Postăvaru, prima cabană din Carpaţi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 02.12.2011

• Cea mai veche cabană din România este Cabana Postăvaru
• A fost construită de primul club de montaniarzi, pe locul preferat al elevilor de la Honterus

În partea nordică a masivului Postăvarul, la altitudinea de 1.604 metri, cea mai veche cabană din România a împlinit 128 de ani. Vechi simbol al Braşovului, cabana Postăvaru este un punct de întîlnire al schiorilor şi al iubitorilor de munte, din care poţi cuprinde cu o singură privire Crucea de pe Caraiman, Colţii Morarului, Cabana Omu, Valea Mălăieştilor, creasta Pietrei Craiului, pîrtia Lupului, Drumul Roşu şi Braşovul. De pe această terasă naturală ai vedere către cele mai înalte locuri ale României. Istoria cabanei poate fi citită în lemnul construcţiei, pe care şi-au scrijelit semnăturile braşoveni de acum mai bine de 100 de ani. Astăzi, cabana a fost extinsă datorită unui ONG, la fel de bătrîn ca şi ea. Povestea acestui loc continuă cu amintirile turiştilor de azi care spun că o parte din suflet le rămîne la Postăvaru, prima cabană din Munţii Carpaţi.

Cabana elevilor saşi

Cabana Postăvarul „Iulius Römer“ din Poiana Braşov cuprinde mai multe corpuri de clădire, cel mai vechi datînd din 1883. Este cea mai bătrînă cabană în funcţiune din România. Apariţia ei a fost o necesitate la acea vreme, deoarece zona începuse să fie tot mai căutată de schiori. Elevii de la gimnaziul Honterus urcau în Cristianul Mare sau Postăvarul în fiecare vară. Fiindcă erau cei mai frecvenţi turişti ai zonei, muntele a fost botezat Schuler (elev). În 1857, doi liceeni de la cursul superior, Eduard Gusbeth şi Eduard Copony, reuşiseră să urce pe Postăvarul iarna, fapt excepţional pentru vremea respectivă, ispravă comentată îndelung în ziare. Fiindcă nu exista niciun loc de popas, montaniarzii de la Asociaţia Carpatină Ardeleană SKV Braşov, după ce au construit şi au marcat primele trasee turistice pe Postăvarul, „Drumul roşu“ şi „Drumul albastru“, au ridicat prin forţe proprii prima cabană. Au muncit la ea doi ani, din 2 aprilie 1881 pînă în 7 octombrie 1883. Cabana s-a numit iniţial Schulerhütte, după numele săsesc al Postăvarului. Inimoşii braşoveni din secolul XIX au gospodărit cabana, au păzit-o vară şi iarnă, iar din 1891 au extins-o cu un nou corp de clădire. În 1903 a fost construit aşa numitul Pavilion, iar în 1907, o anexă gospodărească. Pereţii exteriori ai vechii cabane vorbesc şi azi despre cei care au trecut pe aici acum mai bine de un secol: Novak (1896), Adele Zeidner, (1907), Helena (1908).

Cărămizi cărate cu rucsacul

La începutul secolului trecut, cabana din Postăvarul era singura clădire din Poiana Braşov. Terenurile aparţineau oraşului, unor persoane particulare: Bobit, Lupan, Căpăţînă, Toropoiu, Govna, Ristea sau Bisericii Sf. Nicolae. Se puteau vedea ici şi colo doar şurile de fîn ale ciobanilor. Dar, în mai puţin de un sfert de secol, peisajul s-a schimbat complet. Turismul şi schiul au animat acest colţ de natură şi l-au transformat treptat în ceea ce astăzi se numeşte Poiana Braşov, cea mai mare staţiune de schi din România. Încă din 1918, preşedintele SKV Braşov, dr. Gustav Philippi, a anticipat că „în scurt timp, Braşovul va fi vizitat de mult mai multă lume“. Aceeaşi asociaţie a construit în 1924 şi actuala cabană Ruia, primul hotel din Poiană. Curînd, au apărut şi casele particulare, s-au amenajat mai multe pîrtii, iar în anii ’30, s-a construit „Cristianul Mare“, cabana fabricii de avioane IAR. La împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea SKV Braşov, în 1931, primăria Braşovului a donat organizaţiei terenul pe care erau construite cabanele. În anul 1933, s-a simţit nevoia de o cabană mai mare. După planurile inginerului G. Frank şi cu banii colectaţi din donaţiile braşovenilor, au fost adăugate două săli de mese, un bar, o garderobă pentru schiuri şi o cameră pentru ceruit schiurile. Mîna de lucru a fost a voluntarilor, care au cărat zeci de mii de cărămizi în rucsacuri şi cu animale de povară. Voluntarii purtau bocanci cu ţinte bătute în talpă, iar pe zăpadă foloseau schiuri din lemn. Îşi luminau calea cu lămpi cu gaz. Toate aceste obiecte, plus schiuri şi patine de acum 70 de ani, colţari, lanterne, costume, pot fi văzute la muzeul amenajat într-o încăpere a cabanei.

Înapoi, la faima de odinioară

Noua cabană a fost sfinţită în 1935 şi a primit numele Julius Römer-Hütte, după numele primul preşedinte SKV Braşov. Cabana a devenit inima activităţilor de iarnă în Poiana Braşov. Numărul schiorilor a crescut, dar veneau aici şi braşovenii dornici de o gură de aer curat, un peisaj deosebit şi atmosferă de cabană. Morawetz şi Gust au fost primii instructori de schi. În anul inaugurării cabanei cu nume nou, a trecut pe aici scriitorul Mihail Sebastian care, cîţiva ani mai tîrziu, a publicat romanul „Accidentul”, în care cea mai mare parte a acţiunii se petrece la această cabană. În 1945, cabana a fost naţionalizată, trecînd la nou înfiinţatul Oficiu Naţional de Turism. După o funcţionare neîntreruptă de 64 de ani, în acelaşi an, asociaţia SKV a fost scoasă în afara legii. Timp de 50 de ani, cabana a găzduit sute de mii de turişti şi, fiindcă n-a fost reparată, s-a degradat. După 1989, reluîndu-şi activitatea, SKV Braşov a înaintat documentaţia şi a depus eforturi în vederea retrocedării cabanei. Prin decizia din 6 aprilie 2004, Societatea Poiana Braşov SA a restituit Cabana Postăvarul şi terenul aferent celor care ştiu cum s-o întreţină şi s-o promoveze. Imediat, membrii SKV s-au apucat de lucru, au reparat clădirea şi instalaţiile, au curăţat natura, redînd astfel atmosfera prietenoasă şi familiară de pe vremuri. Rolf Truetsch, actualul preşedinte al SKV, s-a mutat aici cu întreaga familie şi, din 2007, este administratorul cabanei, relansată în circuitul turistic la standardele şi faima de odinioară. Aflată în mijlocul unei arii naturale protejate, cea mai veche cabană din România pare a fi cea mai tînără, dacă judecăm după acţiunile şi numărul schiorilor care poposesc aici. Prima ninsoare care va acoperi Postăvarul nu trebuie ratată. Este anotimpul în care cabana devine un loc magic. Ceai fierbinte, vin fiert, orice deguşti, are parcă un gust mai bun aici. Gustul naturii şi al prieteniei.

Primii montaniarzi din România

• Asociaţia Carpatină Ardeleană/ Siebenbürgische Karpaten Verein a luat fiinţă la 28 noiembrie 1880, la Sibiu, cu scopul de a cerceta şi descrie Carpaţii Transilvăneni, de a trezi şi însufleţi interesul şi dragostea pentru munte. Cu cîţiva ani înainte, în august 1873, luase însa fiinta la Braşov Asociaţia Alpină Ardeleană/Siebenbürgische Alpenverein, cea care poate fi considerată astfel prima societate de turism din România şi care s-a afiliat în 1881 la SKV, devenind astfel Sectiunea Braşov a acestei asociaţii. Din cele 18 secţii înfiinţate în toată ţara, după 1990, şi-au reluat activitatea doar două: Sibiu şi Braşov, cele mai vechi cluburi turistice din România la ora actuală. Membrii SKV Braşov, marea lor majoritate saşi, au construit, în cei exact 130 de ani de activitate, cabane, refugii, poteci, au marcat trasee (250 km) şi au format ghizi montani. SKV a construit cele mai multe cabane din România, dintre acestea, 60 au fost refăcute. Printre membrii acestei organizaţii s-au numărat: pictorul Emil von Bömches, Karl Lehmann, Emil Racoviţă, Take Ionescu, Ioan Meşotă, Gheorghe Dima, Iosif Puşcariu, Tiberiu Brediceanu.

Marea de pe munte

• De la Cabana Postăvaru se poate observa un fenomen atmosferic deosebit, numit „marea alpină“. Plafonul de nori coboară, înconjurînd piscul muntelui. Turiştii au impresia că sînt deasupra lumii. Spectacolul este cu atît mai copleşitor cu cît, iarna, albul zăpezii se confundă cu albul norilor, iar peisajul devine monocrom, punctat doar de culorile telecgondolelor. Stratul de zăpadă durează aici circa cinci luni pe an.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: