mall-ul. O practică obişnuită, la care recurg proprietarii care n-au bani sau nu vor să conserve tîmplăria şi zidăria după normele arhitecţilor.

Curţile interioare, o altă faţă a oraşului

Odată străbătut gangul, în faţa vizitatorului se deschide curtea interioară. Aici îşi avea negustorul uşa de intrare în casa de locuit, dar şi acareturile. Aceste anexe au fost transformate în timp în locuinţe, au fost adăugate alte construcţii. Iar în regimul comunist, clădirile istorice au fost împărţite în apartamente şi garsoniere cu toaleta pe hol. Noii locatari au „îmbunătăţit“ peisajul cu balcoane metalice, grilaje, bătătoare, copertine, iar fostele latrine le-au transformat în magazii. Pe frînghii au întins rufe, pereţii i-au tencuit şi i-au împodobit cu tablouri. În curte au aşezat canapele şi scaune. Le mai găsim şi azi. Mai găsim şi cîte-o farfurie din care mănîncă pisica, dar şi reclame atîrnate de boltă. Oamenii trăiesc cum pot, după cum au crezut că e mai practic. Dar nimeni n-a ridicat un pai pentru restaurarea acestor case vechi de cel puţin 100 de ani. Strada Republicii este mîndria oraşului, dar în dosul ei e ruină.
Mai sînt şi ganguri frumoase, care dau în curţi îngrijite, dar şi aici domnesc stricăciunile. În orice caz, restauratori n-au intrat niciodată în astfel de ganguri. Unul dintre cele mai frumoase, dar la fel de abandonat, a fost al unui hotel, după cum apreciază Anca Zamfir. E lung, cu bolta înaltă, dar nu pentru căruţe, ci pentru impresie. Scările de piatră au imprimat urmele pantofilor care le-au tocit zeci de ani pe aceleaşi porţiuni. Din loc în loc, se văd soclurile pe care au stat cîndva, în firide, statui. Curtea interioară apare după un zig-zag prin gang şi e precedată de una mai mică, din care se vede doar un petic pătrat de cer. Aici nu se mai cazează turişti, locuiesc familii. Cărora nu le pasă de gang.

Cum salvăm gangurile?

Piaţa Sfatului are ganguri deosebite, merită să vă opriţi să le vedeţi. Unul dintre ele e străjuit de o poartă din fier forjat, dublată de încă una, după cîţiva metri. Se vede că aici s-au depozitat valori, că a fost sediu de bancă. Pavajul e tot din acele vremuri, iar în spate, clădirile sînt unite cu o pasarelă plină de flori, pe sub care trece un alt gang, susţinut cu grilaje de fier forjat. Probabil că aţi trecut de mii de ori prin gangul care dă în Piaţa Enescu, dar data viitoare, priviţi şi tavanul. Ca să aibă mai multă rezistenţă, a fost construit din valuri. Parcă ar fi o catedrală. Tot în acest gang, arhitectul Anca Zamfir ne atrage atenţia că putem găsi una dintre puţinele relicve din Renaştere pe care le păstrează Braşovul: un ancadrament de piatră pe care scrie 1787. O inscripţie rară, concurată, din păcate, de anul 1936 de pe peretele opus, scris cu vopsea. În orice caz, gangurile de aici sînt mult mai arătoase şi îngrijite. Gangurile nu prea sînt interesante pentru proiectele de regenerare urbană, au fost doar întreţinute, nu şi restaurate. În alte ţări, sînt puse în valoare, au o faimă aparte pe harta turistică a oraşului. La noi, aceste scurtături între stradă şi casă sînt considerate, pe nedrept, un fel de Cenuşărese ale arhitecturii urbane. „Teoretic, prin lege, sînt foarte protejate, practic, nu le protejează nimeni“, spune cu amărăciune arhitectul. Au fost salvate doar gangurile în care s-au instalat firme şi galerii comerciale. Dar şi aici, „uneori ai impresia că restaurarea a fost făcută de orbi“. Toate gangurile înseamnă ceva pentru Braşov, chiar dacă nu sînt locuri circulate de turişti. Gangurile sînt valoroase pentru istoria noastră. Cînd mai treceţi pe Republicii, apăsaţi pe clanţă şi intraţi şi prin ganguri. Dacă nu vă place ceea ce vedeţi, măcar vă puteţi bucura de răcoare.

Ganguri faimoase

- „Gangul restanţierilor“ a intrat în folclorul studenţilor ieşeni, care îl ocolesc ca să nu aibă ghinion la examene. Gangul se află în Casa Conachi, de pe B-dul Carol I.
- Gangul cu altar din Zagreb este dedicat Fecioarei Maria, patroana capitalei Croaţiei. În gang, mai e şi un magazin tipic medieval, din secolele trecute, foarte bine conservat.
- La sfîrşitul secolului XVIII, arhitecţii Parisului au creat un labirint de pasaje ascunse şi ganguri. De-a lungul anilor, acestea s-au degradat sau au fost demolate, dar multe s-au păstrat şi au fost restaurate, în incinta acestora fiind amenajate, de regulă, galerii de artă sau comerciale. Cel mai frumos şi faimos gang este Grand Cerf, din Strada Saint-Denis. Galeria Vivienne are arhitectură somptuoasă, mozaicuri delicate şi statui bine conservate, iar magazinele şi restaurantele pe care le adăposteşte sînt şic, dar scumpe. Jean-Paul Gaultier şi-a deschis aici primul lui magazin.

Mai multe denumiri, aceeaşi stradă

• Strada Republicii este principala stradă comercială din Braşov, avînd această destinaţie de sute de ani. A fost cunoscută sub numele de Uliţa Căldărarilor, pentru că pe această stradă se aflau grupaţi membrii breslei căldărarilor. Strada era străbătută de un canal care servea la salubrizare, iar în capătul ei se afla una dintre cele mai vechi porţi ale cetăţii, prin care căruţele treceau către Moldova. De aceea, deseori, i se mai spunea şi Poarta Moldavica. De la această poartă provine a doua denumire a străzii: Purzengasse (Strada Porţii).

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: