Oraşe care amintesc de Braşov

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Praga

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 03.10.2014

• În zeci de oraşe din Europa, putem întîlni locuri care amintesc de Braşov
• Cele mai frapante asemănări apar în oraşele înfrăţite cu Braşovul

Probabil că vi s-a întîmplat ca, plimbîndu-vă printr-un oraş străin, să remarcaţi că un parc sau o clădire vă aminteşte de Braşov. Mai ales în orăşelele din Vestul Europei putem avea surpriza să constatăm că unele străduţe seamănă cu Republicii sau Mureşenilor. Acum, că Braşovul este reabilitat şi înfrumuseţat, comparaţia cu o localitate vestică nu e deloc nepotrivită. Uneori, asemănările izbitoare vin chiar din Transilvania, alteori, din altă parte a lumii, din Asia sau America de Sud. Arhitectura veche şi dispunerea clădirilor lasă impresia unui numitor comun între localităţi atît de îndepărtate şi cu istorii şi culturi atît de diferite. Braşovenii care trăiesc în astfel de oraşe la indigo nu pot fi decît fericiţi să aibă lîngă ei un colţ care le aminteşte de acasă. Dar şi turiştii care ne vizitează au aceeaşi impresie descoperind cu uimire că Piaţa Sfatului sau Biserica Neagră seamănă cu edificii din ţările lor. Un oraş înseamnă nu doar arhitectură, ci şi atmosferă, oameni, viaţă. Aerul Braşovului e unic şi nu-l poate reproduce nicio copie a lui. Însă dacă vă aflaţi călători prin lume şi vreţi să vă alinaţi dorul de vechiul burg, Monitorul Expres vă invită să treceţi prin aceste locuri care poartă în ele ceva din adevăratul Braşov.

Piaţa Mare din Sibiu, sora mai mare a Pieţei Sfatului

Toată lumea spune că Braşovul şi Sibiul seamănă foarte mult. Piaţa Mare din centrul Sibiului şi Piaţa Sfatului par două proiecte ale aceluiaşi autor. Au şi aproximativ aceeaşi vîrstă. Centrul istoric din Sibiu a fost menţionat într-un document vechi din 1408, actul de naştere al Casei Sfatului a fost întocmit ceva mai tîrziu, în 1420, cînd breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bîrsei au hotărît construirea unei camere pentru „acordarea dreptăţii“. De-a lungul secolelor, cele două pieţe au avut destine asemănătoare. Au trecut prin perioade de extindere, asedii, inundaţii, incendii, au fost zguduite de cutremure şi au fost lovite de trăsnet. Pieţele erau tîrguri, dar şi spaţiul în care se întîlneau negustorii, conducătorii urbei, turiştii. În ambele pieţe au funcţionat stîlpi ai infamiei, unde erau pedepsiţi răufăcătorii. Şi la Braşov, şi la Sibiu, pieţele centrale au fost reabilitate şi şi-au recăpătat aerul medieval. Au fost şi sînt locurile în care se protestează contra regimului, dar şi spaţii culturale, în care artiştii ţin spectacole în aer liber. Sînt locurile magice în care un brad falnic învie în fiecare an spiritul Crăciunului. Piaţa Mare şi Piaţa Sfatului sînt sedii ale unor clădiri impresionante din punct de vedere arhitectural, muzee şi biserici, în care s-a scris istorie şi cu care localnicii se mîndresc, fiindcă reprezintă edificii-emblemă ale oraşelor lor. Fiecare dintre cele două burguri se identifică prin acest kilometru zero al localităţii. Braşovenii spun că Piaţa Sfatului e mai mare şi mai frumoasă decît cea din Sibiu. Sibienii spun că a lor e mai cunoscută. Cert e că, deşi nu pot fi confundate, arată aproape la fel şi au acelaşi aer de oraş medieval transilvănean.

„O oarecare asemănare cu insula Corfu“

Poate că prima şi cea mai ciudată comparaţie a Braşovului cu o localitate europeană este cea a contelui Stan Szechenyi, care ne-a lăsat o cronică a vizitei lui la Braşov din anul 1821. „În ziua de 23 iulie am rămas la Braşov. Acest oraş nu se aseamănă cu niciun altul pe care 1-am văzut. De-ar fi marea aproape, atunci s-ar putea stabili o oarecare asemănare cu insula Corfu. Ce-ar fi Transilvania dacă ar fi înconjurată de mare?“ Pare curioasă asemănarea între insula grecească şi un oraş de munte, însă dacă privim pietonalele din centrul istoric al oraşului-insulă Corfu, în ciuda arhitecturii veneţiene, am putea regăsi atmosfera străzii Republicii din Braşov. Cît despre braşoveni, contele austriac avea numai cuvinte de laudă, iar braşovencele i s-au părut „peste măsură de frumoase“. Un alt călător, Vince Bathyany a trecut prin Braşov în anul 1801. Încîntat să găsească aici atmosfera burgurilor din ţara lui, a descris oraşul ca avînd „privelişti cînd ciudate, cînd vesele“, iar pe braşoveni drept „oameni harnici cu fire cinstită“. Un an mai tîrziu, un călător anonim aprecia că „pe uliţe şi în piaţă, domneşte o forfotă de oameni ocupaţi, ce-mi aminteşte de o capitală“, mai ales că „Braşovul este cel mai populat şi mai bogat, în bani, oraş din Transilvania“. Francis Summerers notează şi el că Braşovul „este un oraş liber împărătesc renumit, populat, întins şi înconjurat de ziduri. Are edificii frumoase şi pieţe impunătoare. Biserica saşilor este splendidă şi măreaţă“. Biserica Neagră este unicat, însă turiştii francezi spun că detaliile arhitectonice le aduc aminte de Catedrala catolică Sainte-Marie d’Auch. Construcţia ei a început în 1489, pe vremea cînd a noastră era deja finalizată (1383-1477). Cele două edificii au în comun doar faptul că au fost mistuite de incendii, cea din Braşov în 1689, cea din Franţa, în 1921.

Praga României şi Biserica Neagră a Pragăi

Cele mai multe oraşe europene care amintesc de Braşov sînt în Europa de Vest. De pildă, românilor din Dinkelsburg, un orăşel din Germania, li se pare că această localitate aduce cu Braşovul. Străzile pavate cu piatră cubică, piaţa centrală şi aliniamentul clădirilor pot da impresia că Dinkelsburg e un fel de Braşov, însă diferenţele sînt mari. Orăşelul german are doar 18.000 de locuitori şi este liniştit, poate chiar prea liniştit, lipsit de forfota unui oraş mare cum e Braşovul. Unii spun că şi Rothenburg, un alt oraş bavarez, ar semăna cu Braşovul, dar alţii nu sînt de acord. N-are mai mult de 10.000 de locuitori, însă, în Evul Mediu, aici trăiau circa 6.000 de oameni, ceea ce făcea din Rothenburg al doilea oraş, ca populaţie, din Germania. Este o localitate cu mult şarm şi, dacă nu ar fi acoperişurile ascuţite ale caselor, ai putea jura că are o stradă Nicolae Bălcescu, exact ca a noastră. Tot un fel de Bălcescu găsim şi la Chişinău sau în Pisa. Strada Postăvarului pare să aibă o soră în Deventer, Olanda. Braşovul este foarte des asemuit cu Praga. Aşa cum Bucureştiul a fost supranumit „Micul Paris“, Braşovului i se spune „Praga României“. Cel puţin aşa au considerat jurnaliştii britanici, care au lăudat bastioanele, Casa Sfatului şi Biserica Neagră, dar şi restaurantele din Braşov. Praga nu e un oraş de munte, iar Braşovul nu e străbătut de Vltava, însă Biserica Sfintei Fecioare din Tý care domină zona istorică a capitalei Cehiei, ne aminteşte de impunătoarea Biserică Neagră. Dacă tot am amintit de Cehia, un alt oraş care reproduce aidoma imaginea străzilor din Braşov, este considerat şi Cheb, din regiunea Karlovy-Vary.

„Şaguna“ din Bulgaria şi „Dramaticul“ din Polonia

Braşovul este înfrăţit cu nouă oraşe de pe trei continente. Întîmplător sau nu, multe locuri seamănă între ele. De exemplu, Gyor, cel mai important oraş din nord-vestul Ungariei, aflat la jumătatea distanţei dintre Budapesta şi Viena, privit de sus, are cîteva zone foarte asemănătoare cu Braşovul istoric. Şocant de asemănătoare sînt şi două clădiri din Braşov şi, respectiv, Veliko Tarnovo sau „Oraşul Ţarilor“, fostă capitală imperială a Bulgariei. Clădirea Colegiului Naţional „Andrei Şaguna“ şi cea a Universităţii „Chiril şi Metodiu“ seamănă ca două picături de apă. A doua instituţie de profil din Bulgaria, ca mărime, a fost înfiinţată în 1963, la vremea aceea, liceul din Braşov funcţionînd deja de 80 de ani. Tot dintre oraşele înfrăţite care au ceva ce amintesc de Braşov, trebuie să amintim şi Poznan. Oraşul polonez, care are mai bine de jumătate de milion de locuitori, a conservat vechea piaţă, înfiinţată în 1253, în care se află şi sediul primăriei. Ansamblul seamănă mult cu Piaţa Sfatului. Biblioteca din Poznan, o clădire impozantă cu coloane, ne dă impresia că e sora mai mare a clădirii Teatrului „Sică Alexandrescu“. Unii au găsit asemănări ale Braşovului şi cu Salzburg, oraşul lui Mozart, dar şi cu oraşul polonez Cracovia. Însă impresia cea mai comună pe care o lasă Braşovul celor ce ne vizitează este de orăşel din Munţii Alpi, adică staţiune montană cochetă, pitorească şi primitoare.

Mureşenilor de Augsburg sau Viena

Dacă privim cu atenţie unele porţiuni din Viena, vom descoperi o stradă a Mureşenilor. Mai există una şi la 500 km depărtare, în Augsburg, Germania. O Biserică Neagră pare să aibă şi orăşelul danez Madurodam, iar în Pirna, oraşul german de lîngă Dresda cu numai 40.000 de locuitori, există o altă „Biserică Neagră“, care poartă tot hramul Fecioarei Maria şi datează tot din secolul XV. Detalii din micul port norvegian Lokken par teleportate din Braşov. Palatul Guvernului din Tijuana (Mexic) este o construcţie modernă, dar dacă ne uităm mai bine, ne aduce aminte de gara Braşov. În Spania, la Reinosa, întîlnim un colţişor din zona „Patria“. Chiar şi în îndepărtatul Taipei poţi găsi crîmpeie din Braşov, un fel de Hotel ARO Palace şi un fel de Bulevard Griviţei. Iar la Ruse, în Bulgaria, Palatul Czell pare să aibă o sosie. Din depărtare, Muzeul Naţional din Washington seamănă cu clădirea Rectoratului, iar în Chişinău pare să existe un Centru Militar Judeţean, ca acela de pe Strada Lungă. Asemănările între detaliile arhitectonice vechi ale unor oraşe pot fi explicate prin stilul epocii, care s-a răspîndit inevitabil în întreaga lume, însă pe specialişti îi preocupă mai mult asemănările construcţiilor moderne din diferite părţi ale lumii. China este o colecţie de replici kitsch ale unor construcţii celebre: Turnul Eiffel, Manhattan, chiar sate întregi austriece. Dincolo de prostul gust al reproducerilor, zonele cu blocuri noi încep să uniformizeze planeta. Cartiere întregi din zonele urbane sînt identice în toată lumea. Globalizarea a făcut ca nu doar oamenii şi tehnologia să migreze, ci şi arhitectura, ştergîndu-se astfel specificul locului. Braşovul a conservat tradiţia. Chiar dacă uneori vom constata că un oraş străin seamănă cu Braşovul, să nu uităm că adevăratul Braşov e cel de aici.

Cetatea din „Stăpînul inelelor“ e leit cea de la Rîşnov

• Cetăţi şi locuri din Braşov au sosii şi în filme. Celebra ecranizare „Stăpînul inelelor“, deşi este realizată în decoruri create pe calculator, scenele par desprinse din împrejurimile Braşovului şi nu numai, aceste similitudini dovedind că plaiurile româneşti au trezit interesul scenariştilor. Astfel, peisaje din munţii Piatra Craiului, de la Cetatea Rîşnov (foto sus) şi Castelul Bran sînt uşor de recunoscut în filmul ecranizat după cartea lui J.R.R. Tolkien. Braşovul mai are ceva în comun cu Hollywood-ul: literele cu numele oraşului, plasate pe munte.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: