Trifoiul cu patru foi, cel mai norocos mărţisor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 27.02.2015

• Greu de găsit, trifoiul cu patru foi este considerat aducător de noroc în dragoste, bani şi sănătate
• Cercetătorii braşoveni nu pot explica apariţia celei de-a patra frunze, dar au creat trei soiuri superioare de trifoi

Mărţişoarele pe care le vor anina în piept braşovencele la început de martie sînt mici şi delicate, simbolizînd venirea primăverii şi norocul. Potcoave, hornari, ghiocei, buburuze sau trifoiuri. Dintre toate, trifoiul cu patru foi este cel mai răspîndit simbol al norocului din lume. Îl întîlnim la jocurile de noroc, în logo-urile unor companii, în legende, talismane şi superstiţii, chiar şi în misiunile spaţiale. Trifoiul cu patru foi este, în realitate, o mutaţie genetică a banalului trifoi alb, care creşte pe pajişti şi în grădini, hrana preferată a văcuţelor, cailor, iepurilor. Dacă nu aţi găsit pînă acum niciun trifoi cu patru foi sau dacă duminică nu veţi purta un astfel de mărţişor, Monitorul Expres vă oferă povestea trifoiului cu patru foi, ca să vă aducă noroc în această primăvară.

Misterul celei de-a patra frunze

Trifoiul cu patru foi este un accident genetic, o variaţie rar întîlnită a trifoiului cu trei foi. De altfel, chiar numele plantei precizează numărul obişnuit al frunzelor. Se spune că o astfel de mutaţie este posibilă în numai un caz la 10.000 de exemplare. Tocmai pentru că este greu de găsit, trifoiul cu patru foi este asociat norocului. Dar acest trifoi este în primul rînd o plantă perenă pe care o studiază biologii, geneticienii şi biochimiştii, pentru că, înainte de a fi simbol şi legendă, acest trifoi e hrană pentru animale. Mai precis, trifoiul este o plantă leguminoasă. La noi, creşte spontan în zonele alpine şi subalpine. Cel roşu a început să fie cultivat în spaţiul românesc întîi în Transilvania, în secolul XVIII. Se cunosc circa 300 de specii de trifoi, însă cea care produce varietatea norocoasă este trifoiul alb. Nu se ştie de ce apare a patra frunză. Cercetătorii nu s-au lămurit încă dacă mutaţia este determinată doar de factorul genetic sau este implicat şi mediul. Raritatea sa sugerează existenţa unei gene recesive care se manifestă cu o frecvenţă foarte scăzută. Se mai presupune că trifoiul cu patru foi apare doar în condiţii ecologice, pe pajişti nepoluate. În 2010, cercetătorii de la Universitatea din Georgia au raportat că au găsit gena care transformă trifoiul cu trei frunze în tipul cu patru foi, ceea ce poate oferi şansa de a cultiva cîmpuri întregi de plante ale norocului. Astfel de plantaţii există deja, iar rarisimile plante sînt obţinute pe scară largă.

Trifoiurile de Braşov

Pînă cînd trifoiul cu patru foi va fi disponibil la kilogram, deocamdată îl avem la discreţie pe cel cu trei frunze, care face obiectul de studiu al specialiştilor de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti din Braşov, unicul din România. Trifoiul şi alte plante furajere sînt studiate pentru îmbunătăţirea soiurilor existente, dar şi pentru crearea altora noi. Aici s-au născut circa 15 soiuri de leguminoase perene de pajişti, dintre care trei sînt de trifoi alb (Trifolium repens): Măgurele, Mioriţa, Carpatin. Primul a fost Măgurele. În 1982, M. Krauss a creat acest soi sintetic, de tip hollandicum, rezistent la secetă şi dăunători, cu o producţie de 50 tone de masă verde la hectar şi 700 kg/ha sămînţă. Soiul Măgurele se caracterizează şi printr-o abundenţă a frunzelor, ceea ce înseamnă şi mai multe şanse de apariţie a trifoiului cu patru foi. Un alt soi, omologat în 1989, este Mioriţa, urmat de Carpatin (1996), primul soi românesc din tipul Silvestre (Nanum). Cercetătorii braşoveni sînt autori şi ai altor premiere. Lucrările de ameliorare la gramineele şi leguminoasele perene de pajişti din ţara noastră au fost începute în perioada interbelică (1921) de către dr. Wilhelm Stephani, inginer agronom la ferma model de selecţionare a seminţelor de plante de nutreţ de la Bod, de unde provine şi trifoiul roşu de Transilvania. Soiurile create la institutul braşovean sînt rezistente la ger, secetă, boli şi dăunători, cu o producţie ridicată de substanţă uscată şi seminţe. În competiţie cu soiurile străine, şi-au dovedit din plin superioritatea pe toate planurile.

Cum să găseşti un trifoi norocos?

Recunoaştem uşor trifoiul după florile roz sau albe, roşii, violet sau galbene, păstăile mici, cu puţine seminţe. Există oameni pasionaţi, care caută trifoi cu patru foi pentru colecţie, pentru a-l dărui, pentru a-l cultiva în ghiveci, pentru a-l vinde sau pur şi simplu pentru a-şi provoca norocul. Căutătorii de trifoi norocos au nu doar ochi buni, ci şi strategii proprii de a găsi cît mai repede şi cît mai multe exemplare. Sînt convinşi că pot cîştiga lupta cu hazardul. Dacă vreţi să porniţi în căutarea unui astfel de trifoi, trebuie să ştiţi că prima regulă este să ajungeţi la un cîmp cu trifoi alb. Trebuie să priviţi în ansamblu, nu plantă cu plantă. Cînd ochiul se va obişnui cu forma celor trei frunze, ceea ce e ieşit din comun va sări imediat în evidenţă. Cea de-a patra frunză este, de obicei, mai mică. Dacă aţi găsit un trifoi cu patru foi, marcaţi locul cu un steguleţ. Sînt mari şanse să descoperiţi în apropiere şi alte plante cu aceeaşi mutaţie genetică. Trifoiul mutant e mai uşor de găsit în timpul verii decît primăvara şi în locuri ecologice decît în zone poluate. Odată găsit, trifoiul norocos poate fi presat şi păstrat în casă sau în geantă, ca amuletă. Dacă îl smulgeţi din rădăcină, îl puteţi planta în ghiveci sau în grădină. Dacă recoltaţi seminţele, veţi putea să înmulţiţi norocul, una din trei plante păstrînd aceeaşi configuraţie genetică.

Recorduri de noroace şi ghinioane

Există şi trifoi cu cinci frunze sau chiar cu mai multe. Recordul mondial, conform Guinness Book, este de 18 foi. Însă cel mai mare număr de frunze găsite vreodată pe un singur trifoi este de 56. Planta a fost descoperită de fermierul japonez Shigeo Obara, pe 10 mai 2009. Avea frunzele lungi de 0,5 pînă la 1,5 cm, dispuse în straturi. Raritatea exemplarelor norocoase nu i-a împiedicat pe căutătorii de trifoi să renunţe. Unii nu s-au oprit după primul succes şi au adunat adevărate colecţii de noroace vegetale. Americanul Edward Martin a găsit 160.000 de trifoi cu patru foi. Are 76 de ani. Dacă a căutat, în medie, cam două ore pe zi, în ultimii 60 de ani, înseamnă că a stat aplecat asupra cîmpului aproximativ 44.000 de ore. Ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să dea norocul peste el la fiecare 15 minute. Cei mai mulţi colecţionari se plîng că n-au avut deloc noroc în viaţă. O pensionară din Cugir, care a găsit mai bine de 2.000 de trifoiuri cu patru foi, spune că a avut parte numai de ghinioane. Poate că la fel de părăsit de noroc se simte şi colecţionarul din Tîrgu-Mureş care s-a hotărît să vîndă cei peste 1.200 de trifoiuri cu patru foi presaţi. Andreea Reman din Bistriţa Năsăud are şi ea o colecţie impresionantă, probabil cea mai mare din România: 18.000 de noroace.

Planta smulsă din Rai

Dacă nu aţi avut niciodată norocul să găsiţi un astfel de trifoi, îl puteţi cumpăra: 25 de lei ghiveciul sau 100 de lei planta presată, ca mărţişor inedit. Însă norocul nu e garantat, fiindcă se spune că funcţionează numai pentru cel care a găsit trifoiul. Superstiţia mai spune că nu oricine găseşte un exemplar devine automat norocos, ci numai acela care dă peste el din întîmplare. Dar de unde vine legătura între şansă şi această plantă banală? Unii spun că originea superstiţiei trebuie căutată în povestea biblică a lui Adam şi a Evei. Se crede că, atunci cînd Eva a fost izgonită din grădina Edenului, a luat un trifoi cu patru foi ca să-i amintească de paradis. De atunci, trifoiul ar fi devenit un simbol al norocului. În Egiptul antic, atunci cînd un cuplu se căsătorea, i se oferea în mod tradiţional un trifoi cu patru foi, ca o binecuvîntare a unirii lor şi ca simbol al iubirii lor nemuritoare. Preoţii druizi au folosit trifoiul cu patru foi pentru vindecarea bolnavilor, în ritualuri de cult şi pentru îndepărtarea spiritelor rele. Se mai spune că aceşti preoţi reuşeau, tot cu ajutorul trifoiului cu patru foi, să călătorească în timp. Druizii trăiau cu convingerea că dacă întîlnesc întîmplător un trifoi cu patru foi, ceva bun li se va întîmpla curînd. În Evul Mediu, copiii credeau că dacă găsesc acest trifoi, vor putea vedea zîne.

Trifoiul Sfîntului Patrick

În legendele irlandeze, trifoiul cu patru foi a fost descoperit de Sfîntul Patrick, patronul poporului irlandez. De fapt, încă din secolul V, trifoiul a fost asociat cu Sf. Patrick, primul misionar al creştinismului în Irlanda. Dar sfîntul folosea trifoiul cu trei foi, ca simbol al Sfintei Treimi, frunzele reprezentînd Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Atunci cînd cineva găsea un trifoi cu patru frunze, se spunea că, pe lîngă trinitate, a fost binecuvîntat şi cu Harul lui Dumnezeu, simbolizat de a patra frunză. O altă legendă spune că trifoiul alb cu trei frunze ar fi asociat mişcării de rebeliune a irlandezilor împotriva coroanei, membrii grupului recunoscîndu-se între ei prin acest simbol. Cînd erau prinşi cu trifoiul asupra lor, erau condamnaţi la moarte. De aceea se spune că un adevărat şi neînfricat irlandez poartă trifoiul alb cu trei frunze. Tradiţionaliştii se identifică numai cu trifoiul cu trei frunze, considerînd că varietatea cu patru frunze este un fals noroc tocmai pentru că este atît de greu de găsit. O altă legendă spune că irlandezii din Evul Mediu, în timpul perioadelor de foamete, se hrăneau cu trifoi, rămînînd astfel în istorie ca popor mîncător de trifoi. De Sfîntul Patrick, irlandezii purtau la pălărie un trifoi, iar la sfîrşitul zilei, puneau planta în paharul cu grog. După ultima înghiţitură, trifoiul trebuia aruncat peste umărul stîng.

Noroc la purtător

În 1620, scriitorul britanic John Melton scria: „Dacă un om găseşte în iarbă un trifoi cu patru frunze, să fie sigur că în scurt timp i se va întîmpla ceva de bine“. Simbolistica trifoiului cu patru foi, ca plantă aducătoare de noroc, continuă şi în zilele noastre. Iată care sînt cele mai populare superstiţii. Fiecare frunză ar reprezenta cîte ceva. Prima este pentru credinţă, a doua pentru speranţă, a treia pentru iubire şi a patra, evident, pentru noroc. Semnificaţia generală a plantei este norocul, dar şi abundenţa, sănătatea, prosperitatea, fecunditatea. În vise, trifoiul cu patru foi înseamnă cîştig financiar, faimă, sănătate şi asigurarea că vei trăi fericit pînă la adînci bătrîneţi. Este şi un fel de Cupidon vegetal. Purtătorul unui trifoi cu patru foi poate fi sigur că persoana iubită se va întoarce la el. O altă superstiţie spune că acela care găseşte un trifoi cu patru foi îşi va întîlni iubirea în aceeaşi zi. Ca să nu ratezi ocazia, e bine să-l pui în pantof. Dacă porţi trifoiul cu patru foi în piept, iubirea ta adevărată va veni la tine. Dacă îl ai asupra ta, niciun rău nu te poate atinge. Trifoiul are efect numai dacă nu e văzut de nimeni. O altă credinţă spune că, dimpotrivă, dacă primeşti trifoiul găsit de altcineva, norocul ţi se dublează.

Trifoiul cu şnur alb-roşu

Superstiţia spune că norocul creşte direct proporţional cu numărul frunzelor, trifoiul cu cinci foi fiind mult mai eficient decît cel cu patru. În altă versiune, numai a patra frunză este norocoasă, a cincea aduce ghinion. Trifoiul este asociat cu trefla din cărţile de ghicit, unde semnifică foc, energie şi voinţă, bogăţie şi, evident, tot noroc. Ca talisman, trifoiul cu patru foi e considerat un obiect cu puteri magice care apără împotriva bolilor, relelor şi ghinionului. Se spune că Abraham Lincoln avea zilnic un astfel de trifoi asupra lui, dar l-a uitat acasă tocmai în ziua în care a fost asasinat. Napoleon Bonaparte a scăpat de la moarte datorită unui trifoi. Aplecîndu-se să culeagă planta norocoasă, glonţul nu l-a nimerit. Cine are un trifoi cu patru foi în casă, va fi ferit de vrăji şi duhuri malefice. Se spune că dacă deţii un trifoi cu patru foi, poţi anula magia unui spiriduş şi poţi să vezi zîne. Simbolul norocului însoţeşte şi ziua de 1 Martie, sub formă de mărţişor. Trifoiul cu patru foi şi şnurul alb-roşu reprezintă o combinaţie cu dublu simbol: noroc şi un nou început. Puterea mărţişorului nu mai este una magică, ci una care inspiră optimism la începutul primăverii şi un gest frumos prin care transmiţi cuiva drag urarea de a avea noroc.

Mărţişoarele norocului

• În afară de trifoiul cu patru foi, simbol clasic al norocului, mărţişoarele pot fi şi alte figurine aducătoare de noroc:
- Hornarul. Cîndva, coşarul era un meseriaş foarte căutat şi la fel de important ca un doctor sau un pompier. Aducea noroc pentru că de el depindeau vieţile oamenilor, un coş necurăţat putînd provoca incendii şi asfixieri.
- Potcoava de cal. Aduce noroc numai dacă e îndreptată în sus, ca să nu scape norocul. Protejează împotriva spiritelor rele. Se spune că un sfînt i-a potcovit diavolului singura copită, însă l-a chinuit şi l-a făcut să urle de durere. De atunci, Satana nu mai intră niciodată acolo unde vede atîrnată o potcoavă. Se mai spune că vrăjitoarele călăresc măturile pentru că le e frică de cai. În legendele celtice, atîrnarea unei potcoave de uşa casei putea îndepărta fiinţele magice răuvoitoare, întrucît acestea erau „alergice“ la fier. Potcoava ar apăra şi împotriva deochiului.
- Cheiţa. Se spune că trei chei purtate împreună deschid uşile pline cu noroc: cea a bogăţiei, cea a sănătăţii şi cea a iubirii. Grecii antici spuneau despre chei că sînt simbolul cunoaşterii şi al vieţii. Două chei încrucişate, una din argint şi una din aur, sînt emblema papală şi reprezintă „cheile ce deschid Regatul Cerurilor“. Cheiţa-mărţişor semnifică şansa de a găsi calea către succes.
- Ghiocelul. Simbol al speranţei, curajului şi fidelităţii nezdruncinate, ghiocelul-mărţişor este o urare de îndrăzneală şi putere.
- Buburuza. Este un mărţişor aducător de noroc şi protecţie, simbolul Fecioarei Maria. Reprezintă soarele. În unele legende indoeuropene, buburuza este soţia zeului fulgerelor, pedepsită de soţul ei pentru că l-a înşelat şi de aici cele 7 puncte negre (de cîte ori i-a fost necredincioasă). În folclorul românesc, fetele şi flăcăii prindeau insectele, apoi le dădeau drumul zicînd: „Mămăruţă, ruţă, Suie-mă-n căruţă, Şi-ncotro tu vei zbura, Acolo m-oi mărita/însura“. Cel ursit se credea că se află în direcţia în care zbura buburuza. Dacă stătea pe loc, persoana rămînea necăsătorită.
- Inimioara. Ca simbol al iubirii şi carităţii, se oferă sub formă de mărţişor mai ales persoanei iubite.

Plantă de leac

• Trifoiul este şi plantă medicinală. De la trifoiul alb, cel care suferă mutaţia celei de-a patra frunze, se utilizează în scop terapeutic inflorescenţele recoltate doar din zonele nepoluate. Din acestea se prepară un ceai tonic gustos. Trifoiul alb e util în răceală sau gripă, în combaterea durerilor gastrointestinale şi în leucoree, sub formă de infuzie (o lingură de flori la o cană cu apă). Extern, sub formă de irigaţii şi băi, infuzia din flori de trifoi alb se utilizează în leucoree şi pentru întărirea celor slăbiţi. Preparatele pe bază de trifoi alb sînt contraindicate în sarcină. În medicina tradiţională, trifoiul alb de munte (Trifolium montanum), bogat în antioxidanţi, era utilizat ca leac anti-îmbătrînire. Un studiu britanic a demonstrat că mirosul dulce al trifoiului induce o stare de calm, mulţumire şi echilibru.

Marcă înregistrată

• Trifoiul cu trei foi este astăzi simbolul Irlandei (marcă înregistrată din 1980), aşa cum trandafirul simbolizează Anglia, ciulinul Scoţia, prazul Ţara Galilor, laleaua Olanda şi crizantema Japonia. Se găseşte pe frontispiciile clădirilor, chiar şi pe Palatul Buckingham. Apare pe monede şi timbre, pe steagurile echipelor de fotbal şi rugby irlandeze, este prezent în logo-ul Serviciului de Poliţie din Irlanda de Nord, al poştei naţionale şi al companiei aeriene Aer Lingus, al cărei indicativ de apel către turnurile de control este „Trifoi“ (Shamrock). În fiecare an, de Ziua Sfîntul Patrick, preşedintele SUA primeşte din partea statului irlandez un bol cu trifoi.

Legenda mărţişorului

• Într-o zi, soarele a luat înfăţişarea unui tînăr, ca să poată juca şi el hora cu sătenii. Aflînd aceasta, zmeul l-a răpit pe tînăr şi l-a închis într-o temniţă la castel. Atunci natura a murit, s-a aşternut întunericul, florile s-au ofilit, pomilor le-au căzut frunzele, păsările au plecat, copiii au încetat să mai zîmbească. Un alt tînăr curajos şi puternic s-a hotărît să caute castelul zmeului, să îl înfrunte şi să elibereze soarele. Cînd tînărul a găsit temniţa, s-a luptat cu zmeul şi astfel, soarele s-a urcat pe cer, iar natura a început să prindă viaţă, a venit primăvara. Grav rănit, salvatorul a murit pe o plapumă albă de zăpadă pe care firişoare de sînge s-au prelins din rănile lui. De atunci, tinerii oferă simbolic în luna martie, accesorii însoţite de un şnur împletit din aţă de culoare albă şi roşie. Roşul pentru dragostea şi curajul cu care tînărul s-a luptat pentru eliberarea soarelui, simbolul luminii, al fericirii, al frumosului, şi albul, culoarea zăpezii, dar şi a ghiocelului, floarea care vesteşte primăvara.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: