Braşoveanul care desenează eroi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia Onciu, 12.10.2012

• Cristian Dârstar vrea să bată recordul japonezilor la bandă desenată: peste 20 de pagini pe zi

Cînd spunem bandă desenată ne aducem aminte de revistele Pif şi Cutezătorii, unde găseam aventuri ale unor personaje de desene animate îndrăgite, dar şi povestiri cu tîlc, din care copiii trebuiau să înveţe regulile noii societăţi. După 1990, BD-urile s-au schimbat. Mickey Mouse, Pif, Rahan, Bugs Bunny şi Scooby Doo au rămas eroii preferaţi ai celor mici, iar banda desenată elaborată a început să se dezvolte în direcţii noi. Astăzi, există reviste de BD, aşa-numitele comics-uri, autori serioşi şi website-uri în care gratuit, poţi să te delectezi cu asemenea poveşti desenate. Grafica, naraţiunea şi eroii s-au schimbat. Lumea benzii desenate este acum un loc al libertăţii totale de exprimare. Deşi filmul este atît de accesibil, succesiunea de cadre desenate alb-negru continuă să-i fascineze pe oameni de toate vîrstele. Dar cei mai înfocaţi BD-fili sînt tot adolescenţii. Să consumi o astfel de artă e simplu, dar s-o creezi e mai complicat, poate de aceea autorii de bandă desenată sînt atît de puţini. Un tînăr din Braşov desenează, scoate reviste şi îi învaţă şi pe alţii să facă bandă desenată. Cristian Dârstar este cel mai popular autor de BD-uri din Braşov şi, împreună cu colegii de la Centrul Musashino, vrea să deseneze mai multe BD-uri pe zi decît japonezii.

BD-mania

Banda desenată este o succesiune de desene, care „se citesc“ de la stînga la dreapta. Cuvintele sînt puţine, şi totuşi e o povestire. Care trebuie privită cu atenţie pentru a descifra firul naraţiunii. Nu numai subiectul contează, ci şi felul în care arată personajele şi cum sînt redate astfel încît să pară dinamice. Practic, într-un astfel de pătrăţel static, personajele sînt pline de vervă. Nu e fotografie, nici caricatură, nici desen animat, doar un stop-cadru şi totuşi atît de plin de acţiune. Cît despre subiecte, banda desenată poate aborda orice temă, de la aventuri, thriller, SF, umor, pînă la subiecte grave, cum ar fi cele economice, politice sau sociale. Automat, BD-urile se adresează tuturor, de la preşcolari, la bunici, de la oameni simpli, la oameni de ştiinţă. Există o anumită bucurie specială a consumatorului de bandă desenată de a răsfoi astfel de producţii grafice. O pasiune pe care nu toţi o înţelegem. Însă lumea BD-fililor este extrem de complexă. Au revistele lor, festivaluri şi convenţii, expoziţii şi ateliere, nume mari în istoria genului, tehnici speciale de a desena şi, bineînţeles, personaje celebre, care au inspirat chiar producţii cinematografice de mare succes. Banda desenată este o artă, iar autorii ei sînt artişti în toată puterea cuvîntului. Unii sînt profesionişti, adică asta fac tot timpul şi trăiesc din bandă desenată. Alţii, desenează în timpul liber. Unii au studii de artă, alţii doar talent şi imaginaţie. Fenomenul este extrem de popular în America, Europa şi Asia de Est. În România, avem cel puţin 50 de autori de bandă desenată, care au adus tot atîtea stiluri şi personaje. Unul dintre ei este Cristian Dârstar, braşoveanul care l-a creat pe hîrtie pe Geruman, un înţelept bătrîn, luptător pentru dreptate.

Şcoala de benzi desenate

Cum a ajuns Cristian să creeze bandă desenată? Talent a avut dintotdeauna, desena pe unde apuca. Pînă cînd, prin clasa a VI-a, profesoara de desen a vorbit cu părinţii lui şi i-a sfătuit să-şi dea băiatul la Liceul de Artă. Cristian s-a mutat din Întorsura Buzăului în Braşov şi a început să studieze serios. A terminat liceul la artă decorativă şi monumentală. Apoi a mers la Facultatea de Arte Plastice din Timişoara. Întors în Braşov, s-a gîndit să-i înveţe şi pe alţii să deseneze, aşa că a înfiinţat un atelier de manga la Centrul Musashino. Şi astăzi, tot asta face. „Am cam 10 cursanţi, iar unii dintre ei sînt foarte buni. Facem reviste şi le vindem. Mă bucur nu numai că reuşesc să-i încurajez să continue, ci şi că am putut, prin intermediul atelierului, să ofer şansa de a se cunoaşte între ei. Noi, creatorii de BD, sîntem o comunitate mică, pe cînd cea a fanilor e foarte mare“, spune Cristian. Anul acesta, prin intermediul Institutului Cultural Român, braşoveanul a ajuns la Salonul Internaţional de Bandă Desenată de la Barcelona. România a prezentat istoria BD-ului românesc, expusă pe trei pereţi, cu lucrări ale unor autori consacraţi. Tot timpul a desenat, evident, dar a avut ocazia şi să cunoască BD-fili din alte ţări. A adus cu el şi colecţia de „fanzine şi reviste autopublicate”. Sute de pagini create de autori braşoveni în doi ani, multiplicate la copiator şi legate de mînă. „Pe la standul nostru au trecut, în trei zile, 150.000 de vizitatori, dacă ar fi să luăm în calcul cifra anunţată de organizatori“. Una dintre cele mai mari surprize trăite la Barcelona a fost întîlnirea cu maestrul Go Nagai, autorul japonez care a introdus în BD şi desene animate celebrii superroboţi uriaşi. A dat mîna şi cu Greg Capulo, părintele lui Superman din seria nouă.

Cel mai vîrstnic fan: 102 ani

Ca artist liber profesionist, Cristian mai face şi ilustraţie pentru cărţi, desenează pereţi, concepe etichete pentru sticle de vin şi apă minerală. De curînd, a expus o sculptură deosebită pe promenada din faţa primăriei, în cadrul unei expoziţii de mozaic în aer liber. Statueta lui, reprezentînd o preoteasă care invocă ploaia, este realizată tot prin tehnica mozaicului, astfel că tînărul de 26 de ani a reuşit să introducă o premieră în România: mozaicul 3D. Organizatorul manifestării, Nicolae Vrîncean, îl consideră pe Cristian „un mic Gaudi de România, pentru că e îndrăzneţ, creativ şi muncitor“. Deocamdată, talentul lui se concretizează mai bine în domeniul benzii desenate, unde l-a creat pe Geruman, un bătrîn mutant cu patru pupile, dar cu o moralitate ireproşabilă. L-a inventat pe cînd era în vizită la o casă de bătrîni. Impresionat de aceşti oameni singuri, le-a dedicat un erou de vîrsta lor. Cînd era copil, îi plăceau roboţii, acum desenează personaje umane, dar a păstrat vechea sa temă preferată, deşertul. În acest cadru, funcţionează alte legi ale fizicii decît cele cunoscute, trăiesc animale fabuloase şi specii extraterestre. De fiecare dată, binele învinge răul, deşi, cu banda desenată nu se ştie niciodată care e finalul, fiindcă fiecare poveste poate fi continuată. Revista braşoveană de BD, singura, de altfel, se numeşte Sefeu, în cinstea legăturii eterne dintre această ramură a graficii şi literatura SF. Din păcate, fanzinul (de la „fan magazine“ - revistă a fanilor) nu vede lumina tiparului, este doar xeroxat şi vîndut în cîteva exemplare celor ce ştiu ce înseamnă BD. Şi nu numai. La casa de bătrîni unde a fost invitat să deseneze, Cristian a cîştigat un fan special, o bătrînică de 102 ani, care a citit cu plăcere fanzinul. În paginile acestuia, va apărea cît de curînd şi o poveste cu eroi mai puţin obişnuiţi: dacii. Proiectul se va materializa tot la centrul Musashino.

Hotărîţi să doboare recordul mondial

Banda desenată are cîteva caracteristici proprii. În primul rînd, desenul nu e color. Cristian lucrează în tuş şi peniţă, pe hîrtie A4 obişnuită. Dar se foloseşte de un întreg arsenal de ustensile pentru a da viaţă personajelor sale: pensule, pensule cu rezervor de tuş, gumă de şters din pîine, brici, cutter, tuş de desen, chibrit (dacă arde vîrful peniţei, tuşele ies mai fine), chiar şi o periuţă de dinţi cu care stropeşte hîrtia, atunci cînd trebuie să umple un contur. O bandă desenată are cel puţin 20 de pagini şi braşoveanul poate s-o dea gata cam într-o săptămînă. Mai întîi trasează cadrele şi „baloanele“ (bulele în care sînt scrise replicile), dacă nu cumva le fac deja colegii lui. O idee se aşterne, fie pe loc, fie pe baza unui scenariu gîndit îndelung, uneori cu anii. Trebuie puse la punct personajele, spaţiul, acţiunea. Cristian face multe ciorne pînă ajunge la cea mai bună formă. „Banda desenată e o treabă cu greutate. O industrie, la fel ca aceea a cărţii sau a filmului. Sumele investite ne arată că aşa e. În Japonia, se vînd circa patru milioane de exemplare din revista bilunară, care e groasă cît o cărămidă. Americanii au corporaţii de comics-uri“, explică tînărul BD-ist, el însuşi fan al stilului manga. „Astro Boy“ şi „Black Jack“, eroii creaţi de japonezul Osamu Tezuka, au fost printre primele lui surse de inspiraţie. Tot japonezii sînt cei cu care şi-a propus să se ia la întrecere. Împreună cu colegii de la Musashino vrea să doboare recordul mondial deţinut de niponi: 500 de pagini desenate de un singur om, într-o lună. Deocamdată, braşovenii au reuşit să deseneze 6-7 pagini pe zi. Sînt foarte pasionaţi de ceea ce fac şi, probabil, nu vor scăpa niciodată de patima BD-ului, pe care încearcă să o transmită şi alora. „După cîteva pagini, cartea dispare şi se transformă în televizor. Nu e o lectură pasivă, cititorul de BD depune efort, face animaţie în mintea lui“, spune Cristian, un tînăr grafician care reprezintă Braşovul în cea mai amuzantă ramură a artelor vizuale, banda desenată.

Pif, cel mai popular personaj de BD în România

• Pif este un personaj născut pe hîrtie în martie 1948, în gazeta L’Humanité, şi transferat în decembrie 1952 în Vaillant. José Cabrero Arnal a fost părintele lui Pif, căţeluşul docil. Datorită succesului uriaş repurtat de Pif, revista s-a numit începînd cu 1965, „Le Journal de Pif-le-Chien“. În anii ’80, PIF era cea mai populară revistă pentru copiii din Europa. Se tipărea în tiraje-record de peste 500.000 de exemplare pe săptămînă. Revista şi-a încetat apariţia în 1992, după o lungă agonie, tirajul scăzuse la mai puţin de 10 %. S-a reeditat ulterior, însă fără succesul de odinioară. Fanii au salvat numerele revistei şi le-au postat la adresa de Internet www.pif-collection.com. La început, revista se distribuia pe stradă, prin militanţi şi activiştii ai Partidului Comunist Francez. În perioada de glorie din anii ’70, se vindea prin abonament în 25 de ţări de pe patru continente. Numerele 60 (aprilie 1970) şi 137 (septembrie 1971) din Pif au atins o cifră de vînzări incredibilă pentru un săptămînal BD: 1.000.000 de exemplare. În 1969, aflat în vizită la redacţia Pif Gadget din Paris, Mihai Negulescu, redactorul-şef de la „Cutezătorii“, s-a întors cu un nou personaj BD, Minitehnicus, desenat tot de Arnal. Seria „Aventurile colegului Minitehnicus“ a avut mare succes. În 1970, Arnal a vizitat România, prilej cu care a mai proiectat un personaj: Profesorul Parbriz, preluat de Nic Nicolaescu în „Racheta Cutezătorilor“. Arnal a semnat şi coperta numărului 2 din Cutezătorii, cînd a debutat serialul „Un zîmbet cu Pif“, desenat chiar de Arnal. Mircea Arapu este desenatorul lui Arthur le Fantôme, după ce inventatorul personajului, Cézard, a murit. În „Istoria Mondială a Benzii desenate“, apărută în 1989, francezul de origine română este pomenit printre cei mai mari autori ai lumii. Din 1983, a desenat şi Pif et Hercule, după C. Arnal. Pe vremea cînd România era partener al Editurii Vaillant şi Pif Gadget se difuza săptămînal la noi prin abonamente şi, uneori, la chioşcuri, „Cutezătorii“ a lansat primul concurs de benzi desenate de cititori din istoria mondială a genului.

BD-ul, o artă veche de cînd lumea

• Unii spun că banda desenată a apărut încă din antichitate, cel mai bun exemplu fiind Columna lui Traian. Alţii cred că şi oamenii primitivi desenau pe pereţii peşterilor tot un fel de benzi desenate, pe care le şi animau mişcînd flăcările torţei astfel încît personajele să pară în mişcare. Însă banda desenată modernă s-a născut la sfîrşitul secolului XIX, în ziarele americane. Primul personaj a fost Yellow Boy şi apărea în „World“ şi „Journal American“. Ziarele erau atît de căutate încît a devenit populară expresia „yellow journalism“, cu sensul de jurnalism de senzaţie. În China, s-a dezvoltat stilul umoristic „manhua“, iar în Japonia, versiunea de BD numită manga („desene caraghioase“), stilul contemporan cucerind întreaga planetă. În Japonia, toată lumea citeşte benzi desenate, revistele fiind clasificate nu după tematică, ci după categorie de vîrstă. Se pare că prima bandă desenată românească datează din 1896. Conform autorilor Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu care au semnat „Istoria Benzii Desenate Româneşti“, în Revista Copiilor, au fost publicate poveştile ilustrate „Pisica spelată“ şi „Măseaua babei“, strămoşii BD-urilor de azi.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: