Comandant la 23 de ani

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 26.10.2012

• Tînărul locotenent Sorin Toader a condus un pluton din Batalionul „Scorpionii Roşii“, pe durata misiunii în Afganistan

Locotenentul Sorin Toader a condus o misiune de şase luni în Afganistan. Deşi abia împlinise 23 de ani, tînărul a avut în subordine 27 de oameni, toţi unul şi unul, fiindcă plutonul lui făcea parte din Batalionul 26 Infanterie ,,Neagoe Basarab“. Sau „Scorpionii Roşii“, cum mai e cunoscută această unitate de elită. S-au întors acasă cu bine. Sorin a revenit la Batalionul 21 Vînători de Munte „General Leonard Mociulski“ din Predeal şi a povestit pentru Monitorul Expres experienţa din Afganistan, ţara unde luptele par să nu se mai oprească.

De la facultate, pe front

În liceu, era bun la matematică şi fizică şi visa să facă o facultate de profil. Nici acum nu a uitat de vechea lui pasiune, dar viaţa l-a dus pe alt drum. Fratele mai mare l-a luat de mai multe ori pe la el prin unitate şi i-a insuflat dragostea pentru haina militară, aşa că, atunci cînd a venit vremea facultăţii, a ales să meargă la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu. După trei ani de şcoală şi instrucţie, a mai urmat şi un curs special, de artilerie terestră. La repartiţie, a ales Predealul şi astfel, în scurt timp, a trebuit să ia prima mare decizie din carieră. „N-am stat prea mult pe gînduri, voiam să merg în Afganistan“, mărturiseşte Sorin care, în februarie 2011 era deja pe aeroportul din Kandahar. De aici, militarii români au fost duşi cu elicopterele la bazele militare. Sorin a ajuns la Bullard, din provincia Zabul. Unde, dacă n-ar fi fost vorba de o misiune militară şi bombele n-ar fi explodat la fiecare pas, ar fi trebuit să se simtă ca acasă, provincia fiind o zonă muntoasă, străbătută de rîul Tarnak. Stăteau la corturi, dar n-au suferit nici de frig, nici de arşiţă, baza oferea condiţii adecvate de trai. Şi mîncarea era bună, şi legăturile prin Internet şi telefon cu cei de acasă erau bune, lor nu le rămînea decît să-şi ducă la bun sfîrşit misiunea. Iar acest lucru depindea de Sorin, comandantul de pluton.

Ofensiva de după capturarea lui Bin Laden

Aproape zilnic plecau în misiune. Patrulau, observau, escortau convoaie militare şi civile. Uneori erau singuri, alteori colaborau cu soldaţii sau poliţiştii afgani. „Aveam 27 de oameni în pluton şi eu eram cam tînăr. Majoritatea erau deja la a doua misiune, unul dintre ei era a opta oară în Afganistan. Am înţeles că am foarte multe de învăţat. Am profitat de experienţa şi de profesionalismul lor şi ne-am îndeplinit misiunile cu succes. Chiar şi fata s-a descurcat bine“, spune Sorin. Mai greu de învins decît incidentele care le-au pus viaţa în pericol, a fost dorul de cei dragi. „Departe de casă, oamenii se schimbă, unii reuşesc să depăşească stresul şi riscurile, alţii clachează. Tot ce conta pentru mine era siguranţa oamenilor mei şi n-am avut timp o clipă să mă mai gîndesc şi la altceva. Răspundeam de fiecare în parte şi de toţi la un loc. Sînt foarte mulţumit de oamenii mei, m-au ascultat, m-au ajutat şi au dovedit profesionalism“, spune locotenentul cu modestie, ocolind să povestească prin cîte situaţii periculoase au trecut, începînd de la bombele plasate oriunde pe drum şi pînă la cele care cădeau asupra bazei. Perioada cea mai plină de evenimente a fost după capturarea lui Bin Laden. „Ştiam că nu va urma nimic bun, atacurile s-au înmulţit. A fost ofensiva de primăvară, cînd am simţit din plin răzbunarea talibanilor“.

La un ceai de plante şi o smochină

Din toată zona Zabul, doar în bazele militare sînt condiţii civilizate, afganii simpli trăiesc într-o sărăcie cruntă. „Am prins acolo Anul Nou al lor, adică trecerea în anul 1390. Uneori aveam impresia că e 1390 al nostru. Casele lor sînt din pămînt al naibii de tare. Puţine sînt din chirpici. Am văzut cum le construiesc. Amestecă pămîntul cu apă şi-l joacă în picioare. Acoperişul e cu nuiele. Nu e niciun risc să se strice la ploaie, am prins numai una în şase luni. N-au nevoie de arhitect, fiecare îşi construieşte casa după cum îl duce mintea. De obicei, cu o cameră sau două, în care încap şi cîte 10 membri ai familiei“, îşi aminteşte artileristul. Oamenii aceştia trăiesc din nimic. Puţini fac agricultură, cei mai mulţi sînt comercianţi, adică vînd tot felul de lucruri vechi sau noi. Bazarul e locul lor de muncă zilnic. „La femei am evitat să ne uităm, ca să nu facem probleme. Oricum, n-am văzut în public mai mult de 4-5 femei în jumătate de an. Rolul femeii acolo e foarte clar: grija de gospodărie, copii, animale. Femeile sînt cu munca, bărbaţii cu ceaiul. Musulmanii nu consumă alcool, dar beau ceai. M-au invitat şi pe mine la un ceai de plante şi o smochină“. Totuşi, în această lume înapoiată, Sorin a remarcat un sistem de irigaţii foarte bine pus la punct. În condiţiile în care ploaia e o raritate, afganii au captat apa rîului printr-un sistem de canale. Fiecare proprietar de teren are grijă să deschidă supapele atunci cînd legumele au nevoie de apă şi, deşi la ei e secetă mereu, agricultura merge înainte.

„Aş vrea să mă întorc“

Există şi oameni înstăriţi în Afganistan, cum e guvernatorul provinciei. Sorin a fost invitat la masă şi a mîncat o supă de castraveţi tradiţională şi lipii. O parte din misiunile plutonului condus de Sorin a fost să distribuie donaţii. De la aparatură, pînă la haine şi alimente. Le-a fost imposibil să le înveţe limba săracă în vocale. Şi chiar dacă învăţau cîteva cuvinte, nu le erau de folos dacă întîlneau un afgan care vorbea alt dialect. Aşa că s-au înţeles prin interpreţi cunoscători de engleză. Ba chiar au început afganii să înveţe româneşte. Drumurile nu au marcaje sau indicatoare, de fapt, nu există nicio regulă de circulaţie, cu toate că unele drumuri sînt denumite autostrăzi. În Afganistan, e acelaşi lucru să conduci o maşină sau o cămilă. Permisul nu e obligatoriu. Pentru Sorin, cele şase luni au fost pline de învăţăminte. Contactul cu o altă cultură, misiunile într-un teatru de operaţiuni important al lumii şi funcţia pe care a primit-o atît de repede au fost pentru el o experienţă cu care puţini soldaţi se pot lăuda la vîrsta lui. „Acum că ştiu mai multe despre Afganistan, îmi va fi mult mai uşor la următoarea misiune, aş vrea să mă întorc“, mărturiseşte tînărul Scorpion Roşu, gata oricînd să o ia de la capăt, în mijlocul celui mai fierbinte punct de pe glob.

Afganistanul, săraca ţară bogată

• Zabul este o provincie istorică din sudul Afganistanului, cu capitala la Qalat. Populaţia este de 275.000 de locuitori, răspîndiţi pe o suprafaţă de 17.000 kmp. 87% din gospodării au acces la apa potabilă din localitate, 1% merg chiar şi şase ore pînă la prima sursă de apă. Doar 2% din populaţie are acces la electricitate. Oamenii trăiesc din agricultură, industria e practic inexistentă, cu excepţia atelierelor de covoare, şaluri şi bijuterii. Se cultivă, grîu, cartofi, tutun şi susan. 4% din venituri provin din comerţul cu opiu. 85% din proprietarii de terenuri agricole au sisteme de irigaţii. Se cresc oi, capre, măgari, vite. 83% din fermieri au cămile. Doar 1% din populaţie ştie carte, iar la şcoală merg doar 0,1% din copii. Dintre aceştia, 98% sînt băieţi. De sănătatea acestor oameni au grijă doar 25 de medici. Patru persoane din cinci vorbesc dialectul Pashto, a doua limbă cea mai frecventă este Dari. Guvernatorul actual al provinciei este Muhammad Ashraf Nasari. În sport, este cunoscută echipa de cricket Zabul Provincia. În secolul XIX, armata britanică a încercat de două ori fără succes să ocupe Afganistanul pentru a-şi crea o zonă-tampon la graniţa cu India. Misionarii creştini n-au putut nici ei să-i civilizeze pe musulmanii de aici. În 1979, Brejnev a ordonat invadarea Afganistanului. Americanii le-au dat arme localnicilor din opoziţie. Inclusiv Bin Laden a trecut de partea mujahedinilor care i-au alungat pe ruşi în 1988. În 1966, talibanii au preluat puterea la Kabul, iar după atacurile din 11 septembrie 2011, americanii au decis să intervină în teritoriul afgan, în căutarea lui Bin Laden. Bogată în petrol, această ţară ar putea deveni şi unul dintre cele mai importante centre miniere din lume. De curînd, au fost descoperite zăcăminte imense de fier, cupru şi aur.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: