Podul cu amintiri din vechiul Schei

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Foto: Bogdan Bălaş

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 20.03.2015

• Florin Filipescu şi-a amenajat în podul casei un mic muzeu cu lucrurile moştenite de la bunici
• O dată pe an, le scoate în curte, ca să le vadă toţi iubitorii de istorie şi antichităţi

Puţini dintre noi mai păstrăm lucrurile moştenite de la bunici. La bloc nu avem loc pentru amintiri de acum 100 de ani. Însă prin casele din Şchei mai găsim încă vechi obiecte de uz casnic, icoane sau costume tradiţionale. Florin Filipescu nu numai că nu a aruncat nimic din ceea ce i-au lăsat bunicii, dar a şi recondiţionat vechile obiecte şi şi-a decorat cu ele întreaga casă. Colecţia lui de obiecte pe care le găsim de obicei în muzee e depozitată în podul casei şi numai o dată pe an e scoasă la lumină, dichisită şi arătată vizitatorilor. Mai precis, prietenilor, fii ai Şcheiului ca şi el, care intră în curtea lui ca să depene poveşti despre fiecare exponat. Tot ceea ce însemna universul şcheienilor de acum un veac e în podul lui Filipescu, ghid al celui mai original muzeu dedicat Şcheiului.

Muzeul din pod

Inginerul Florin Filipescu a vîndut toată viaţa camioane şi tractoare produse la Braşov. A ajuns cu ele în toate ţările Africii, în Siria şi chiar în America. Străinii le cumpărau cu miile. După ce a ieşit la pensie a încercat să încropească o prăvălie, dar n-a prea mers. A găsit în sfîrşit o preocupare dragă sufletului lui: cercetează istoria Şcheiului. Vorbeşte cu oamenii, face fotografii, participă la toate evenimentele junilor şi scrie articole în revista „Între Chetri“. Prima familie pe care a început s-o studieze a fost chiar a lui. A reuşit să-şi găsească strămoşii pînă pe la jumătatea secolului XVIII. Casa în care stă are şi ea o istorie aparte. A fost ridicată de bunicul lui, Nicolae Bădiţoiu, pe locul casei cumpărată în 1925 de la vestitul etnograf George Pitiş. E mîndru că actul de vînzare-cumpărare e pomenit şi de preotul cronicar Candid Muşlea în teza de doctorat. Casa lui Filipescu e plină de documente scrise cu litere caligrafice, de la cele administrative, pînă la „carnete de şcolaritate“ şi de „comunicaţiuni cu părinţii“. Dar cele mai mari comori ale şcheianului sînt obiectele găsite în pod. „Orice pod din Şchei e un depozit angro, nu se aruncă nimic. Încă din liceu îmi plăcea să umblu prin aceste lucruri. Le-am păstrat, le-am recondiţionat şi le-am depozitat în pod şi în podişor. Niciun obiect nu e străin, nu sînt colecţionar, sînt numai lucruri ale bunicilor mei“, spune el.

Frigiderul de lemn

Găsim în podul lui Filipescu de toate, de la farfurii grele de ceramică pe care nu era bine să le scapi pe picioare, la cruci din tablă cositorită, foarte uşoare, care se puneau pe casă. Mai are şi o copăiţă de lemn în care se scăldau bebeluşii. Bunicul lui, care avea magazin pe Republicii, mergea la Leipzig după marfă cu cufere. Un astfel de cufăr de negustor a rămas intact din 1920. La fel, un cîntar cu greutăţi măsoară cu precizie cantitatea de carne, cartofii sau ce mai trebuie omului în gospodărie. Are şi o balanţă, pe ale cărei talere sînt ştanţate verificările trimestriale ale metrologului. În podul mare, găsim spînzuraţi între căpriori, proţapii de cules mere. Adică nişte pari lungi de peste doi metri cu nişte despicături în vîrf care permiteau prinderea fructelor şi ruperea lor cu tot cu codiţă. După cum le numeşte cu umor Filipescu, vechiturile lui ar putea fi confundate cu cele mai moderne electrocasnice: „maşină de spălat automată“ şi „frigider“. În realitate, este vorba de două plăci pe care se freacă rufele, măngălău sau zolitor cum i se spune prin alte părţi. Gheţarul, un strămoş al frigiderului din epoca fără curent electric, este piesa de rezistenţă din curte. E un dulăpior de lemn, cu pereţii dubli, din azbest şi lemn, umpluţi cu rumeguş, pentru izolare termică. Capacul de deasupra se ridică şi calupul de gheaţă se aşază în compartimentul special. Uşa se închide bine şi astfel, alimentele aşezate pe cele două rafturi, se conservă la rece. Deşi este din 1935, mare minune ca acest refrigerator arhaic să nu fie încă funcţional!

Fracul de nuntă al bunicului

În pivniţă, şcheianul de 70 de ani, printre zeci de leandri şi smochini, păstrează paturile (rafturi) de lemn, pe care aşeza cîndva mere, pere şi nuci, iar astăzi borcanele cu zacuscă şi gem. Înainte de a intra în casă, aruncînd o privire prin curte, se zăreşte o bucată de lemn pe care e pictată o icoană cu Maica Domnului şi Pruncul. „A fost o poartă interioară, adică poarta de la curticică, nu cea de la intrare. Nu se ştie cît e de veche, pictura e foarte deteriorată, dar după balamale, are cam 100 de ani“, explică inginerul. În camera de oaspeţi, vedem o altă icoană, veche de 123 de ani, înfăţişînd Judecata de Apoi. Bunicii lui, pozaţi chiar în ziua cununiei, i-au lăsat ca amintire şi fracul mirelui. Şcheianul l-a luat la purtare, dar haina e în perfectă stare şi astăzi. „Cu fracul ăsta am fost ginere şi naş de patru ori. Are nasturi filigranaţi, un buzunar mare de naş şi nu se şifonează. Ca să vedeţi ce stofe erau la 1924“, se miră Filipescu. Pereţii sînt plini de fotografii vechi. Într-unul dintre aceste crîmpeie de istorie, se pot vedea cei din neamul Orghidan (dinspre bunică), fotografiaţi în faţa clopotului donat Bisericii Sfîntul Nicolae, după ce cele vechi au fost topite în Primul Război Mondial, ca să se facă tunuri. În fotografie apare şi străbunica lui Filipescu, o vajnică şcheiancă trăitoare a nici mai mult nici mai puţin de 105 ani.

Buzduganul cu parfum şi lampa portabilă

La loc sigur sînt puse mai multe obiecte de uz casnic: puşca de cîlmoaie (dispozitiv de făcut caltaboşi), botiţa (doniţă) de cules zmeură, o croznîie (sfoară) de legat vreascurile, rîşniţele de cafea, cutiile de bomboane Hess (produse la Braşov), molda (covata) de frămîntat pîine şi cozonaci, sau chiar de legănat copiii, agăţată cu patru sfori de tavan. Un cazan de făcut săpun, un leagăn-balansoar din lemn pentru bebeluşi, un coş de prezentare a fructelor la piaţă, fier de călcat cu jăratec, o foarfecă de tuns oile din 1919. Mai găsim şi o pendulă din 1920, „care merge ceas“ şi un ceas de perete din 1850 cu lagăre de lemn. Cînd deschide dulapurile, alte comori: o colecţie de 30 de pălării, şapca de şagunist, steaua cu care mergea la colindat acum 65 de ani. La loc de cinste, pe măsuţă, chiar în faţa musafirului, stă colecţia de buzdugane şi tricolorul purtat de bunicul lui la serbările junilor. Pe cel mai mic l-a mînuit şi el, dar nu ca să-şi încerce forţele, ci la stropit fetele după Paşte, pentru că buzduganul se putea umple cu parfum. O piesă valoroasă este lanterna militară portabilă din Primul Război Mondial. Funcţionează cu petrol, nu se încălzeşte, e incredibil de uşoară, luminează o noapte întreagă şi poate fi atîrnată chiar şi la şold. Bunicul lui Filipescu, posesorul acestui neobişnuit felinar, a notat pe spatele fotografiei care-l înfăţişează în uniformă de sublocotenent: „Amintire din timpurile de nădejde şi pribegie ale neamului românesc din Ardeal şi Ţară. Huşi. 1916.“

Expoziţie în aer liber

Deosebite şi la fel de autentice sînt şi piesele de mobilier. Patul, dulapurile, etajerele, toaleta din casa lui Filipescu sînt din stejar masiv, foarte solide şi imposibil de transportat după metoda clasică, doar demontate pot fi scoase din cameră. Au fost fabricate la începutul anilor ’20. În patul cu trei saltele de iarbă de mare au dormit bunicii lui. O parte din aceste obiecte vintage, la care Filipescu ţine ca la ochii din cap, fac parte din viaţa lui de zi cu zi. Altele dorm cuminţi în podişor. Însă, o dată pe an, de Sfinţii Constantin şi Elena, muzeul din pod se mută în curte. Cu o zi înainte, le scoate, le curăţă şi le aranjează frumos, ca într-o expoziţie. Îşi amenajează muzeul din curte ca pe o sală de expoziţie, cu băncuţe şi scaune. În această zi, împreună cu membrii Asociaţiei Şcheii Braşovului, porneşte într-o „excursie de plăcere şi de instrucţie“. Se strîng în Piaţa Prundului circa 30 de şcheieni de toate vîrstele şi pornesc în drumeţie pe la troiţe, pe trasee diferite, mai dificile sau mai uşoare, după puterile fiecăruia. Se opresc la toate troiţele, ca să asculte explicaţiile prietenului lui, Eugen Moga, cel mai bun cunoscător al istoriei acestor cruci-monumente istorice presărate prin cartier, de-a lungul a sute de ani. Ultimul popas se face la casa lui Filipescu, uşor de identificat după tricolorul care flutură la mansardă. Aici toată lumea admiră exponatele din viaţa şcheienilor de altădată. Gazda le oferă oaspeţilor socată şi covrigei. Se discută, se spun glume şi se fac fotografii pînă seara, tîrziu. Tradiţionala întîlnire e aşteptată cu nerăbdare şi în acest an. Pînă atunci, Filipescu postează fotografii pe Facebook, unde a stabilit sediul virtual al muzeului din pod, ca să afle toată lumea ce frumoase sînt vestigiile Şcheiului.

Folcloristul care a cules cele mai vechi cîntece din Şchei

• George I. Pitiş (1 martie 1858, Braşov-11 decembrie 1920, Bucureşti), proprietarul casei de la actuala adresă a lui Florin Filipescu, a fost un folclorist şi etnograf important al culturii noastre, care a descris în special tradiţiile din Şchei. La Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti a studiat cu B.P. Haşdeu, Lazăr Şăineanu, Gr.G. Tocilescu. Copilăria şi vacanţele petrecute în Şcheii Braşovului l-au ajutat să cunoască modul de viaţă, industria casnică şi creaţiile artistice ale acestei comunităţi. Astfel, a scris lucrări legate de obiceiurile junilor: „Sărbătoarea junilor la Paşti“ (1889), „Junii la Crăciun“ (1890), „Nunta în Şchei pînă la 1830“ (1888), „Obiceiuri populare la românii din Şchei (Naşterea şi creşterea)“ (1903). A realizat numeroase culegeri şi însemnări referitoare la credinţele populare, colindele, descîntecele, legendele, strigăturile şi snoavele adunate din zona cuprinsă între Braşov, Săcele, Covasna şi Sălişte. George Pitiş este cel care a cules şi a publicat cele mai vechi cîntece consemnate de la românii din Şchei. A fost profesor de greacă şi latină, timp de 37 de ani, la Craiova, Galaţi şi Bucureşti, autor de manuale de gramatică elină, traducător al operelor lui Homer.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: