Șcheianca de la Maggio Musicale Fiorentino

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 27.03.2015

• Mezzosoprana Ramona Peter a început să cînte în Braşov, dar cariera ei s-a împlinit la Florenţa, pe scena celui mai prestigios teatru muzical

Teatrul Maggio Musicale Fiorentino este o instituţie prestigioasă. Aproape că nu există mare artist al lumii care să nu fi urcat pe această scenă, pe care s-au auzit cele mai minunate creaţii muzicale ale lumii. Ramona Peter a plecat din Braşov ca să muncească în Italia, hotărîtă să nu mai cînte niciodată. Astăzi este mezzosoprană în corul Maggio Musicale Fiorentino, o performanţă la care nu visase după ce lumea muzicală din România o dezamăgise. A trecut prin multe, a muncit în restaurante şi a îngrijit copii, dar în cele din urmă norocul i-a scos în faţă şansa de a deveni prima şcheiancă interpretă de operă în capitala mondială a operei.

Preoteasa a îndrumat-o spre muzică

Ramona Peter s-a născut în Şcheii Braşovului, pe 12 octombrie 1978. De mică i-a plăcut să cînte, iar cînd a venit vremea să meargă la şcoală, a ales să studieze muzica. De fapt, a fost îndrumată de o preoteasă. „Pe vremea lui Ceauşescu, trebuia să te duci la şcoala de cartier. Dar mama m-a dus la preoteasa protopopului Moşoiu, care era pianistă, şi care, după ce m-a ascultat, i-a spus mamei că am talent şi să mă ducă la şcoala de muzică. Aşa că am dat examen la 7 ani şi am intrat“, povesteşte braşoveanca. La 11 ani, a fost selectată în corul Camerata Infantis, condusă de reputatul profesor Nicolae Bica. Cu acest cor, Ramona a mers prin toată Europa şi „am văzut că-mi place să cînt“. Aşa că, la admiterea dintr-a IX-a, a ales Liceul de Muzică „Tudor Ciortea”. A studiat cu profesoara Constanţa Câmpeanu, cea care i-a îndrumat în cariera muzicală şi pe fraţii Horia şi Mircea Brenciu şi încă multe alte personalităţi braşovene din lumea muzicii. Apoi, Ramona s-a îndreptat spre Facultatea de Muzică de la Universitatea Transilvania.

A mers la audiţie cu piciorul rupt

După patru ani de facultate, a renunţat, dezamăgită de dedesubturile şi nedreptăţile pe care le-a aflat în lumea artiştilor. „Era un post la Opera din Braşov, dar a fost acceptată fata cealaltă, care studiase tot cu profesoara mea. Eu avusesem un accident de maşină, trebuia să mă operez la genunchi. Dar am amînat, ca să merg la audiţie, fiind sigură că voi reuşi. Am avut o grămadă de probleme cu acel picior fiindcă n-am făcut operaţia la timp. Aşa că, am ratat acel post. Niciodată n-am cîntat pe scena Operei din oraşul meu natal“, povesteşte Ramona despre dezamăgirea trăită la 21 de ani. A încercat să facă altceva. A deschis un bar în Şchei, apoi un magazin de pompe funebre. „Eu cu fratele meu Gabi vindeam coşciuge. Făceam orice numai să uit de cîntat. Nu-mi plăcea lumea asta, cu hoţi, mincinoşi, oameni fără valori, care nu apreciază calitatea“, mărturiseşte ea. La vremea aceea, nu bănuia că, peste cîţiva ani, avea să se întoarcă la muzică şi chiar să-şi împlinească visele din adolescenţă. Însă nu în România, ci la Florenţa, capitala artelor şi oraşul în care s-a născut opera.

A plecat cu banii de la colindat

„Am plecat la Florenţa cu un coleg de facultate. Ca să ne încercăm norocul în lume, pur şi simplu. Am luat decizia de pe o zi pe alta, cu banii strînşi la colinda de Crăciun“, îşi aminteşte şcheianca. În fiecare decembrie, împreună cu alţi trei colegi de facultate, mergea la colindat şi strîngeau bani frumoşi. „Făceam cam 1.000 de dolari. După ce am colindat prin sedii de partide, firme, cabinete stomatologice, notariale, am zis să colindăm lumea. Aveam 24 de ani. Nu am plecat cu gîndul să cînt, ci să-mi caut ceva de muncă. Nu ştiu ce-mi închipuiam că o să găsesc în Italia, o nebunie!“. Au ajuns în Torino, unde colegul ei avea o cunoştinţă. Ramona a lucrat într-un restaurant românesc. Apoi a plecat la Florenţa. În scurt timp, l-a cunoscut pe soţul ei, Alessandro d’Alessandro, care de la bun început i-a întins o mînă de ajutor prietenească. Soprana a muncit întîi ca bonă. „Pentru că nu ştiam bine limba italiană, am avut grijă de o fetiţă de opt ani, cu care făceam engleză, iar ea mă învăţa italiană“, spune ea. Nu se aştepta ca meseria de baby-sitter să o propulseze în cariera muzicală.

Cinci ani într-unul singur

Întîmplarea a făcut ca părinţii fetiţei de care avea grijă Ramona să se ocupe cu organizarea de spectacole şi festivaluri de operă în Florenţa. Acest lucru i-a redeschis pasiunea pentru operă. Alessandro a insistat să-şi continue studiile. „Am început să studiez canto cu un profesor. Apoi m-am dus la facultate, la Conservatorul «Luigi Cherubini» din Florenţa, să văd ce examene date în România mi se recunosc. Am ales să studiez la secţia cu taxă, unde puteam să merg şi la serviciu, fiindcă lucram într-o parfumerie, şi mă prezentam doar la examene. Am reuşit să fac cinci ani într-un singur an. Ameţisem de atîtea examene, dar le-am luat cu note maxime. M-a ajutat mult ceea ce învăţasem în România. Şcoala românească te pregăteşte să ai o viziune amplă, acolo specializarea e îngustă, pe un singur subiect“, povesteşte braşoveanca, mărturisind că nu i-a fost uşor să o ia de la capăt. Anii în care nu cîntase deloc şi-au spus cuvîntul, „e ca şi cînd n-ai fi cîntat niciodată în viaţa ta“. Însă, pas cu pas, a recuperat. Într-o bună zi, a apărut un post la celebrul Teatru Maggio Musicale Fiorentino. Dar Ramona nu-şi punea mari speranţe, fiindcă studia doar de un an. Însă din nou destinul i-a scos în cale persoana potrivită. A cunoscut o femeie care lucra la secretariatul artistic al teatrului şi care i-a spus: „Dacă vrei, te duc la maestru, să te asculte“. Chiar a doua zi, dirijorul a chemat-o, iar după ce i-a ascultat glasul, încîntat, i-a oferit un contract.

„Universul a conspirat cu mine“

„Nu-mi venea să cred, Maggio Musicale Fiorentino e unul dintre teatrele cele mai importante din lume, unde au evoluat cei mai mari dirijori din cîţi există, cum să ajung eu aici atît de repede? Atîta lume studiază ani de zile, dar nu intră!“, se miră şi astăzi Ramona. Pe lîngă noroc, a ajutat-o întîi de toate talentul. Nu l-a moştenit, l-a cultivat prin multă muncă. „La noi în familie, nimeni nu a făcut muzică. Tata scria litere pe crucile din cimitir, mama s-a ocupat de biserică toată viaţa. Dar amîndoi m-au sprijinit să-mi împlinesc visul. Tata mi-a cumpărat pian cu coadă. A dat 26.000 de lei, enorm de mulţi bani la vremea aceea. Nimeni nu mai avea aşa ceva. Era foarte mîndru de mine “, spune ea. Tatăl ei a murit cînd braşoveanca avea doar 15 ani şi n-a apucat să se bucure de succesul ei de mai tîrziu. De aceea, Ramona a revenit în lumea operei şi cu gîndul la el, sperînd că, de acolo, din cer, tatăl ei o ascultă. E convinsă că „universul a conspirat cu mine, ca să mă întorc pe aceeaşi stradă. În toţi anii în care am stat departe de muzică, nu am deschis o partitură, le-am aruncat pe toate. Toată acea perioadă n-a fost decît o trecere, între dezamăgirea din România şi şansa din Italia“, crede mezzosoprana.

Istoria se repetă

Alessandro a crezut în ea din prima clipă, a încurajat-o şi a susţinut-o în drumul artistic, dar mai ales i-a redat încrederea în ea însăşi. „Pînă să îl cunosc pe el, aveam o suferinţă greu de digerat. Şi eu am digestia lentă“, glumeşte Ramona. Cert e că italianul i-a schimbat viaţa. Dar cine e Alessandro d’Alessandro? Profesor de filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Florenţa, s-a specializat în opera umanistului astrolog şi filosof Marzio Galeotto da Narni (1427-1490). Cum nimic nu e întîmplător pe lumea asta, acest umanist renascentist e legat de Matei Corvin, românul care a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei. Biserica Catolică i-a ars lucrările lui Galeotto şi l-a condamnat la ardere pe rug. Dar şansa lui a fost Matei Corvin, care l-a adăpostit la curtea regală, salvîndu-i astfel viaţa. „Şi uite aşa, un filosof italian s-a căsătorit cu o femeie din Transilvania, şi după 500 de ani de ani, un alt filosof italian s-a căsătorit tot cu o femeie din Transilvania“, constată Ramona, realizînd că, într-adevăr, istoria se repetă.

Ca la 18 ani

I s-a propus să se întoarcă în România, dar Ramona nu crede că a sosit acel moment. Încă n-a uitat supărarea cu care a plecat în străinătate. „Ca solistă, am debutat la Catedrala Catolică de pe Mureşenilor. Am cîntat cu orchestra şi corul Liceului de Artă. Avem 18 ani. A fost singura oară cînd am cîntat în România ca solistă. Dar, uite că acum, după 12 ani, fac acelaşi lucru. Am cîntat aceeaşi arie, ca şi cum aş avea din nou 18 ani. Ca şi cum un cerc s-ar închide. N-am ştiut ce va alege maestrul“, explică ea făcînd referire la recentul concert susţinut la Cluj sub bagheta dirijorului Ladislau Horvath, acompaniată de Filarmonica de Stat „Transilvania“. Piesa pe care a interpretat-o şi acum şi la Braşov, în adolescenţă, este versiunea vieneză din 1843 a lucrării „Stabat Mater“ de Giovanni Battista Pergolesi. Revenirea pe o scenă din România i-a trezit amintiri dragi din oraşul natal, pe care le-a depănat împreună cu prof. Eugen Moga, şcheianul care a bătut special drumul pînă la Cluj ca s-o asculte. Să sperăm că vom avea şi noi ocazia s-o admirăm curînd pe o scenă din Braşov pe singura braşoveancă al cărui glas răsună pe scena celui mai mare teatru de operă din Italia.

Palmaresul Ramonei Gabriela Peter

- Din 2010, este contralto în Corul Teatrului „Maggio Musicale Fiorentino” din Florenţa.
- În paralel, studiază cursurile de master în canto la Conservatorul „Luigi Cherubini” din Florenţa. A participat la master class-uri susţinute de Eva Marton (la Academia de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta), Susanne Kelling (Hochschule für Musik din Köln), Roland Schubert (Hochschule für Musik din Leipzig), Leonardo Delisi, Angelo Bertacchi, Corneliu Murgu şi Gheorghe Roşu. De-a lungul timpului, a interpretat rolul Fenenei din opera Nabucco de Verdi, rolul lui Suzuki din Madama Butterfly de Puccini, rolul lui Carmen din La tragédie de Carmen. Racconto di un allestimento leggendario de Peter Brook, rolul Vrăjitoarei din Dido şi Aeneas de Purcell, rolul Mammei Lucia şi rolul Lolei din Cavalleria rusticana de Mascagni, rolul naratorului din oratoriul Jephte de Carissimi, rolul Maestrei delle novizie din Suor Angelica de Puccini, Via crucis de Liszt, rolul Maddalenei şi cel al Giovannei din Rigoletto de Verdi, Stabat Mater de Vivaldi, rolul Fidalmei din Căsătoria secretă de Cimarosa, Stabat Mater de Pergolesi, Recviemul de Mozart, rolul lui Carmen şi rolul lui Mercedes din Carmen de Bizet, rolul Zulmei din Italianca în Alger de Rossini, rolul Contesei de Coigny şi cel al lui Madelon din Andrea Chénier de Giordano şi rolul Dalilei din Samson şi Dalila de Saint-Saëns.
- A colaborat cu Orchestra Nuova Europa, cu Ansamblul GAMS, cu Orchestra „Opera Bisentium”, cu Ansamblul „Innovativo”, cu Ansamblul „San Felice”, cu Orchestra „Massimo de Bernart” şi cu dirijorii Zubin Mehta, Alan Magnatta Freiles, Federico Bardazzi, Bruno Sorelli şi Maurizio Preziosi.

Corul care a luat un Grammy

• Înfiinţat sub conducerea lui Andrea Morosini în 1933, anul în care s-a născut şi festivalul cu acelaşi nume, corul Magio Musicale Fiorentino este cotat drept unul dintre cele mai prestigioase din Italia, pentru partea vocală şi cea simfonică. Alţi dirijori faimoşi care au condus acest cor sînt: Adolfo Fanfani, Roberto Gabbiani, Vittorio Sigur, Marco Balderi, José Luis Basso, Piero Monti şi, din 2013, Lorenzo Fratini. Corul prezintă lucrări de muzică de cameră, dar şi contemporană. Mulţi compozitori contemporani de marcă au ales ca lucrările lor să apară în premieră în interpretarea acestui cor: Krzysztof Penderecki, Luigi Dallapiccola, Petrassi, Lugi Nono şi Bussotti. La pupitrul dirijorului au fost invitaţi Zubin Mehta, Riccardo Muti, Claudio Abbado, Carlo Maria Giulini, Bruno Bartoletti, Gianandrea Gavazzeni, Wolfgang Sawallisch, Georges Pretre, Myung-Whun Chung, Seiji Ozawa, Semion Bychkov, Giuseppe Sinopoli, Lorin Maazel şi Daniele Gatti. În ultimii ani, corul şi-a îmbogăţit repertoriul cu compoziţii coral-simfonice clasice şi moderne şi a realizat numeroase turnee internaţionale, atît în formula vocală, cît şi acompaniat de Orchestra de Maggio. De ce este atît de valoros acest cor? Pentru că poate interpreta lucrări din diferite perioade si stiluri în limba originară, calitate extrem de rară şi foarte apreciată de criticii genului. În 2003, corul Magio Musicale Fiorentino a cîştigat un premiu Grammy împreună cu Renée Fleming, pentru CD-ul „Belcanto“. Director artistic al teatrului a fost, în 1964, compozitorul şi muzicologul de origine română Roman Vlad.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: