Pînă la vîrsta de 84 de ani, Natalia Colocolnicov a făcut peste 20.000 fotografii prin munții României
Montaniarda a notat toate locurile în care cresc flori pe cale de dispariție
Le admirăm condiția fizică și dîrzenia cu care fac drumeții. Îi admirăm cum cunosc potecile munțiilor ca-n palmă și urcă voinicește spre creste, deși ar putea să ne fie bunici. Așa e și Natalia Colocolnicov. Are 84 de ani și e plină de viață. E pasionată de munte și fotografie, iar după 50 de ani de cînd surprinde natura, pot prezenta imagini din toți munții țării noastre. Dar Natalia mai are o pasiune. În timpul drumețiilor, a notat toate locurile în care cresc plante ocrotite de lege. Ca un veritabil biolog, poate face harta acestor monumente ale naturii și calendarul perioadelor în care înfloresc. N-a avut nicio expoziție personală, deși ar putea proiecta diapozitive timp de 30 de ore încontinuu. Natalia este o pensionară modestă, dar cu o avere imensă: toate florile și munții României.
O jumătate de secol pe cărările muntelui
Natalia s-a născut în Basarabia. În 1931, s-a mutat în Palas, Constanța, unde tatăl ei fusese detașat cu serviciul, ca mecanic de locomotivă. De pe atunci îmi plăcea să evadez în natură și plecam de una singură pe cîmpuri, hoinăream pînă seara după fluturi și flori, își amintește ea de vremea cînd știa doar rusește. Zece ani mai tîrziu, ai ei s-au repatriat în orașul Bălți, apoi au ajuns în Timișoara. Aici, Natalia a absolvit liceul, s-a căsătorit și a avut un băiat. Primul munte pe care l-a urcat a fost Ceahlăul, în 1947. În 1956, s-a mutat la Brașov, cu casă și serviciu la Regionala CFR. De aici a ieșit la pensie ca statisticiană, în 1982. Din 1960, de cînd a fost în Retezat, viața ei s-a schimbat. A intrat în cercul unor montaniarzi sași, cu care am drumețit prin împrejurimile Brașovului de zeci și sute de ori. De atunci, a prins gustul muntelui și a făcut excursii pe toate masivele Carpaților. Lua trenul la sfîrșit de săptămînă, bine echipată și înarmată cu un aparat de fotografiat Smena-1, și urca pe munte cu prietenii sau singură. Indiferent de anotimp, măcar o dată pe lună. Pe trasee lungi sau drumeții de o zi, cu cortul sau la schi. De fiecare dată s-a întors cu fotografii. Pe toate le-a păstrat și le-a ordonat.
Mii de fotografii și diapozitive
A învățat arta fotografiei încă din liceu, iar în 1945, a lucrat chiar într-un atelier foto. Din 1959, a trecut pe diapozitive color. În 1980 s-a înscris la primul ei concurs de diapozitive, la Bălan, unde a obținut un premiu special. De atunci, a participat la peste 80 de concursuri și a cîștigat 35 de premii. Ultimul a fost cel de săptămîna trecută, la Gura-Humorului, unde a primit diplomă pentru O viață dedicată Diaporamei. Imaginați-vă ce arhivă impresionantă de imagini a strîns în jumătate de secol! Statisticiana a ținut evidența lor cu precizie, chiar și cea a cheltuielilor făcute în fiecare escapada. Iată cifrele care vorbesc de imensa colecție a Nataliei: 40 de albume de fotografii alb-negru cu 5.000 de poze format carte poștală, plus cinci cutii cu 430 de fotografii mari. Să adăugăm și cele 1.700 de poze color. Diapozitivele, peste 13.000, sînt depozitate în clasoare, iar clasoarele, în lăzi. Sînt așezate pe serii: flori, 104 rezervații naturale, Carpații pe grupe de munți, drumețiile din zona Brașovului, incursiunile în China, Olanda și Pamir. A plecat în excursii în străinătate cu ONT-ul de 26 de ori, între 1958 și 2000. În 1988, a urcat munții Fan din Pamir. Am plecat cu trenul, cinci zile și cinci nopți, cu o scurtă oprire la Moscova. După 8.300 km, am ajuns în Dushanbe, capitala Tajikistanului de azi. Am urcat pe văi, la cascade și lacuri. După zece zile de umblat prin acești munți stîncoși, greu accesibili și fără verdeață, am revenit acasă cu mare dor de munții noștri atît de frumoși, povestește Natalia.
Inventarul plantelor rare
Muntele cel mai drag al Nataliei rămîne Retezatul, pentru lacurile cu nume de fete, culmile semețe și florile deosebite: gențiene, anemone, smîrdar, mărțișor, degetăruț, clopoței. Aici, primăvară este în iunie, iar martie înseamnă plină iarnă. Nu i-a plăcut să facă alpinism, pentru ea muntele înseamnă emoții, peisaje, flori. Tot umblînd după flori, a descoperit multe plante ocrotite de lege și s-a gîndit să noteze locul exact și perioada în care înfloresc. Astfel, în timpul drumețiilor, a reușit să inventarieze toate florile pe cale de dispariție din județ, ca un adevărat cercetător. Îi pare rău că nu știe atît de multe despre fiecare specie ca Vasile Tarta, un coleg de drumeție, care le cunoaște și denumirile științifice. Natalia însă le iubește și se întristează ori de cîte ori constată că o tufă de flori a dispărut cosită sau păscută de oi. Asta o face să caute mai departe pînă cînd găsește din nou alte și alte flori minunate. Cînd le privesc, sufletul îmi este atît de plin de fericire, încît îmi pierd cuvintele, mărturisește montaniarda. Miile de diapozitive și fotografii constituie, probabil, cea mai mare colecție de imagini cu flori din România. Dar n-a fost niciodată văzută de brașoveni, pentru că nimeni n-a știut de Natalia, doamna florilor rare. Doar prietenii îi cunosc comoara strînsă în 50 de ani de bătut muntele cu pasul.
O statistică la înălțime
A notat fiecare excursie, așa încît, trăgînd linie și adunînd, Natalia a urcat în munți de mai bine de o mie de ori. Din statistică, a eliminat drumețiile scurte și munții în care a fost de mai puțin de 10 ori. Iată cum arată palmaresul aventurilor ei pe munte:
- Munții Vrancei - de 10 ori
- Munții Căpățînii - 10
- Munții Vîlcan - 12
- Munții Măcin - 13
- Parîng - 14
- Cheile Nerei - 16
- Munții Poiana Ruscăi - 27
- Ciucaș - 30
- Munții Făgărașului - 38
- Retezat - 45
- Apuseni - 47
- Bucegi - 70
- Piatra Craiului - 75
- Piatra Mare - 103
- Postăvarul - 312.
De 42 de ori a înfruntat muntele singură.
A petrecut circa 34.000 de ore pe munte, socotind timpul necesar doar celor mai lungi excursii
Calendarul și harta florilor rare din județul Brașov
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
