Ţinutul milioanelor de narcise de la Vad

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 22.05.2015

• Duminică, sîntem invitaţi la a XXV-a ediţie a Festivalului Narciselor, unde ne aşteaptă Dumitru Fărcaş, preparate culinare tradiţionale şi pajiştile pline de flori

Poiana Narciselor din Vad este cea mai mare rezervaţie naturală de narcise din Europa şi una dintre cele mai mari din lume: circa 400 de hectare de flori care cresc în luminişuri, între stejari seculari. Natura a ales Vadul ca să pună la un loc milioane de exemplare din această floare atît de rară. Zona este arie protejată de interes naţional, iar culesul frumoaselor narcise este interzis prin lege. Cînd ajungi acolo nu poţi decît să te bucuri de ele, să le miroşi şi să îţi doreşti să te întorci şi la anul, pentru o nouă incursiune în paradisul narciselor. Vădenii sînt tare mîndri de această binecuvîntare şi în fiecare an, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, sărbătoresc narcisele. Duminică vor îmbrăca straie populare şi se vor îndrepta spre dumbravă, să petreacă în joc şi voie bună, la cea mai mare sărbătoare a narciselor.

Dumitru Fărcaş le cîntă narciselor

Anul acesta, din cauza vremii reci, narcisele de la Vad au înflorit mai tîrziu. În ultimele zile, însă, parcă ştiind că vine ziua lor, toate şi-au deschis petalele peste noapte, umplînd pajiştea de mireasmă. Este Festivalul Narciselor, sărbătoare care a dus faima satului Vad, binecuvîntat cu cea mai mare rezervaţie de narcise din Europa. Duminică, faceţi acest drum de 60 de kilometri pînă la Vad, ca să vedeţi minunea naturii: poieniţe cu iarbă înaltă, necălcată de om, presărate cu mii de narcise albe. Primăria Comunei Şercaia, cu sprijinul Consiliului Judeţean Braşov, organizează o nouă ediţie a festivalului, a XXV-a, la care sînt invitaţi toţi iubitorii de natură şi folclor. Festivitatea de deschidere va începe la ora 11,00. Vor urca pe scena amenajată în apropierea poienelor cu narcise artişti populari din Ţara Făgăraşului, Ansamblul Folcloric „Făgăraşul“, condus de maestrul coregraf Ion Ionuţ, şi grupul de copii ai Şcolii Generale Şercaia. La petrecerea cîmpenească, se vor degusta preparate culinare tradiţionale, în timp ce are loc parada costumelor. Invitatul de vază al festivalului este Dumitru Fărcaş, care va încînta participanţii, şi poate şi narcisele, cu celebrele sale triluri la taragot. Festivalul de etnologie şi folclor se va încheia la ora 19,00, cînd narcisele se vor închide, iar oamenii se vor duce mulţumiţi pe la casele lor.

150 de fire pe metru pătrat

Rezervaţia de la Vad, situată chiar în centrul României, este unică prin numărul mare de narcise care cresc spontan, atît de dese încît formează un covor. Nu le cultivă nimeni, doar natura are grijă de ele. Dar de ce atît de multe şi de ce tocmai la Vad? Explicaţia apariţiei acestei aglomerări de narcise e legată de rărirea pădurii din ultimele zeci de ani. Procesul de „dumbrăvire“ a dus la înmulţirea narciselor, dar şi a altor specii ierboase rare cărora le place să trăiască în solul umed. În depresiunea Făgăraşului plouă abundent, iar umiditatea se menţine datorită unui strat impermeabil din adîncime, care a declanşat un proces de înmlăştinire. Aici au ales narcisele să crească, în această zonă cu păduri de stejar şi poieni multe. Întreaga Dumbravă a Vadului este o minune a naturii, pe care specialiştii au studiat-o şi au declarat-o arie protejată. De fapt, este un rest din pădurea care acoperea altă dată întreaga depresiune, rămînînd unica pădure de stejari seculari păstrată în această regiune. Primăvara, în luna mai, printre stejari, înfloresc milioane de narcise din trei specii, cea mai frecventă fiind Narcissus poeticus ssp. radiiflorus. Localnicii le numesc coprine. Seamănă cu narcisele albe de grădină. Sînt însă mai gingaşe, cu frunzele subţiri şi mult mai înguste decît cele ale rudelor lor cultivate. Tulpinile sînt firave şi alungite. Sepalele nu se acoperă una pe alta. Iar ceea ce este cu adevărat o minune este densitatea narciselor: 150 de fire pe metru pătrat. Sînt 189,9 hectare de poieni, ceea ce înseamnă 285 de milioane de narcise!

Paradisul plantelor rare

Narcisele nu sînt singurele flori rare din Dumbrava Vadului. Le acompaniază ţepuşica, piciorul cocoşului, stirigoaia, sclipeţii, irisul, măcrişul. Se mai adaugă şi alte rarităţi floristice, protejate prin directive ale Comisiei Europene: coada-vulpii, buhai, bulbuc de munte, iarba-viperei, puşca-dracului, taulă, untul-vacii, gălbinele, gălbăşoara de turbărie, orhideea albă, stupiniţa, cinci-degete, bulbucii de munte, tămîioara, stînjenelul siberian, ghiocelul, brînduşa de toamnă, margareta, pipiriguşul. Comoara botanică e completată de păduri dacice de stejar, carpen, frasin, ulm-de-cîmp, velniş, salcie tîrîtoare, măceş, mur. În acest decor sălbatic, trăiesc animale de tot felul: căprioare, mistreţi, lupi, rîs, vulpi, veveriţe, iepuri de cîmp, năpîrci, salamandre, fluturi deosebiţi şi zeci de specii de păsări, printre care ciuful-de-pădure, corbul, cristelul-de-cîmp, ciocîrlia-de-cîmp, acvila-ţipătoare-mică, acvila de munte. Pentru toate aceste bogăţii naturale, rezervaţia naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5, din 6 martie 2000, unde la poziţia 2.250 (Rezervaţii şi monumente ale naturii), se află înscrise „Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului Comuna Şercaia, satul Vad“, cu suprafaţa de 394,90 hectare. Narcisele, vedetele rezervaţiei, sînt iubite de localnici care le păzesc de mîna hoţilor, însă, oricît de mult le-ar ocroti şi oricît de aspre ar fi legile, narcisele de la Vad sînt an de an tot mai puţine. Nici turiştii nu sînt mai blînzi cu florile, nu se mulţumesc cu o singură narcisă, le smulg cu tot cu bulbi, calcă în picioare vegetaţia, iar la plecare, lasă saci cu deşeuri. Narcisele luptă cu vandalii şi reuşesc să-i învingă, răsărind mai frumoase an de an.

Cadou de la Maria Tereza

Satul Vad, comuna Şercaia, aflat la 4 kilometri de Poiana Narciselor, se laudă şi cu obiective turistice create de mîna omului: monumente istorice, situri arheologice, biserici, obiceiuri, cum e „Plugarul“, ţinut în fiecare an, în a doua zi de Paşte (Lunea Luminată). Plugarul este îmbrăcat în holdă verde, dus la rîu pe o grapă susţinută pe umerii feciorilor şi scufundat de patru ori, în cele patru zări în semnul crucii, pentru prosperitate şi belşug întregul an. Se pare că obiceiul are efect şi asupra plantelor sălbatice, narcisele continuînd să răsară puzderie, inundînd poienile Vadului. Dumbrava Vadului a fost decorul în care s-a filmat un episod al filmului „Neamul Şoimăreştilor“, ecranizare a romanului cu acelaşi nume, scris de Mihail Sadoveanu. În Vad, istoria s-a scris încă din cele mai vechi timpuri. Pe aici trecea faimosul „drum regal“ (Via Regis), care venea de la Sibiu, prin Făgăraş, înaintînd spre Bran şi, de acolo, către Ţara Românească. La 1390, aici au poposit dregătorii lui Mircea cel Bătrîn, trimişi de domnul Ţării Româneşti să împlinească voia sa, aceea de a dărui lui Ion, Borcea şi Calian, „satul Braniştea Urasei şi de la Vadul Şercaei“. Pe aici şi-a mînat oştile Vlad Ţepeş. În 1599, Mihai Viteazul a poposit la Vad în drum spre Şelimbăr. În 1773, Iosif al II-lea, viitorul împărat al Austriei, a vizitat Vadul şi i-a dăruit un clopot. Mama sa, împărăteasa Maria Tereza, oferise şi ea sătenilor, cu doi ani înainte, tot un clopot, care şi astăzi mai bate în biserica din Vad.

Cel mai înmiresmat sat din lume

Astăzi, satul numără 231 de case de oameni gospodari, din rîndurile cărora au răsărit personalităţi de vază ale neamului: preotul greco-catolic Augustin Bunea (1857-1909), academician, canonic mitropolitan, istoric, co-fondator al revistei „Unirea“ de Blaj, Iacob Macaveiu,vicar episcopal unit de Făgăraş şi Toma Cocişiu, (1887-1986), iniţiatorul şcolii experimentale de la Blaj. Prin Vad venea şi Nicolae Iorga, oaspete al preotului Ioan Bunea. Între cele două războaie mondiale, la Vad au ajuns în vizită Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Ion Agârbiceanu şi au locuit în casa lui Ştefan Boier, directorul unei mari bănci din Cluj. Prin anii ’60, lingvişti de seamă au cercetat registrele parohiale, căutînd legături genealogice între înaintaşii poetului Eminescu şi familia Iminovici, ai cărei descendenţi mai vieţuiesc şi astăzi în Vad. Deşi adăposteşte comori etnografice şi naturale deosebite, acest sat apare pe harta turistică a lumii doar pentru o zi, pe 24 mai, cînd se transformă într-o mare de flori, cum nu se vede oriunde. Duminica, Vadul va deveni cel mai atractiv sat din lume. E păcat ca în zi de mare sărbătoare să nu ieşiţi afară, în natură, iar cea mai bună destinaţie a zilei e cu siguranţă Poiana Narciselor de la Vad, unde vă puteţi bucura de frumuseţea şi mirosul florilor, dar şi de o petrecere pe cinste.
Foto: https://www.facebook.com/pages/Poiana-Narciselor-Vad-Sercaia/122860261118493?fref=ts

Legenda narcisei

• O legendă a vechilor greci spune că narcisa ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tînăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe cîmpii. Fiind şi foarte frumos, se spune că s-ar fi îndrăgostit de el multe nimfe, dar niciuna nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase. Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din dragoste, lăsînd în urma ei numai vocea; chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis peste tot şi repeta toate cuvintele lui. Astfel a apărut ecoul. Zeiţa Nemesis (răzbunarea), văzînd indiferenţa lui Narcis, a hotărît să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a menit să nu iubească pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgostească de el însuşi şi astfel să îşi găsească moartea. Nu peste mult timp, plimbîndu-se prin pădure şi ajungînd lîngă un lac, Narcis şi-a zărit chipul oglindit în apă. Vrînd să îmbrăţişeze frumosul chip, a căzut în adîncuri şi s-a înecat. Nimfele au venit să îl plîngă şi l-au transformat într-o floare care să le amintească mereu de iubitul lor. Se zice că de aceea narcisa îşi tine mereu capul în jos, pentru că îl imită pe Narcis care se admiră în apă. În limba greacă, narcisă vine de la narke (narcotic), datorită mirosului puternic al acestei flori.

Vădeanca din America

• Originară din Vad a fost Carolina Borcea, o femeie simplă care a plecat în 1928 peste Ocean. S-a căsătorit cu Vasile Cucui, la primăria din Manhattan. Vădeanca a înfiinţat două societăţi culturale în SUA, pentru români: „Dorul“ şi „Avram Iancu“. A ridicat prima biserică românească din New York, în 1931, Biserica Sf. Dumitru. Aici, în noaptea de Paşti din 1956, soţul ei a fost împuşcat, din greşeală. Ţinta atacului ar fi trebuit să fie principesa Ileana, mătuşa Regelui Mihai. Vădeanca a fost şi preşedinta reuniunii doamnelor din America. La vîrsta de 85 de ani, a revenit în Braşov. Locul ei de odihnă este în cimitirul din Vad.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: